Date despre autor si opera
Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.
Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.
În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.
A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (şi derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).
“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!
Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.
“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)
NEZICERI
Proză scurtă prostmodernistă
Gheorghe taie lemne Gheorghe nu taie lemne Gheorghe taie Gheorghe
Gheorghe taie fumul cu cuţitul Gheorghe nu taie lemne Gheorghe taie frunze la câini Gheorghe ucide balaurul Dar cine eşti tu bă, Gheorghe?
Hărţuire sex-tuală
Ce a făcut Mardap:
Mardap s-a născut
Mardap a avut 3500 g. la naştere.
Mardap a Mardap n-a
Mardarap a plâns
Mardap Mardap…
Şi ce dacă!
Ce ne interesează pe noi?! Poezică
Iubita mea cu ochii verzi/de sticlă, Cu părul negru lung/de cucuvea, Cu sânii de înţepi/urzică.
Culmea matematicii:
S ă te culci între două necunoscute şi să nu rezolvi niciuna. Calcul aritmetic:
Ne-apucăm de membrul drept, introducem întregul în fracţie, şi scoatem numitorul comun.
Iubita mea necunoscută
Ce te furişezi într-o ecuaţie Inttotdeauna fără soluţie
Mica publicitate:
Pierdut mănuşa stângă. Caut mănuşă dreaptă.
Din caietul de sarcini al unei funcţionare:
Sarcină normală pe care am terminat-o înainte de termen. Toţi şefii m-au însărcinat… Unii înainte de termen. Azinoapte am funcţionat bine, lui i-a plăcut.
Paradoxuri Sorites1:
Lumea vizibilă se compune dintr-o totalitate de particule invizibile; din lucruri fără greutate rezultă lucruri grele; infinitul este format din părţi finite.
1 Pentru detalii, vezi articolul Quantum Quasi-Paradoxes and Quantum Sorites Paradoxes, de F. Smarandache, Progress în Physycs, 1/2005, http:/fs. Gallup. Unm.edu/PP-01-02.pdf.
Definiţii sau extraziceri
Şeful:
— Tu să taci când vorbeşti cu mine!
Democraţia dictatorului
— Voi votaţi, dar eu decid! Ciocu' mic!
Identitate
Nici nu trebuia să faci pe prostu'… Erai deja.
Tehnică germană
Bună, rea, dar să fie nemţească…
Animal de casă Porcul… ca tot omul… Porc de câine, Porc de porc!
Şiretlic
Şmecherie cu chitie drept la tine-n prăvălie.
Genial
Are minte ca o bombă!
Nematerie:
Nici materie, Nici antimaterie
Aut-Artă:
Artă în afara artei! Obosit
Suflă ca un greiere. Bătrâneţe
Nu degeaba mi-a albit mie părul! Consecinţe
După al doilea război mondial, germanii câştigă pierderea coloniilor de către englezi, francezi, i olandezi.
Bordel
Casă de femei pentru bărbaţi. Extindere
Uneori, un exemplu ţine loc de caz general. Boxerul
În mod indirect a plasat o directă. Hai la masă
Mi-am luat inima în dinţi şi celelalte măruntaie de pasăre din frigider.
Papă-lapte
Îi dă câte o căpşună mură-n gură.
Prostituată
Femeie bolnavă, căzută la pat – mai ales la patul bărbaţilor.
Poliglot
Eu vorbesc patru limbi: română, franceză, engleză, şi matematică.
Cosmopolit
Nu ştiu, dar acum mi se pare prea simplu să scrii n limba maternă.
Ce amor nebun!
Ea îl iubea din fundul inimei ei, din fundul ei. Etc.
Printre altele sunt acestea. Gospodărie
Nevasta îmi face ochi dulci, în tigaie, cu ceapă şi bulion. Vagin
Bărbatul caută aurul negru al muierii sale. Roman de dragoste
El este inginer, ea este blondă. El are maşină, ea are mini-jupă. A.m.d.
