CUPRINS
Prefaţă
Trecutul, Viitorul
- Ceasul mesianic
- „Şi s-a întâmplat5'
- Profeţiile egiptene, Destinele omeneşti
- Despre Zei şi Semizei
- Numărătoarea inversă a Zilei Judecăţii de Apoi
- Duşi de vânt
- Destinul avea cincizeci de nume
- în numele Zeului
- Tărâmul Promis
- Crucea de la orizont
- Ziua Domnului
- întuneric la amiază
- Când zeii au părăsit Pământul
- Sfârşitul Zilelor
- Ierusalim: un Potir, dispărut
A
- Armageddon şi profeţiile despre întoarcere
PREFAŢĂ:
TRECUTUL, VIITORUL
|
“Când se vor întoarce ei?”  |
Mi s-a adresat această întrebare de nenumărate ori de către oamenii care mi-au citit cărţile, „ei” fiind Anunnaki (fig 1.) (AN.UN.NA.KL în limba sumeriană înseamnă “Cei care au coborât din Cer pe Pământ)—extratereştrii care au venit pe Pământ de pe planeta lor Nibiru şi care au fost veneraţi în antichitate ca zei. întoarcerea va fi când Nibiru, în orbita ei alungită, se va afla în apropierea noastră (a Pământului!), şi ce se va întâmpla atunci? Va fi întuneric la amiază iar Pământul se va sfărâmă? Va fi pace pe Pământ, sau Armageddon? Un mileniu al tulburărilor şi suferinţelor, sau o mesianică A Doua Sosire? Se va întâmpla în 2012, sau mai târziu, sau deloc?
Acestea sunt întrebări profunde care combină cele mai adânci speranţe şi nelinişti ale oamenilor cu credinţele şi aşteptările religioase, întrebări impuse de evenimentele curente: războaie în ţinuturile unde relaţiile îngemănate ale zeilor şi oamenilor au început; ameninţările holocausturilor nucleare; ferocitatea alarmantă a dezastrelor naturale.
Sunt întrebări la care mi-am permis să nu răspund toţi aceşti ani—dar acum sunt întrebări al căror răspuns nu poate—nu trebuie—să mai întârzie.
A A
întrebările despre întoarcere, trebuie să recunoaştem, nu sunt noi; ele au fost in mod inexorabil legate în trecut—aşa cum sunt şi astăzi—de aşteptarea şi înţelegerea Zilei Domnului, a Sfârşitului Zilelor, Armageddonul. Acum patru milenii, în Orientul Apropiat un Zeu şi fiul său promiteau oamenilor Raiul pe Pământ. Cu mai mult de trei milenii în urmă, regii şi popoml din Egipt tânjeau după un timp mesianic. Acum două milenii, poporul din Iudeea se întreba dacă Mesia a apărut, şi suntem încă prinşi în misterele acestor evenimente. Se adeveresc profeţiile?
Ne vom confrunta cu răspunsurile încurcate care au fost date, vom dezlega enigme antice, vom descifra originea şi înţelesul simbolurilor—Crucea, Peştele, Potirul. Vom descrie rolul siturilor legate de spaţiu în evenimentele istorice şi vom arăta de ce Trecutul, Prezentul şi Viitorul converg în Ierusalim, locul „Legăturii Cer-Pământ”. Şi vom cântări de ce secolul nostru al douăzecişiunulea după Christos este atât de asemănător cu secolul al douăzecişiunulea de dinainte de Christos. Se repetă istoria—e destinată să se repete? Sunt toate conduse după un Ceas Mesianic? Este timpul la îndemână?
Cu mai mult de două milenii în urmă, Daniel din Vechiul Testament era renumit pentru întrebarea repetată adresată îngerilor: Când? Când va fi Sfârşitul Zilelor, Sfârşitul Timpului? Cu mai mult de trei secole în urmă, renumitul Sir Isaac Newton, cel care a elucidat secretele mişcărilor corpurilor cereşti, a compus tratate pe baza Cărţii lui Daniel din Vechiul Testament şi a Cărţii Revelaţiilor din Noul Testament; recent găsitele lui calcule scrise de mână referitoare la Sfârşitul Zilelor vor fi analizate, împreună cu mult mai recentele predicţii despre Sfârşit.
