AnnaE
#0

CUPRINS:

          PREFAŢA. 5

          INTRODUCERE. 7

          SCURT ISTORIC AL CONTRACEPŢIEI. 9

          MOTIVAŢIILE CONTRACEPŢIEI. 14

          EXPLOZIA DEMOGRAFICA. 14 motivaţiile sociale şi individuale.  13 motivaţiile medicale. La rezistenţa faţa de contraccpţie. 16 NOŢIUNI SUMARE PRIVIND ORGANELE GENITALE MASCULINE ŞI FEMININE. REGLAREA FUNCŢIEI TKSTICULARE ŞI OVARIENE. 13

          ORGANELE GENITALE MASCULINE DATE ANATOMO-FIZIOLOGICE. 13 penisul. 13 testioulii. 19 epididimul. • • • 24 canalul deferent. 23 glandele accesorii. 25

          ORGANELE GENITALE FEMININE DATE ANATOMO-FIZIOLOGICE 23 aparatul genital extern al femeii. 25 vaginul. 26 uterul. 30 ovarele. V 32

          FECUNDAŢIA (CONCEPŢIA), MIGRAŢIA.

          ŞI NIDAŢIA. 37

          PRIVIRE REZUMATIVA. 39

          CONTKACEPTIE CONTRAGESTIE. 41

          CLASIFICARE. 41

          I. METODE CONTRACEPTIVE. 41

          Metode naturale. 41

          Metode artificiale. 41 contracepţia masculină. 41.

          Contracepţia feminină. 42

          II. METODE CONTRAGESTIVE. 42 EFICACITATEA. 43

          I. METODE CONTRACEPTIVE. 44 a) Naturale. 44 metoda calendarului. 44 metoda temperaturii bâzâie. 46 metoda calendarului + temperatura bazală. 49 metoda testelor colorimetrice. 49 metoda Billings (ritmul mucusului cervical). 5ť metoda simpto-termică. 50 alăptatul la sân. 53 coitul întrerupt. 53 coitul rezervat. 54 abstinenţa totală. 55 b) Artificiale. 55 1. Contracepţia masculină. 5> prezervativul masculin. SG vasectomia. 59 obstrucţia nechirurgicală a deferentelor. 62 contracepţia hormonală masculină. 63 contracepţia prin substanţe naturale. 65 contracepţia prin mijloace fizice. 67 contracepţia imunologică. 07 2. Contracepţia feminină. 68

          Contracepţia mecanică. 68 diafragmul. 68 capul (capa) cervical (â). 70 pesarul (rapacelui). 71 vimula. 71 obstrucţia tubară nechirurgicală. 71 ligatura trompelor. 72 dispozitivele intracervicale.

          inelele vaginale.

          buretele de colagen.

          D1U.

          Spermicide.

          Contracepţia hormonală.

          A. Oestroprogestativele şi progestativele.

          tipuri de pilule.

          modul de acţiune.

          eficacitate.

          avantajele şi inconvenientele.

          criterii de alegere.

          pilula de a 2-a zi.

          mod de administrare; conduită în caz de oubli”. 108

          B. Analogii LH-RH. 109

          Contracepţia prin mijloace imunologice (vaccinarea contraceptivă). 112

          Contracepţia prin prostaglandine. L ‘3 II. METODE CONTRAGESTIVB. „4

          Avortul chirurgical. 1 14

          Avortul prostaglandinic. 114

          RU-486. 115

          Floarea de Hibiscus. 117

          BOLILE Tr ADMISE SEXUAL ŞI CONTRACEPŢI. A 118 CONTHACEPTIA LA ADOLESCENTE.122 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA. 124

 

 

          PREFAŢĂ.

          Răspunzând unei necesităţi stringente a practicii medicale, cartea repune în drepturi o problematică de prim rang pentru starea de sănătate a populaţiei planificarea familiei. Subiect ta^ni”, marginalizat intenţionat, din raţiuni independente de cele ale corpului medical, contracepţia s-a înscris brusc pe o traiectorie ascendentă în optica practicienilor de diferite specialităţi, ca şi a publicului larg, reclamând publi~ cârca unui material documentar care să aibă o cât mai mare receptivitate.

