Viewing Single Post
AnnaE
#0

Prefaţă

 

 

În analele Europei descoperirea Lumii Noi poartă marca El Dorado şi a neîncetatei goane după aur. Dar conchistadorii nu şi-au dat seama că reluau o căutare ce avusese loc cu multe milenii înainte în aceste ţinuturi noi

Cronicile şi legendele vorbesc despre zgârcenie, jaf şi distrugere din capriciu şi conţin mărturii ale uimirii care i-a încercat pe europeni atunci când au găsit aici civilizaţii atât de asemănătoare cu cele din lumea veche: regate şi curţi regale, oraşe şi incinte sacre, arta şi poezie, temple înalţe până la cer, preoţi şi simbolul crucii, credinţa într-un Atoatecreator. Şi mai erau şi legendele despre zeii albi cu barbă care plecaseră, dar care promiseseră că se vor întoarce

Enigmaticii mayaşi, azteci şi incaşi şi misterioşii lor strămoşi i-au uimit pe conchistadori şi îi mai uimesc încă pe specialişti şi pe profani 5 secole mai târziu.

Cum când şi unde au apărut astfel de civilizaţii în Lumea Noua? Să fie doar o coincidenţă faptul că pe măsură ce aflăm mai mult despre aceste civilizaţii, ele par să fi fost modelate după cele din orientul apropiat. Opinia noastră este că nu vom găsi răspuns la această întrebare decât dacă acceptăm ca pe un fapt, nu ca un mit, prezenta pe pământ a zeilor Anunnaki, „Cei care s-au pogorât din cer pe pământ”

Această carte prezintă dovezile:

 

1

El Dorado

 

În zilele noastre Toledo este un oraş liniştit de provincie, situat cam la o oră de mers cu maşina la sud de Madrid; cu toate acestea, rar se întâmplă ca turiştii ce vin în Spania să-l rateze, deoarece înăuntrul zidurilor sale s-au păstrat monumente ale unor diverse culturi şi lecţii de istorie.

Conform legendelor locale, istoria sa începe cu două milenii înainte de Christos, iar întemeierea sa este atribuită descendenţilor biblici ai lui Noe. Mulţi sunt de părere că numele său vine din cuvântul ebraic toledoth ("istoriile generaţiilor"); vechile sale case şi magnificele temple sunt mărturii ale creştinizării Spaniei - ascensiunea şi căderea maurilor, stăpânirea lor musulmană şi nimicirea splendidei moşteniri evreieşti.

Pentru Toledo, ca şi pentru Spania şi toate celelalte teritorii, 1492 a fost un an crucial, deoarece atunci au avut loc trei evenimente istorice, şi toate trei în Spania, Denumirea geografică a a-cestui pământ era "iberia" - iar singura explicaţie posibilă a acestui termen se găseşte în cuvântul ibri (ebraic), sub care erau cunoscuţi primii colonişti. Regatele măcinate de războaie au pierdut marea majoritate a teritoriului Peninsulei Iberice în favoarea musulmanilor, şi au fost unite pentru prima oară cu adevărat atunci când Ferdinand de Aragon şi Izabela de Castilia s-au căsătorit în 1469. La zece ani de la căsătorie au lansat o campanie militară pentru alungarea maurilor şi instaurarea catolicismului în Spania, În ianuarie 1492 maurii au fost definitiv învinşi, o dată cu căderea Granadei, iar Spania a devenit pământ creştin. În lună martie a aceluiaşi an regele şi regina au semnat un edict pentru expulzarea din Spania, până la 31 iulie în acelaşi an, a tuturor evreilor care nu se vor fi convertit la creştinism până la acea dată. Iar în luna august din acelaşi an, Cristofor Columb - Cristobal Colon pentru spanioli - a pornit pe mări sub pavilion spaniol pentru a găsi o cale spre India pe la vest.

