PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)
ELEKTRA, fiica lui Agamemnon, sora lui Orestes HELENA, regina Spartei, soţia lui Menelaos CORUL femeilor din Argos
ORESTES, fiul lui Agamemnon şi a Klytaimnestrei MENELAOS, regele Spartei, fratele lui Agamemnon TYNDÂREOS, tatăl Helenei şi al Klytaimnestrei PYLADES, prietenul lui Orestes Un VESTITOR bătrân
HERMIONE, fiica lui Menelaos şi a Helenei Un FRIGIAN, sclavul Helenei
APOLLON.
Servitorii lui Tyndâreos şi ai lui Menelaos, oameni din Argos, înarmaţi.
Acţiunea dramei are loc la Argos411. Scena reprezintă faţada palatului lui Agamemnon, înaintea căruia, pe un pat zace Orestes, acoperit, şi doarme. Lângă el veghează Elektra.
ELEKTRA478
Nu este soartă, cât ar fi de-ngrozitoare, nu este pătimire, nici năpastă de la zei, a căror sarcină să n-o îndure firea omenească.
La fel, preafericitul Tântalos – şi n-o afirm ca să-i jignesc nenorocirea – <preafericit> deoarece se spune c-a fost zămislit de Zeus, priveşte, spânzurat în aer, plin de spaimă, o stâncă ce ameninţă să-i cadă-n creştet; lui, după cum e vorba, i s-a dat osânda-aceasta pentru că şi-a dezlegat – neruşinat nărav!
— Sfruntarea limbii, când zeii l-au primit, biet muritor, cu ei la masă, ca pe un egal479.
<Pe urmă> el l-a odrăslit pe Pelops480, din care s-a născut Atreus; acestuia, divina torcătoare481, când alegea fuiorul sorţii, i-a hărăzit gâlceava, să fie pururi în război cu frate-său Thyestes.
Dar oare trebuie să amintesc atâtea mişelii de nerostit482?
Atreus îşi ospătează fratele cu <carnea propriilor săi> copii, ucişi <de el>. Iar din Atreus se nasc – păstrez tăcere despre cele întâmplate între timp483 – slăvitul Agamemnon, dacă slăvit se poate spune484, şi Menelaos, având-o amândoi de mamă pe cretana Aerope485.
Ei şi-au luat soţii, Menelaos pe blestemata zeilor, Helena, şi Agamemnon, regele, pe Klytaimnestra, a cărei nuntă e faimoasă în Hellada.
Din căsnicia lor au răsărit trei fete: Iphigeneia, Chrysothemis şi eu, Elektra; s-a mai născut şi un moştenitor, Orestes, din aceeaşi preanelegiuită mamă, care, prinzându-şi soţul în năvodul unei ţesături, l-a săvârşit486.
De ce? Ar fi urât pentr-o fecioară să răspundă; e liber, cine vrea, să lumineze pricina pe care-o las în umbră487.
Dar trebuie lui Phoibos să-i aduc învinuirea de-a fi fost nedrept488? El lui Orestes i-a cerut să-şi piardă mama ce-l născuse, un fapt pe care nu-l socoate toată lumea glorios; totuşi, supus voinţei zeului, <Orestes> a ucis-o. Am fost şi eu părtaşă la omor, atât cât poate o femeie489, şi ne-a mai dat o mână de-ajutor Pylades.
De-atunci, topit de o cumplită boală, îl văd pe bietul frate-meu căzut pe aşternutul ăsta, unde zace; sângele mamei noastre-l mână în zvâcniri de nebunie490; căci nu cutez a le numi pe Eumenidele divine, care se-ntrec în a-l înspăimânta491.
Aceasta e a şasea zi de când a fost înjunghiată mama şi leşul i-a fost mistuit de flăcările purificatoare; de-atunci el n-a mai pus în gură hrană, nici trupul nu şi l-a scăldat. Ascuns sub acoperăminte, când boala-i dă câte un scurt răgaz, îşi vine-n fire şi-l cuprinde plânsul492; dar uneori îl vezi ţâşnind din aşternut la fugă, ca un mânzoc scăpat din jug.
Aici, în Argos, s-a luat o hotărâre, să nu ne-adăpos-tească nimeni sub acoperişul său, ori lângă focul <vetrei> sale, ori să ne spună nouă, ucigaşilor de mamă, vrun cuvânt493. Şi iată ziua hărăzită, când se va alege, prin votul cetăţenilor, de vom muri, striviţi de pietre494 [sau străpun-gându-ne noi înşine gâtlejul cu pumnale ascuţite.]
Dar mai avem un licăr de speranţă că vom fi salvaţi. Menelaos, întors din Ţroia, a sosit în ţară. Intrând în port cu flota la Nauplia495, la capătul călătoriei sale, a coborât pe ţărm, după ce lungă vreme-a rătăcit, împins de vijelii.
El a trimis-o înainte în palatul nostru, sub paza nopţii, pe Helena, obârşia atâtor lacrimi, ca nu cumva cei cărora li s-au sfârşit sub Ilion copiii, văzând-o că pătrunde ziua <în cetate>, s-o-ntâmpine cu pietre; acuma ea se află înăuntru, plângându-şi sora şi năpastele familiei.
Totuşi, între dureri, găseşte oarecare alinare; căci, copilita ei, pe care, când a navigat spre Troia, Menelaos ne-o adusese nouă şi-o-ncredinţase mamei mele să o crească, această Hermione, mutată de la Sparta496, e pentru <maică-sa> prilej de bucurie şi uitare-a suferinţei.
Eu toate căile <către cetate> le supraveghez, să văd când va sosi Menelaos. Căci viaţa noastră slabă e primejduită, de nu primim din partea lui un ajutor. Vai, cât amar <fără ieşire> într-un neam lovit de nenoroc!
(Helena iese din palat, purtând o tav-ă pe care se află ulcioare şi şuviţe de păr.)
HELENA
Copilă-a Klytaimnestrei şi-a lui Agamemnon, Elektra, ce-ţi păstrezi de îndelungă vreme fecioria497, nefericito, cum de-aţi fost în stare, tu şi Orestes, frate-tău, sărmanul, să vă ucideţi mama?
Eu nu mă tem că mă vor pângări spusele tale, căci, după mine, Phoibos e răspunzător de fapta rea498.
În schimb, mă -ndurerează soarta Klytaimnestrei; ea era sora mea, pe care n-am văzut-o de când am plutit <pe mare> către Ilion – aşa cum am plutit, împinsă de-o zeiască nebunie499 – şi-acum, că s-a-ntâmplat s-o pierd, deplâng năpastele ce ni s-au hărăzit.
ELEKTRA
Helena, pentru ce ţi-aş spune, când poţi să le cuprinzi cu ochii tăi, nenorocirile vlăstarelor lui Agamemnon?