Politică
Fotbal între clasa a şaptea şi a opta: o adevărată luptă de clasă.
Butadă „Adevărul este cea mai bună minciună!” La funerariu
I-a murit căţeaua şi el a transmis condoleanţe câinelui… Surpriză
Este cineva la care nici nu gândeşti, mi-a spus. Şi-atunci am început să mă gândesc la cine nu m-aş gândi.
Grad de comparaţie
Era un film foarte bulgar.
Incomoditate
Dă-ţi jos căciula din cap că nu pot gândi din pricina ei. Lozincă
Antiunionişti din lumea întreagă, uniţi-vă!
Măsură de capacitate
Jumătatea asta este pe de-a-ntregul a mea.
Psihanaliză sintetică
Freud în fraudă.
Nud gras
Era foarte plină chiar şi goală.
Adresă feminină
Strada îngustă, Numărul sub fustă.
Paradoxism
S ă creezi increatul, asta înseamnă anti-artă. Dialectică
Orice fenomen crează un anti-fenomen, deci aceeaşi soartă şi pentru curentele antiliterare.
Animal domestic bărbătesc
X e încornorat şi unicorn.
Postmortemism (de la Evu citire) – Nu faceţi cacărtărescu!
Viziune proprie
Personal consider că acceleratul merge rapid. Neutrosofie
Este o negare atât de tare că devine aproape o dublă negare, adică afirmare – fiindcă extremele se ating – sau neutralizare.
Nu-i aşa?
Blog literar
Eu, uneori (sau deseori!) am idei şi propuneri prea fanteziste, prea exagerate… Visez şi eu la o „carte-totală” – adică să cuprindă toate procedeele de creaţie posibile. Mă bucur că am fost introdus în această lume minunată a videoclipului.
O videocarte mă interesează, mai nou, ca experiment multi-dimensional. Îmi place cum se deschid paginile în pelicula video, ca la o carte tradiţională (pe hârtie).
Multi-media, multi-cultural, formă inter-activă dacă e posibil între spectator şi realizator, artă şi text, grafie pe computer, desene de mână, muzică de diverse genuri în acelaşi clip – incluzând muzică şi artă generate de computer conform unor algoritmi, ilustraţii, voce umană, dans, caricaturi, etc.
Vă urmăresc de ani de zile şi Vă admir curajul şi fantezia, fără de care nimic nu are valoare (Viorel Roman, Germania).
Trebuie să trăim cu invidiile, vorba neamţului – ca să fii invidiat, trebuie să fii cineva (Lucian Hetco, redactor şef la revista Agero).
Muzica „face” clipul. (Carmen Radu). Globalismul e de fapt un imperiu neo-comunist. (Eugen Evu). Într-o ţară în care, ca o culme a Paradoxismului, totul se scufundă, deşi este condusă de un… Marinar! (Mircea Monu)
Doamne, ce atmosferă e acum aici! Suspiciuni de la om la om, duplicitarism supraponderal, apocalipsism de duzină, imoralitate, ciolăneană.
FERICE DE CEI DE DEPARTE! Bine că-I rău! (Eugen Evu)
Lahttp: /www.descopera.ro/cultura/2460473-ai-incredere-in-wikipedia sub titlul: „Ai încredere în wikipedia?” se scrie despre Jimmy Wales, co-fondatorul Wikipedia, şi gaşca sa de„administratori”plătiţi:„Cei care sabotează din neştiinţă, din joacă sau din rea-voinţă nu reuşesc să afecteze prea mult credibilitatea Wikipedia. Există însă o altă categorie care devine periculoasă în chestiunea asta: cei ce dezinformează din interes, bunăoară unele companii şi chiar agenţii secrete…”.„La Wikipedia s-au descoperit, în medie, 3,86 de greşeli, în timp ce la Britannica erau 2,92 de greşeli.” Mulţi consideră pe Internet că aceasta este junkipedia, şi că are ca scop manipularea informaţiei la nivel planetar, ducând – prin modul părtinitor în care prezintă intrările ei – la primul totalitarism global în istoria omenirii (până acum au existat totalitarisme doar la nivel de ţări sau de imperii, dar nu pe toată planeta). Se consideră că este şi un mijloc de denigrare îi intimidare a personalităţilor care nu se supun mai marilor zilei, dar în acelaşi timp făcându-se un cult al personalităţii mondial prin mass-media internaţională pe care aceştia o manipulează.