Amândouă, Biblia Ebraică şi Noul Testament, afirmă că secretele Viitorului sunt încastrate în Trecut, că destinul Pământului este conectat cu Cerurile, că relaţiile şi soarta Omenirii sunt legate de cele ale Zeului şi Zeilor. Având de-a face cu ceea ce este pe cale să se întâmple, vom traversa de la istorie la profeţie şi le vom înregistra pe amândouă. Cu aceasta drept ghid al nostru, haideţi să privim ceea ce ne aşteaptă prin lentilele a cea ce a fost. Răspunsurile ne vor surprinde cu certitudine.
ZECHARIA SITCfflN New York, Noiembrie 2006
1. CEASUL MESIANIC
Oriunde te-ai întoarce, rasa umană pare cuprinsă de trepidaţia Apocaliptică, de fervoarea Mesianică, şi de teama Sfârşitului Timpului.
Fanatismul religios se manifestă prin războaie, rebeliuni şi măcelărirea „necredincioşilor”. Armate adunate de Regii Vestului se luptă cu armatele Regilor Estului. Ciocnirea Civilizaţiilor zguduie fundaţiile modurilor tradiţionale de viaţă. Camagiul înghite cetăţi şi oraşe; cel mare şi puternic caută siguranţa în spatele zidurilor protectoare. Calamităţile naturale şi catastrofele mai intensificate ca oricând fac populaţia să se întrebe: a păcătuit Rasa Umană, suntem martorii Mâniei Divine, e cazul pentru un nou Potop anihilator? Este asta Apocalipsa? Poate exista—va exista—Mântuirea? Sunt timpurile Mesianice pe cale să se întâmple?
Timpul înseamnă secolul al douăzecişiunulea al erei noastre, sau a fost secolul al douăzecişiunulea înaintea erei noastre?
Răspunsul corect este Da şi Da, şi în vremea noastră la fel ca în acele vremuri antice. Este starea timpului prezent la fel ca şi în vremurile de acum patru milenii; şi uimitoarea similaritate se datorează evenimentelor de la mijlocul acestei perioade—perioadă asociată cu fervoarea mesianică din vremea lui Iisus.
Cele trei perioade cataclismice pentru omenire şi planeta ei—două în trecutul atestat (cea 2100 î.e.n. şi atunci când s-a schimbat în e.n.), unul în viitorul apropiat—sunt interconectate; una a dus la cealaltă, una poate fi înţeleasă doar înţelegând-o pe cealaltă. Prezentul încolţeşte din Trecut, Trecutul este Viitorul. Esenţială pentru toate trei este Aşteptarea Mesianică; legându-le pe toate trei este Profeţia.
Cum se va sfârşi timpul prezent, încărcat de tulburări şi suferinţe—ce prevestesc Viitorul? Pentru a afla asta e necesar să pătrundem pe tărâmul Profeţiei. Nu vom face o prezentare a noilor predicţii ale căror magnet principal e teama de condamnare şi de sfârşit, ci ne vom baza pe dovezi antice unice care au documentat Trecutul, au prezis Viitorul şi au înregistrat aşteptările mesianice anterioare—profeţind viitorul în antichitate şi, unii cred, şi Viitorul care ne aşteaptă.
în toate cele trei cazuri apocaliptice—cele două care au avut loc şi cel care e pe cale să se întâmple—relaţia fizică şi spirituală dintre Cer şi Pământ a fost şi rămâne pivotul evenimentelor. Aspectele fizice sunt exprimate prin existenţa pe Pământ a unor locuri reale care legau Pământul de ceruri—situri care au fost considerate cruciale, căci au fost focare ale evenimentelor; aspectele spirituale au fost exprimate prin ceea ce numim Religie.
în toate cele trei cazuri o relaţie schimbată între Om şi Zeu era centrală, exceptând cazul din cca 2100 î.e.n., când Omenirea s-a confruntat cu prima din aceste trei răsturnări epocale, iar relaţia era între oameni şi Zei, la plural. Dacă această relaţie s-a schimbat cu adevărat, cititorul va descoperi curând.
