AnnaE
#0

Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno in 1921, prin care se unrărește formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacitîților empatice, a capacitîții de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și inlăturarea comportamentelor inadecvate.

 

In pregătirea și derularea jocului, din punct d evedere metodologic, trebuie parcurse următoarele etape:

- identificarea și definirea situației care va fi simulată, în concordanță cu obiectivele educaționale și cu specificul cunoștințelor ce urmează a fi învățate.

- proiectarea scenariului, constând în selectarea continuturilor și rolurilor mai importante din situația reală

- alegerea participanților și instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui rol 

- învățarea individuală a rolului

- interriorizarea rolului și conceperea modului de interpretare; durata acestui moment poate fi mai extinsă sau mai restrânsă, în funcție de timpul avut la dispoziție;

- interpretarea rolurilor

- dezvoltarea cu toți participanții la joc a modului de interpretare, apoi se face o analiză a comportamentului în timpul interpretarii rolului.

         

          Din punct de vedere metodic, e recomandat sa nu se impună rolurile ce trebuie jucate, ci de a le oferi copiilor/elevilor posibilitatea de a opta volunta pentru acestea, astfel se evită blocajele emoționale. 

         

               Atmosfera de joc trebuie sa fie relaxată, lipsită de exagerări care ar putea duce la ingreunarea jocului. Analiza jocului de rol trebuie sa fie condusă cu tact și pricepere de către cadrul didactic.

         

             Argumentarea jocului de rol

         

            Jocul de rol îi poate ajuta pe copii/elevi sa devină mai interesați și implicați, prin învățarea unui material, prin abordarea problemelor, precum și prin căutarea unor soluții noi și creative.

         

          Jocul de rol este cel mai buna mod de a dezvolta deprinderile de inițiativă, comunicare, rezolvare de probleme, cunoaștere de sine și de cooperare în echipă.

       

          Avantajul jocului de rol este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje, etc. În felul acesta ei percep atitudinile celorlalti și într-o anumită măsură vor încerca să înțeleagă aceste comportamente.

 

Nota bene1: Pentru jocul de rol textele potrivite ar fi: „Boul și vițelul” de Grigore Alexandrescu, „Vizită” și „D-l Goe” de Ion Luca Caragiale.

 

Nota bene 2: Jocul de rol fiind o activitate de grup, pe foaia de examen puteti da definitia grupurilor astfel că:

       

             Grupurile reprezintă un număr de persoane care comunică, lucrează, interactionează între ele, într-o perioadă de timp. Grupul se bazează pe interrelația dinamică a cinci elemente: activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune, comunciare.

AnnaE
#1

Tipuri de jocuri de rol:
 

a. Jocuri de rol cu un caracter mai general:

- jocul de reprezentare a structurilor (de ex: organizarea unei întreprinderi sau instituții poate fi reprodusă într-o sală de dans, prin distribuție spațială corespunzătoare a mobilierului, a status-urilor și rolurilor de îndeplinit).

-  jocul de decizie (elevilor li se distribuie status-uri și roluri menite a simula structura unui organism de decizie, confruntarea cu o situație decizională importanta-elevii înșiși sunt puși în situația de a lua decizii)
 

- jocul de arbitraj - ușurează înțelegerea și dezvoltarea capacităților de soluționare a problemelor conflictuale ce apar între două persoane, două grupuri, două unități economice etc.
 

- jocul de competiție (de obținere a performanțelor). Prin acest tip de joc se urmărește simularea obținerii unor performanțe de învingere a unui adversar, real sau imaginat.
 

 

b. Jocuri de rol cu caracter mai specific:
- jocul de-a ghidul si vizitatorii
- jocul de negociere

 

Caracteristici ale mijloacelor tehnice de instruire
 

 

a. flexibilitatea sau adaptabilitatea -  se refera la posibilitățile de adaptare a acestora  la  necesitățile de moment.             
 

b. generalitatea (reprezintă o proprietate asociată flexibilității) - se referă la posibilitatea de a codifica în diferite forme, informațiile mesajelor transmise spre receptorul uman.
 

c. paralelismul - se referă la posibilitatea utilizării simultane a aceluiași mijloc în mai multe scopuri sau de către mai mulți utilizatori, în aceeași unitate de timp.
 

d. accesibilitatea - o proprietate a mijloacelor tehnice determinată de complexitatea lor și de ușurința cu care ele pot fi utilizate (cu cât un mijloc tehnic este mai complex, cu atât accesul utilizatorilor depinde în mai mare măsura de programe speciale de instruire pentru cunoașterea și mânuirea aparatelor).
 

e. Siguranța și funcționarea - este o caracteristică aflată în corelație cu fiabilitatea și întreținerea și se referă la respectarea anumitor reguli și operații la punerea în funcțiune, la utilizarea și la oprirea aparatelor.