Introducere: Şi s-a întâmplat
- Alexandru în căutarea nemuririi
- In zilele dinaintea Potopului
- In căutarea lui Noe
- Sumer: acolo unde a început civilizaţia
- Când domnia a fost coborâtă pe Pământ
- O planetă numită Nibiru
- Despre Anunnaki şi Igigi
- Un slujitor făcut să i se poruncească
- Zei şi alţi strămoşi
- Despre patriarhi şi semizei
- Au existat uriaşi pe Pământ
- Nemurirea: Marea iluzie
- Zorii zeiţei
- Gloria imperiului, Vânturile ruinei
- înmormântat cu grandoare
- Zeiţa care n-a plecat niciodată
Post-scriptum: Originile extraterestre ale Omului—Dovada
Şi s-a întâmplat,
Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa Pământului Şi fiice lor li s-au născut,
Că fiii Zeului le-au văzut pe fiicele oamenilor Că sunt bune, şi le-au luat de soţii Fiecare pe care şi-a ales-o.
Au existat uriaşi pe Pământ
/V
In acele zile şi chiar şi după aceea,
Când fiii Zeului
Au intrat la fiicele oamenilor
Şi ele le-au născut lor copii—
aceiaşi Oameni de Seamă din vechime,
Oameni de Renume.
Cititorul, dacă e familiarizat cu versiunea Regelui James a Bibliei, va recunoaşte aceste versete din Capitolul 6 al Genezei ca preambul la povestea Potopului, Marele Potop în care Noe, înghesuit într-o arcă, a fost salvat ca să repopuleze Pământul.
Cititorul, dacă e familiarizat cu scrierile mele, va recunoaşte aceste versete şi ca motivul pentru care, cu multe decenii în urmă, un şcolar a avut impulsul de a-şi întreba profesorul de ce este cuvântul „uriaşi“ subiectul acestor versete, când cuvântul din textul ebraic original este Nefilim—care, provenind din verbul ebraic NaFoL, înseamnă a cădea, a fi doborât, a veni jos—şi în niciun caz „uriaşi“.
Şcolarul eram eu. în loc să fiu felicitat pentru discernământul meu lingvistic, am fost cu asprime mustrat. „Sitchin, stai jos!“ a şuierat profesorul cu o furie reprimată; „nu vei pune la îndoială Biblia!“ Am fost adânc rănit în acea zi, căci eu nu puneam Biblia la îndoială—dimpotrivă, subliniam nevoia de a o înţelege exact. Şi asta a fost ceea ce a schimbat direcţia vieţii mele către studiul despre Nefilim. Cine au fost ei şi cine au fost „Oamenii de Seamă“ descendenţi ai lor?
Căutarea răspunsurilor a început cu problemele lingvistice. Textul ebraic nu vorbeşte despre „Oameni“ că au început să se înmulţească, ci despre Ha ’Adam— „Adam“, un termen generic, o specie umană. El nu vorbeşte despre fiii „Zeului“,
ci foloseşte termenul Bnei Ha-Elohim—-fiii (la plural) ai Elohim, tot un termen la plural considerat că înseamnă „zeii“, dar literalmente însemnând „Cei Mândri“. „Fiicele lui Adam“ nu erau „bune“, ci Tovoth—potrivite, compatibile...Şi inevitabil, ne pomenim confruntându-ne cu problemele despre origine. Cum a ajuns Omenirea să existe pe această planetă şi al cui cod genetic îl purtăm noi?
A
In doar trei versete şi câteva cuvinte—49 de cuvinte în versiunea ebraică originală a Genezei—Biblia descrie crearea Cerului şi a Pământului, apoi înregistrează un timp real, preistoric al Omenirii timpurii şi o serie de evenimente uluitoare, inclusiv un Potop global, prezenţa pe Pământ a zeilor şi a fiilor lor, intermariaje între specii şi progenituri semidivine...
Şi astfel, începând cu un cuvânt (Nefilim), am spus eu povestea Anunnaki- lor, „Cei Care din Cer pe Pământ au Venit“—călători spaţiali şi colonişti interplanetari care au venit de pe planeta lor—aflată în dificultate—pe Pământ în căutare de aur, şi au sfârşit prin a-1 modela pe Adam în imaginea lor. Făcând asta, eu i-am readus la viată—recunoscându-i individual, dezvăluind relaţiile lor încâlcite, descriind misiunile, iubirile, ambiţiile şi războaiele lor—şi identificând progeniturile lor interspecii, „semizeii“.
Am fost întrebat de câteva ori încotro m-ar fi dus interesul dacă profesorul meu m-ar fi lăudat în loc să mă mustre. în realitate, eu mi-am pus mie însumi o întrebare diferită: Dar dacă chiar „au existat uriaşi pe Pământ, în acele zile şi chiar şi după aceea11 Implicaţiile culturale, ştiinţifice şi religioase sunt uluitoare; ele conduc la următoarea întrebare inevitabilă: De ce autorii care au compilat Biblia ebraică, care e totalmente devotată monoteismului, includ versetele-bombă din înregistrarea preistoriei—şi care au fost sursele lor?
Eu cred că am găsit răspunsul. Descifrând enigma semizeilor (faimosul Gilgamesh printre ei), eu am concluzionat în această carte—opera mea de căpătâi—că dovada convingătoare, fizică, a prezenţei în trecut a extratereştrilor pe Pământ a fost îngropată într-un mormânt antic. Este o poveste care a avut implicaţii imense pentru originile noastre genetice—o cheie pentru a descuia secretele sănătăţii, longevităţii, ale vieţii şi ale morţii; este un mister a cărui dezvăluire îl va purta pe cititor într-o aventură unică şi în final va arăta ce i-a fost ascuns lui Adam în Grădina Edenului.
ZECHARIA SITCHIN