Povestea zeilor, Anunnaki („Cei care din cer pe Pământ au venit”), aşa cum îi numeau sumerienii, începe cu sosirea lor pe Pământ de pe Nibiru din nevoia de aur. Povestea planetei lor a fost spusă în antichitate în Epopeea Creaţiei, un text lung pe şapte tăbliţe; este considerată de regulă un mit alegoric, produsul unor minţi primitive care vorbesc despre planete ca despre zei însufleţiţi care se luptă între ei. Dar după cum am arătat în cartea mea A Douăsprezecea Planetă, textul antic este de fapt o sofisticată cosmogonie care spune cum o planetă rătăcitoare, trecând prin sistemul nostru solar, s-a ciocnit cu o planetă numită Tiamat; coliziunea a dus la crearea Pământului şi a Lunii lui, a Centurii de Asteroizi şi a cometelor, şi la capturarea invadatorului (Nibiru - fig. 2) într-o mare orbită eliptică care durează înjur de 3.600 de ani pământeşti.
|
APOGEE |
Povestea biblică a Potopului, începând în capitolul 6 al Genezei, atribuie aspectele ei conflictuale unei singure zeităţi, Yahwe, care, la început, e hotărât să şteargă Omenirea de pe faţa Pământului, şi apoi se răzgândeşte şi o salvează prin Noe şi Arcă. Sursele sumeriene timpurii ale poveştii atribuie ostilitatea faţă de omenire zeului Enlil, iar efortul de a salva Omenirea zeului Enki. Ceea ce Biblia a ascuns, de dragul monoteismului, a fost nu doar neînţelegerea dintre Enlil şi Enki, ci şi rivalitatea şi conflictul dintre două clanuri de Anunnaki, care au dominat cursul evenimentelor ce au urmat pe Pământ.
Acest conflict între cei doi şi între urmaşii lor, precum şi regiunile Pământului atribuite lor după Potop, trebuie avute în minte pentru a putea înţelege ce s-a întâmplat după aceea.
Cei doi erau fraţi vitregi, fiii conducătorului de pe Nibiru, Anu; conflictul lor de pe Pământ îşi avea rădăcinile pe planeta lor natală, Nibiru. Enki—pe atunci numit E.A (“Cel a cărui casă e apa”)—era primul fiu născut lui Anu, dar nu de soţia lui oficială Antu. Când Enlil i-a fost născut lui Anu de către Antu—o soră vitregă a lui Anu—Enlil a devenit Moştenitorul Legal al tronului lui Nibiru, deşi nu era întâiul născut. Resentimentul inevitabil din partea lui Enki şi a familiei mamei sale a fost exacerbat prin faptul că însăşi accederea lui Anu la tron fusese problematică la început: pierzând lupta pentru succesiune în faţa unui rival numit Alalu, mai târziu el a uzurpat tronul printr-o lovitură de stat, forţându-1 pe Alalu să fugă de pe Nibiru ca să-şi salveze viaţa. Acest lucru nu numai că a îndreptat resentimentele lui EA către zilele strămoşilor săi, dar a şi adus alte provocări conducerii lui Enlil, aşa cum e arătat în epopeea Povestea lui Anzu. (Pentru relaţiile încâlcite ale familiei regale de pe Nibiru şi pentru originea lui Anu şi Antu, Enlil şi EA, a se vedea Cartea Pierdută A Lui Enki).
Cheia pentru a descuia misterul legilor succesiunii (şi căsătoriilor) zeilor a fost pentru mine realizarea faptului că aceste reguli s-au aplicat la fel şi pentru poporul ales de ei să servească drept împuternicit al lor pentru Omenire. Povestea biblică a Patriarhului Abraham explică ( Geneza 20:12) faptul că el nu minte când o prezintă pe soţia lui, Sara, ca fiind sora sa: „într-adevăr, ea e sora mea, fiica tatălui meu, dar nu fiica mamei mele, şi ea a devenit soţia mea”. Nu numai că era permisă căsătoria cu o soră vitregă care avea o altă mamă, dar un fiu cu ea—în acest caz Isaac—devenea Moştenitorul Legal şi succesorul dinastic, mai degrabă decât Primul născut Ishmael, fiul slujnicei Hagar. (Cum aceste legi ale succesiunii au provocat duşmănia de moarte dintre descendenţii divini ai lui Ra, fraţii vitregi Osiris şi Seth, care s-au căsătorit cu surorile vitrege Isis şi Nephtys, este explicat în Războaiele Zeilor şi Oamenilor).
