PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)
CORUL străjilor troiene
HEKTOR, comandantul trupelor troiene şi aliate
AINEIAS, erou troian
DOLON, războinic şi spion troian
UN VESTITOR
RHESOS regele tracilor
ODYSSEUS1 eroihelleni
DIOMEDES J
ATHENA, ocrotitoarea hellenilor
PARIS, fratele lui Hektor
VIZITIUL lui Rhesos
O MUZĂ, mama lui Rhesos
Drama se desfăşoară în tabăra troienilor, care s-au aşezat în câmpia de sub zidul cetăţii. E noapte. Dinspre tabăra hellenilor şi lagărul flotei lor se văd lumini de focuri. Hektor doarme în cortul său de comandant pe un pat aşternut cu frunze. Intră Corul, alcătuit din războinici troieni care tocmai făceau de strajă.
CORIFEUL
Să meargă spre patul lui Hektor vreunul din voi, scutierilor fără de somn ce-i purtaţi basileului armele, şi care aţi fost rânduiţi, în straja a patra1, să vegheaţi peste toată armata. Te sprijină, Hektor, în cot şi ridică-ţi capul, deschide-ţi ochii <cumpliţi> precum ai Gorgonei2, părăseşte culcuşul de frunze întins pe pământ! Ascultă o ştire de seamă.
HEKTOR (ridicându-se, apoi coborând din pat)
Hei! Cine-i acolo? E vocea vreunui prieten? Stai! Cine eşti? Care-i parola? Rosteşte-o tare! Oare cine se-apropie noaptea de patul meu? Vorbeşte odată!
CORIFEUL Suntem străjile oastei.
HEKTOR
De ce s-a stârnit gălăgie?
CORIFEUL
Să fii liniştit.
1. L
2. L
HEKTOR
Dar eu sunt liniştit. Am fost atacaţi, în beznă, pe neaşteptate?
CORIFEUL
Nu încă.
HEKTOR
De ce-aţi întrerupt veghea voastră şi-aţi iscat tulburare-n armată? Ce ţineţi să-mi spuneţi în toiul nopţii? Nu ştiţi că, în preajma oştirii argeilor, noi noaptea dormim lângă toate armele noastre?
CORUL
Strofă înarmează-te, Hektor, aleargă la corturi, aliaţii trezeşte-i, zoreşte-i să pună mâna pe lance. Vesteşte-ţi prietenii să se unească şi ei cu războinicii tăi. Înhămaţi-vă caii.
Cine va merge la fiul lui Pânthoos3, ori la fiul Europei4, căpetenia cetelor de lykieni5? Unde sunt preoţii care scrutează măruntaiele jertfelor6? Unde-s mai-marii celor cu arme uşoare7? Arcaşi frigieni8, legaţi-vă iute coarda la arcul vostru de corn9.
HEKTOR îmi vestiţi noutăţi ce-nfioară auzul, şi vreţi totodată să-mi daţi curaj. Dar nu e nimic desluşit într-aceasta. Ori Pan v-a lovit cu biciul, urmaşul lui Kronos10, şi vă zguduie groaza, [încât, părăsindu-vă locul de veghe, iscaţi tulburare-n armată]? Ce ştire-mi aduceţi? Voi mult aţi vorbit, dar în spusele voastre nimic nu e limpede.
CORUL Antistrofă
Hektor, în tabăra oastei hellenilor focuri au ars toată noaptea; cerul şi navele lor sunt iluminate de torţe. Toţi luptătorii cu larmă s-au dus noaptea spre cortul lui Agamemnon, ca să primească, desigur, poruncă nouă. Nicicând n-a domnit asemenea frică în sânul oştirii marine11, îngrijoraţi pentru ce s-ar putea să urmeze, noi am venit să-ţi vestim întâmplările, ca, mai târziu, nu cumva să ne afli vreo vină.
HEKTOR
Voi aţi venit la timp; însă de ce vă temeţi?
Duşmanii vor, trăgând la vâsle, să părăsească Troia noaptea, s-o ia la fugă dispărând chiar de sub ochii noştri. Mă bucură aprinderea semnalelor nocturne.
De ce mi-ai smuls, Apollon, biruinţa, precum ai smulge prada unui leu, mai înainte să fi azvârlit în mare, să fi zdrobit cu lancea mea întreaga oaste argiană12? Căci, dacă nu m-ar fi împiedicat apusul soarelui strălucitor, eu lancea norocoasă n-aş mai fi oprit-o fără să dau foc la nave, fără să trec prin corturile-aheilor şi să-i ucid cu braţul meu acoperit de sânge.
Eu chiar şi pe-ntuneric eram pregătit să lupt, cât timp mă sprijineau norocul şi un zeu13. Dar, în deşteptăciunea lor, prezicătorii, având ştiinţa rânduielilor divine, m-au îndemnat s-aştept lumina zilei, şi-apoi să nu mai las nici un argeu pe continent14. Ei nu aşteaptă clipa hotărâtă de prezicătorii mei; fugarul pe-ntuneric e viteaz nevoie mare.
Hai, cât mai grabnic, trebuie să poruncim oştirii să se scuture de somn şi să apuce armele în mâini. Acelora dintre duşmani care sunt gata să se caţere în nave, străpungeţi-le spatele, ca să împroaşte scările cu sânge! Iar ceilalţi, prinşi, legaţi în lanţuri, să se deprindă a lucra din greu ogoml Troiei!
CORIFEUL
Tu, Hektor, te grăbeşti, fără să fi aflat ce se petrece. Nu este limpede dacă argeii fug într-adevăr.
HEKTOR Cu ce alt gând ar fi aprins atâtea focuri?
CORIFEUL Eu n-am habar, însă purtarea lor îmi dă de bănuit.
HEKTOR Să ştii că toate te vor înfrica, dacă te temi de asta.
CORIFEUL Aheii, până astăzi, n-au aprins nieicând atâtea focuri.
HEKTOR Ei, până astăzi, n-au fost biruiţi nieicând atât de ruşinos.
CORIFEUL Noi ţie-ţi datorăm izbânda; acum dă ordin s-o desăvârşim.
HEKTOR Da; cu duşmanii-n faţă, doar o vorbă are preţ: „la arme!”
CORIFEUL
Dar iată-l pe Aineias sosind cu pasul mare, el vine să le-aducă prietenilor săi o veste însemnată.
