— Coridorul sigur. Echipa doi să înainteze!
Cinci siluete îmbrăcate în armuri de luptă, cu puşti de asalt şi lansator de grenade sub ţeavă se mişcară rapid de-a lungul coridorului tăiat în stâncă şi reânforţat cu bare de carbon. Au pătruns într-o sală largă, plină de echipamente sofisticate de cercetare, dar cu nici un apărător uman.
Cum au pus piciorul în încăpere se auzi un piuit şi arme automate se activară din toţi pereţii umplând sala cu gaze otrăvitoare în timp ce altele o umpleau cu proiectile ucigaşe. Dar soldaţii din Forţa de Combatere Planetară erau cu toţii veterani hârşiţi în zeci de bătălii. În câteva minute armele au fost localizate şi scoase din funcţiune cu eficienţă. Doar erau cei mai buni!
Erau FCP.
Adrin Stenval, în centrul de control al fortăreţei aeriene, stătea încordat în faţa panourilor cu monitoare, aparate de localizare şi control prelucrând datele transmise de soldaţii aflaţi în misiune. Enorma fortăreaţă militară plana în apropierea muntelui care, după părerea eşaloanelor de comandă, era refugiul Inamicului Planetar Numărul Unu.
Totul începuse la sfârşitul anului 2009. Timp de doi ani nimic important nu se mai întâmplase în lume. Războiul împotriva terorismului se sfârşise la mijlocul anului 2007 când şeful teroriştilor a fost ucis în timpul unei acţiuni în munţii Pakistanului. Chiar dacă moartea sa îl transformase într-un martir două atentate nereuşite în numele său, scăzuseră apetitul teroriştilor. Tot atunci americanii intraseră şi distruseseră ultimele bastioane care adăposteau terorişti, sau le cumpăraseră alianţele. Cei care continuau să se opună SUA nu mai aveau putere reală în termeni militari şi economici şi astfel 2007 şi 2008 au fost doi ani de pace. Mai existau bineânţeles conflicte sau dezastre locale dar acestea erau uşor de controlat.
Dar în acel sfârşit de 2009 toate s-au schimbat.
Primul semnal a fost folosirea de către lorzii drogurilor a unor noi tehnologii de tip stealth care le permitea să-şi treacă avioanele nevăzuţi chiar sub nasul radarele oficiale. Şi aduceau cu ei noi tipuri de droguri. Degradarea societăţii umane a atins un nou apogeu. În acelaşi timp mai multe ţări mici au început să folosească motoare mult mai performante şi tehnologii de ascundere electronice nemaiântâlnite.
Riposta americanilor a fost rapidă, ei încercând să intre cu trupe speciale în ţările în cauză. Dar se treziră în faţa unei opoziţii puternice din partea ţărilor care nu agreau dominaţia americană, în special China şi Rusia.
Un val de uimire a trecut prin lume deoarece politica Rusiei părea să fie una de apropiere faţă de Statele Unite ale Americii.
Apoi ruşii au împins spre piaţa mondială o grămadă de energie ieftină şi materiale mai bune şi mai rezistente decât cele prezente până atunci. Nu după mult timp la fel a făcut şi China. Piaţa economică s-a schimbat brusc, cunoscând suişuri şi coborâşuri senzaţionale într-un timp foarte scurt, China şi Rusia sărind pe primele locuri ca puteri economice ale lumii.
Următorii trei ani au văzut reinstaurarea războiului rece mai ales după ce spionii americani au fost prinşi încercând să fure tehnologiile secrete ale celorlalţi. Nereuşind şi-au scos propriile produse din seifuri. Tehnologii închise acolo cu ani în urmă considerate nefiind necesare la vremea respectivă.
Organizaţiile teroriste au reapărut folosind şi ele tehnologii avansate, ba chiar foarte avansate: bombe cu radiaţie, explozibili complet indetectabili, rachete de atac de umăr sol-aer cu autonomie de 300 km. Arme cu care s-au impus ca o forţă de luat în seamă în noua lume care se forma. Startul noului război rece fusese dat.
Următorii cincisprezece ani au fost ani de teroare pentru civilizaţia umană. Supraputerile încercau să împartă din nou lumea. Dar de data asta era mult mai greu, deoarece aproape orice stat avea accces la tehnologii care ar fi putut declanşa un holocaust nuclear.
Tehnologia a cunoscut progrese rapide împingând rasa umană, cu, sau fără acordul ei, într-o nouă eră. În cei cincisprezece ani au fost instalate baze pe Lună, în adâncul oceanelor, chiar şi îndepărtatul Marte a fost colonizat de o mică expediţie.
Staţiile spaţiale mici cu puţini oameni la bord care gravitau în jurul Pământului au fost înlocuite cu habitaturi – adevărate oraşe spaţiale. Rusia şi Uniunea Europeană – chiar dacă trunchiată – au devenit o alianţă economică. Evoluţia tehnologică continua într-un ritm uimitor, mai ales din cauză că majoritatea superputerilor pompaseră din nou sute de miliarde de euro/dolari în cercetările secrete.
Numai era vorba de un conflict ce cuprindea doar teritoriul terestru ci de o luptă pentru dominaţia Sistemului Solar.
După cincisprezece ani a apărut o serie de informaţii şi analize extrem de interesante de la cercetători străini şi date de la unele organizaţii teroriste. Toate indicau un fel de sursă comună a inovaţiilor tehnologice vândute ruşilor, chinezilor şi teroriştilor încă din primul deceniu a mileniului trei. Banii şi datele, au fost urmăriţi pe cât se mai putea. Cercetările au scos la iveală posibilitatea ca o singură organizaţie să fie în spatele tuturor mişcărilor.
Le-a trebuit agenţiilor secrete aproape trei ani ca să descopere cine era în spatele tehnologiei. Tot în acest timp a fost constituită – la început cu oarecare reclutanţă din partea participanţilor – şi Forţa de Combatere Planetară. Aceasta a primit însărcinarea să descopere acest nou inamic necunoscut, care activa pe toate planurile: politic, economic, tehnologic şi financiar. Şi care folosea toate mijloacele posibile pentru destabilizare: droguri, violenţă, terorism, acţionând pe întreaga suprafaţă a globului pământesc.