A zărit pământ în ziua de 12 octombrie 1492. S-a întors în Spania în ianuarie 1493. Ca dovadă a reuşitei sale a adus patru "indieni"; pentru a demonstra că solicitarea lui, de a se organiza o a doua expediţie, mai importantă, sub comanda sa, era justificată, a adus cu el nenumărate fleacuri de aur luate de la localnici şi o sumedenie de poveşti despre un oraş, un oraş aurit, unde oamenii purtau brăţări de aur la mâini şi la picioare şi îşi împodobeau gâtul, urechile şi nasurile tot cu aur, tot acest aur provenind dintr-o mină fabuloasă de lângă oraş.

Din primele cantităţi de aur aduse din lumea nouă, Izabela -care era atât de pioasă, încât i se spunea "cea catolică" a poruncit să se construiască o CUSTODY sofisticată şi a donat-o Catedralei din Toledo, sediul tradiţional al clericilor Spaniei catolice. Aşa se face că astăzi oamenii care vizitează Trezoreria catedralei - o sală înconjurată de un grilaj masiv şi plină cu obiecte preţioase donate Bisericii de-a lungul secolelor - pot să vadă, dar nu să şi atingă, primul aur pe care Columb l-a adus din America.

În zilele noastre se recunoaşte că expediţia avea şi alte sco-puri, pe lângă aflarea unui nou drum spre India. Conform unor dovezi convingătoare, Columb ar fi fost un evreu forţat să se convertească; e posibil ca susţinătorii săi financiari, la rândul lor convertiţi, să fi văzut în expediţie o modalitate de a evada către pământuri mai libere. Ferdinand şi Izabela visau să descopere râurile Paradisului şi tinereţea veşnică, Columb însuşi avea ambiţii secrete pe care nu le-a divulgat decât în parte în jurnalele sale personale. Se considera omul care va adeveri vechile profeţii cu privire la o nouă eră care va începe cu descoperirea unor pământuri noi la marginea lumii".

. Era totuşi suficient de realist pentru a recunoaşte că, dintre toate informaţiile pe care le adusese în urma primei călătorii, cele rereruoare ia aur se oucurau ae cea mai mare atenţie, A spus că "Domnul îi va arăta" locul misterios "unde s a născut aurul", şi, astfel, a reuşit să-i convingă pe Ferdinand şi pe Izabela să-i ofere o flotă mult mai mare pentru a doua expediţie, apoi pentru a treia. Cu toate acestea, cei doi monarhi trimiseseră deja tot felul de funcţionari şi oameni mai puţin vizionari, dar mai înclinaţi către acţiune, care supravegheau mersul lucrurilor şi se amestecau în operaţiunile şi deciziile amiralului. Conflictele inevitabile au culminat cu aducerea lui Columb în Spania în lanţuri, sub pretextul că nu se purtase bine cu oamenii lui. Deşi regele şi regina l-au eliberat imediat şi i-au despăgubit cu bani, ei împărtăşeau punctul de vedere potrivit căruia Columb era un bun amiral, dar un guvernator ineficient, care nu putea smulge de la indieni informaţiile privind locul unde se afla de fapt Oraşul de Aur.

Columb a luptat împotriva acestor obstacole tot cu ajutorul vechilor profeţii şi al citatelor biblice. A strâns toate textele într-o carte, Cartea Profeţiilor, pe care a prezentat-o regelui şi reginei. Dorea să-i convingă că menirea Spaniei era aceea de a domni peste Ierusalim, şi că el, Columb, e cel ales pentru a duce destinul la îndeplinire, prin aflarea locului unde s-a născut aurul.

Ferdinand şi Izabela credeau cu tărie în Sfânta Scriptură, aşa că au fost de acord să-l lase pe Columb să pornească încă o dată pe mare, convinşi mai ales de argumentul lui că gura fluviului pe care îl descoperise (fluviul Orinoco în zilele noastre) era a unuia dintre cele patru râuri ale Paradisului, şi, după cum spuneau Scripturile, unul dintre acele râuri înconjura pământul Havila, "de unde venea aurul, " Această ultimă călătorie a fost presărată cu mai multe greutăţi şi dezamăgiri decât oricare dintre celelalte trei.