          După trecerea în revistă c motivaţiei contracepţiei în plan material şi social, autorul apelează La o scurtă prezentare a morfofiziologiei genitale, ca suport al noţiunilor complexe care vor fi detaliate în cadrul mijloacelor de contracepţie şi cdatragestie.

          Urmează o prezentare exhaustivă a metodelor < >~>ntraceptive, asupra cărora se oferă detalii de tehnică menite, să înlăture orice eşec de utilizare. Extraordinarele progrese din ultimele decenii ale endocrinologiei s-au materializat într-o gamă de preparate hormonale cu acţiune contraceptivă şi contrageMvă. Accentele asupra contracepţiei hormonale sunt justificate de faptul că în prezent metoda are cea mai mare utilizare în populaţie. In acest context se realizează o prezentare pertinentă şi obiectivă a avantajelor şi a defectelor pilulei”, anulându-se o serie de concepţii eronate, care limitau în mod artificial utilizarea metodei.

          Contracepţia masculină aste tratată ca o alternativă posibilă. Cartea este întregită de o serie de date deosebit de recente privind noi metode contraceptive aflate în studiu (metoda imunologică, prostaglandinică). Stnt abordate cu obiectivitate diferitele metode contraceptive oferindu-se, celui care doreşte o orientare, date strict verificate prin metode statistice clasice, aplicabile în domeniul contracepţiei. Autorul deschide un larg evantai de posibilităţi lăsând practicianului alegerea în cunoştinţă de cauză a metodei cele mai convenabile prin securitate şi inocuitate în condiţii strict individualizate.

          Redactarea sintetică, agrementată însă cu deosebit de utile detalii practice de utilizare, a permis integrarea unui număr impresionant de date într-un material echilibrat, derâi. Cartea are meritul de a H utilă In luarea unei decizii psntru di} e-rite categorii de practicieni, ginecologi, endocrinologi, pentru angajaţi ai cabinetelor de sfat familial ca şi pentru cupluri. In plan moral şi social, această carte va contribui la evitarea dramei copilului nedorit, a orfanului cu părinţi”.

          Editată la momentul oportun, cartea se constituie ca un material valoros, pus în slujba ameliorării condiţiei umane.

          Acad. St. M. Mile.

          INTRODUCERE.

          Progresele medicinii, transformările familiei, ale societăţii şi ale mentalităţii au introdus noi elemente în dorinţa de a avea copii, încetul cu încetul, cuplurile au început să refuze fatalitatea şi să dorească, din ce în ce mai mult, să fie responsabile de maternitatea şi paternitatea lor. Dorinţa de a nu avea copii accidentali”, ci numai copii creaţi”, obiecte de valoare şi de semnificaţie pentru un cuplu ce-i zămisleşte, a impulsionat cercetările.

          Într-o existenţă unde totul se programează, unde fiecare eveniment se petrece la timpul său, trebuie să tindem cătro un control al fecundităţii. Descoperiri succesive au permis, pe de-o parte, Hă se poată combate mai bine sterilitatea şi, pe de altă parte, să se amelioreze metodele contraceptive. Este datoria întregului sistem de ocrotire a sănătăţii sa se ocupe de aceste aspecte. Medicii, întregul personal sanitar trebuie să fie pregătiţi să asculte şi să sfătuiască atât pe cei ce vin să ceară ajutor pentru a putea avea copii atunci când şi-i doresc, cât şi pe cei ce doresc contrariul.

          Există în prezent diverse metode, care permit să se planifice naşterile în sânul familiei, să se determine momentul în care copilul să vină pe lume.

          Fiecare din aceste metode prezintă avantaje şi dezavantaje, care trebuie cunoscute pentru a le putea alege pe cele mai bine adaptate modului său de viaţă, convingerilor personale, vârstei, altor particularităţi individuale şi a le putea, eventual, schimba. A le cunoaşte înseamnă a le putea alege liber, în cunoştinţă de cauză.

          În genere, termenul de contracepţie defineşte metodele de împiedicare a fecundaţiei sau a implantării oului. Cu alte cuvinte, contracepţia cuprinde ansamblul tehnicilor prin care un raport sexual este făcut în mod reversibil nefecundant şi pe cele ce nu permit să se realizeze implantarea oului. Acestea pot fi naturale sau artificiale şi vor fi analizate pe larg. Alături de ele, vor fi însă trecute în revistă şi metode de contragestie, modalităţi de control al fertilităţii prin interferarea stabilirii sau continuării menţinerii sarcinii.

