Ellia

Şarpele de metal înainta sub soarele arzător fara sa dea semne de oboseala. Punctuleţe mici ca nişte musculiţe il însoţeau învârtindu-se în jurul sau.

          „Sunt multi” gândi cercetaşul în timp ce îşi plimba luneta de-a lungul şirului de soldaţi înzăuaţi. Flamuri se înălţau de-a lungul coloanei din loc il loc arătând principatele care îşi aduseseră soldaţi în lupta. Cercetaşul le recunoştea pe toate. Spre suprinderea sa văzu unele care aparţineau unor regi de departe care în mod normal nu ar fi avut nimic de-a face cu acest conflict.

          „Se pare ca multi nobili sunt îngrijoraţi de acţiunile printului nostru” murmura el în timp ce se întoarse la adăpostul pădurii unde il aştepta calul legat de un copac. Încaleca repede şi-şi împlântă călcâiele în burta calului, trebuia sa duca neapărat vestea sefului sau, duşmanii tocmai se imultisera.

          Encampamentul burgunzilor era aşezat pe nişte dealuri line, lângă un râu putin adânc şi mlăştinos. Nu era o tabără pusa în graba ci şi locul de campare a trupelor pe timp de iarna. O mulţime de cabane lungi de lemn formau străzi late trase geometric. Butoaiele deveniseră o comoditate rara deoarece erau folosite pentru a face coşuri. Era o preocupare evidenta şi pentru interiorul cabanelor, soldaţii îşi construiseră bănci, mese, scaune, făcuseră totul pentru a le face cit mai confortabile. Cei care nu făcuseră rost de lemn întinseseră corturile dar pe dinăuntru le căptuşiseră cu tot ce găsiră inclusiv piei de animale sau blănuri.

          Dar acum, primăvara sosise şi soarele topise de mult ultimele urme de zăpadă. Era timpul ca războiul sa reînceapă.

          Cabana printului era mai mult un mic fort la intrarea căruia se înălţau doua stindarde. Unul cu leul de munte roşu pe fondul alb, cel al printului iar celalalt cu braţele unite ale Parlamentului.

          Cercetaşul fu primit imediat.

          Printul Eldertarh stătea în spatele unei mese de lemn şi citea un raport asupra stării de înarmare a armatei din nişte documente în timp ce imagini ale zonei primite de la observatorii tehnologici se roteau în un holglob. Comanda printului asupra armatei parlamentare era contestata de către unii deoarece avea doar 33 de ani. Este prea tânăr şi fara experienta, spuneau unii parlamentari. Dar alti generalii mai bătrâni ii recunoşteau meritele şi capacităţile de comandant. Iar nobilii inca mai aveau putere şi în noul stat.

          Cercetaşul dădu raportul cu voce sigura şi având grija sa nu omită nimic. La un moment dat printul il opri şi trimise pe cineva să-l aducă pe Caltras, sfătuitorul sau şi pe Arfeldal unul dintre cel mai încercaţi generali a sai.

          După ce asculta tot raportul Caltras ofta:

          — Se pare ca revoluţia noastră atrage atenţia tuturor prădătorilor din jur.

          — Le este frica ca revoluţia sa nu se răspândească şi în regatele lor; comenta Arfeldal

          — Trott nu se va mai retrage, ştie ca daca pierde regatul sau va înceta sa mai existe. Aici se va da bătălia decisiva. Daca ii învingem aici, atunci suntem asiguraţi. Revolte vor izbucni în regatele din jur. Iar noi ii vom ajuta. Poate vom reuşi sa consolidam Vechiul Regat.

          Vechiul Regat era primul regat format de oameni după luptele dintre zei în ceruri şi ocupa întregul continent. Dar după moartea primului rege se destrămase repede.

          — Ar fi mai bine sa chemam toţi căpitanii spuse Caltras

          — Sunt de acord. Va trebui sa ne pregătim strategia de lupta.

          Curând toţi comandanţii de trupe a armatei parlamentare se aflau în încăpere. Printul le spuse despre venirea întăririlor în tabăra regaliştilor. Cu toate ca se arătară îngrijoraţi putini se gândeau ca ar fi posibil sa se retragă.

          — Dafur regimentele tale sunt gata? Întrebă printul

          — Da, ieri a sosit şi ultimul transport de arme. Suntem gata. De abia aştept sa testam noile arme în lupta.

          — Rupert, cavaleria mercenarilor?

          — Este aici, a costat mai mult decât credeam dar i-am adus.

          — Excelent. Lupta o vom da aici „ spuse el arătând un punct pe harta nu departe de tabără „ Vom avea flancul sting acoperit de râu iar dreapta va fi în pădure exact cum am plănuit. Adaran vreau sa iei ceata ta la hărţuială. Aveţi grija, nu vreau sa va expuneţi, doar să-i neliniştiţi un pic şi sa le cauzaţi insomnii.

          — S-a făcut prinţe, vor fi obosiţi şi nedormiţi, garantez eu pentru asta.

          La comanda printului Adaran îşi strânse ceata de cavaleri. De fapt se deosebeau enorm de cavalerii din regate care inca purtau armuri grele şi elaborate iar în lupta foloseau spade de doi metri ca sa te reteze pe loc. Cavalerii lui erau fii de nobili scăpătai sau mici comercianţi care foloseau din plin tehnologia ciudata care făcea valuri în lumea civilizata. Caci după războiul din ceruri care se dăduse cu 300 ani înainte oamenii găsiseră mai multe obiecte stranii căzute la pământ. Din acele obiecte alchimiştii reuşiseră sa recupereze lucruri uimitoare şi reuşiseră sa şi copieze exact unele tehnologii pe care le foloseau, chiar daca nu prea ştiau exact cum funcţionează. Ei purtau zale uşoare, scuturi mici de-a lungul braţului şi săbii scurte la brâu. şi mai important aveau lănci energetice grele cu care făceau prăpăd deoarece învăţaseră, timp de ani întregi, sa le folosească la perfecţiune. Erau profesionişti.

  
Attachments