Chinuit de artrită, o umbră a omului care fusese odimoară, Columb s-a întors în Spania în ziua de 7 noiembrie 1504. Înainte de sfârşitul acelei luni, regina Izabela a murit, şi, cu toate că regele Ferdinand avea o slăbiciune pentru Columb, a luat hotărârea ca alţii să treacă la acţiune pe baza ultimului raport întocmit de el, în care fuseseră adunate toate dovezile referitoare la prezenţa unei surse importante de aur în lumea nouă.

"Hispaniola va dărui majestăţilor voastre atotputernice tot aurul de care au nevoie” îi asigurase colum pe sponsorii săi regali în privinţa insulei pe care şi-o împart astăzi Haiti şi Republica Dominicană. Într-adevăr, coloniştii spanioli i-au folosit pe indienii băştinaşi ca muncitori sclavi şi au reuşit să extragă aur în cantităţi fabuloase: în mai puţin de două decenii, trezoreria Spaniei a primit din Hispaniola aur în valoare de 500,000 de ducaţi.

Se pare că experienţa Spaniei în Hispaniola avea să se repete la nesfârşit pe teritoriul unui continent imens. În decursul acelor două decenii, pe măsură ce băştinaşii mureau sau fugeau şi minele de aur se epuizau, euforia spaniolilor s-a transformat în dezamăgire şi disperare, şi au ancorat cu şi mai multă îndrăzneală pe coaste din ce în ce mai puţin cunoscute, în căutare de bogăţii. Una dintre destinaţiile timpurii era peninsula Yucatân. Primii spanioli care au ajuns acolo în 1511 erau supravieţuitorii unui naufragiu; dar în 1517 un convoi special format din trei vapoare sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba a pornit din Cuba spre Yucatân cu scopul de a face rost de sclavi. Spre uimirea lor, au găsit clădiri din piatră, temple şl statui de zeiţe; spre nenorocul localnicilor (care din câte au înţeles spaniolii îşi spuneau "maya') spaniolii "au găsit şi u-nele obiecte de aur pe care le-au luat"

Informaţiile referitoare la venirea spaniolilor şi cucerirea Yucatân-ului se bazează în principal pe raportul intitulat Relacion de las cosaş de Yucatân; întocmit de călugărul Diego de Landa în anul 1566 (traducerea în limba engleză îi aparţine lui William Gates şi poartă titlul Yucatân înainte şi după cucerire). Din câte spune Diego de Landa, Hernandez şi oamenii lui au văzut în decursul acestei expediţii o piramidă în trepte impozantă, idoli şi stătui de animale şi un mare oraş în interior. Cu toate acestea, indienii pe care au încercat să-i captureze au opus o rezistenţă îndârjită şi nu au fost înspăimântaţi nici de tunurile de pe vapoare. Spaniolii au suferit pierderi grele - Hernandez însuşi a fost rănit - şi au fost nevoiţi să se retragă. Şi totuşi, pe drumul de întoarcere spre Cuba, Hernandez a recomandat organizarea altor expediţii, deoarece "acel pământ e bun şi bogat, având aur."

Un an mai târziu o altă expediţie a pornit din Cuba spre Yucatân. Au debarcat pe insula lui Cozumel şi au descoperit Noua Şpanie, Panuco şi provincia Tabasco (aşa au fost denumite noile Dământurh. Înarmaţi cu diverse mărfuri Dentru a face schimb şi nu doar cu arme, spaniolii au întâlnit de această dată atât indieni ostili, cât şi prietenoşi. Au văzut mai multe edificii şi monumente de piatră, au simţit săgeţile şi suliţele cu vârfuri ascuţite din piatră obsidi-ană şi au privit obiecte realizate cu măiestrie, multe din piatre, obişnuite sau semipreţioase; altele străluceau ca aurul, dar la o examinare mai atentă s-au dovedit a fi din alamă.

Attachments