          SCURT ISTORIC AL CONTRACEPŢIEI.

          Preocupările privind împiedicarea apariţiei unei sarcini nedorite nu sunt noi. Încă din antichitate, oamenii au încercat să disocieze actul sexual de procreaţie, funcţia de reproducere a sexualităţii de cea erotică şi de comunicare. Poţiunile şi unguentele ma-yice nu erau numai apanajul societăţilor primitive. Cu 4000 de ani în urmă, în Egiptul faraonilor apăruseră reţetele contraceptive, găsite înscrise pe papirusuri, de tipul: adăugaţi puţină miere unei măsuri de drojdie, amestecaţi bine şi o introduceţi”, sau folosirea unui amestec conţinând excremente de crocodil, miere, natron (carbonat de sodiu, utilizat şi pentru conservarea mumiilor), o substanţă gomoasă”. Hipo-crate vorbeşte în jurământul său de atokia” (contraceptive) şi phtoria” (abortive). Pliniu cel Tinăr sfătuia folosirea virtuţilor contraceptive ale pătrunjelului. Italiencele zilelor noastre mai cred încă în eficacitatea acestuia. Galien recurgea la metode fizico, recomandând femeii să sară de şapte ori, for-ţându-se să-şi atingă fesele cu călcâile”. Azi, asemenea recomandări stârnesc râsul. Să nu uităm însă, că şi-n epoca noastră, asemenea recomandări s-au putut face auzite. In China, la Congresul Naţional al poporului, din 1956, se dădea sfatul, pentru oprirea exploziei demografice, să se folosească drept reţetă contraceptivă înghiţirea a 14 mormoloci vii, patru zile după menstră şi alţi 10 în ziua următoare”.

          Să ne întoarcem însă în vechime, llabi Yohanan Ben Zăceai formula în Talmud, în secolul 111 al erei noastre, o poţiune contraceptivă pe bază de gumă arabică, alaun lichid şi suc de brânduşa”. Guma arabică conţine acid lactic, care se foloseşte şi astăzi în fabricarea a numeroase preparate spermicide.

          De secole, hinduşii, pentru a-şi diminua fecunditatea, îşi expun testiculii la soare. Ştiinţa modernă a confirmat că spermatozoizii au nevoie, pentru a-şi conserva vitalitatea şi mobilitatea, de o temperatură mai scăzută decât cea a restului corpului. Structura anatomică a scrotului reprezintă o extrem de ingenioasă instalaţie de iradiere a căldurii.

          Majoritatea mijloacelor contraceptive actuale îşi au sursa în concepţii vechi. Două din principalele metode zise naturale de contracepţie, cea a lui Ogi-no – Knauss şi cea a curbei termice, se bazează pe abstinenţa periodică, preconizată de medicul grec So-ranus din Ephes în secolul II al erei noastre. Observaţiile sale îl conduseseră la constatarea că femeia nu putea fi fecundată decât numai în unele perioade ale ciclului menstrual, în imposibilitatea de a cunoaşte mecanismul intim al ovulaţiei, el râu a putut ajunge la concluzii riguros ştiinţifice. Metoda retragerii sau coitus interuptus”, care rămâne şi astăzi mijlocul contraceptiv cel mai răspândit în lume, a fost redescoperită în secolul XIX de către medicul englez William Goodwel. Este însă probabil că acest procedeu, numit de ţăranii francezi onanism conjugal”, nu putea să scape perspicacităţii bărbaţilor iuneilor antichităţii. De altfel, în Biblie, la capitolul 38, Geneza, se face aluzie la această metodă. IVicatul lui Onan este de fapt retragerea (coitus in-trruptus). Primul fiu al lui Iuda, Ir, căsătorit cu Ta-mur. I, a murit fiind rău înaintea Domnului”. Conform Inidiţiei, Onan, al 2-lea fiu al lui Iuda, a trebuit NI! Se căsătorească cu Tamara pentru a-i ridica urmaşi fratelui său”. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii lui, de aceea, când intra la femeia fratelui tau, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său”.

Attachments
Contraceptia de E.Zbranca.doc 415.5 Kb . 80 Views