Adio, Veto!
(folclor)
Adio Veto, eu te las că eşti nasoală, Şi mincinoasă, şi păguboasă.
Mai du-te fă la mă-ta mare Că eşti cioară.
M-am săturat de tine, fă, Ca de o boală.
C-o iau la o adică
Pe Tanţa lu' Costică Din colţ de mahala. Cinci ani mi-ai fost nevastă, Mi-ai pus pielea pe coastă. Şi-acuma eu plec iar În jos de Baltazar.
Serenadă la balcon
(folclor)
Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă, Dar să fiu şi-al dracului dacă mai cânt. Mi-ngheţaseră picioarele-n zăpadă, Iară mucii mi-atârnau pân' la pământ.
Măi, şi-a dracului, Ia-o de-unde nu-i, La balcon nu se arată. Să-ncerc altceva, Ia să cânt aşa
Şi s-o iau acum pe franţuzeşte:
Viens Rozeto la balcon avec o floare Că te-aşteaptă Rosignol de ton amour.
Măi, şi-a dracului, Ia-o de-unde nu-i, La balcon tot nu se-arată.
Rămas bun
(folclor)
Ia-ţi, şefule, ziua bună, De la mapă, de la gumă, De la scaunul înalt. De la masa ta cu flori, Şi mocheta în culori, De la uşa cea cu yală, Ce-ai s-o-nchizi pe dinafară.
Ce te legeni şefule Fără ploaie, fără vânt Dat din schemă la pământ? De ce nu m-aş legăna Dac-a trecut vremea mea, Leafa-mi scade Munca-mi creşte Buzunarul se goleşte Anturajul se răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă Secretara mi-o alungă. Bate vântul dintr-o parte Se duc cafelele toate. Se duc şi cocoanele Scuturând jupoanele, Şi mă lasă-ncărunţit Vestejit şi-ncărunţit Şi cu doru-mi singurel
S ă fug acasă cu el.
Odă Şefului
(folclor)
Ce te legeni şefule Fără scaun, fără gând Cu fruntea la pământ? De ce nu m-aş legăna Dacă scade leafa mea? Leafa scade, munca creşte Şi scaunul mi-l răpeşte. Bate vântul frunza-n dungă Subalternii mi-i alungă Bate vântul dintr-o parte Eu aici… Ce-a fost… Departe. Şi de ce să nu mă plec Dacă vremurile trec Şi pe jos trebuie să merg? Trec în stoluri păsărele Ducând gloriile mele Şi norocul meu cu ele. Funcţii, Volgi, apartamente, Toate pe-atunci inerente. Şi se duc pe rând, pe rând, Zilele-mi întunecând… Au zburat cu post cu tot Şi-acum zic că n-am noroc. Şi m-a lăsat pustiit Nici măcar nu m-am gândit.
Nu mă-mpinge, şefule, De ce vrei să îmi faci vânt? V-am slujit pân' la pământ Şi pe bune. Şi pe rele. S-au dus lin zilele mele Şi norocul meu cu ele. Şi-am rămas să-i cânt aşa, Soţioarei, draga mea: Ia-ţi nevastă ziua bună
De la 4000 pe lună.
De la Volga, de la scară, De la doamna secretară.
Literatura coruptă
Alex Ştefănescu
— Critic oportunist, autor de editoriale despre Tovarăşul Nicolae CeauŞescu şi Partidul Comunist Român pe primele pagini ale revistelor literare în epoca ceau istă (lingu itor de serviciu!); după Revoluţia din '89 s-a schimbat la 180° ca… „democrat” (fiindcă aşa bătea vântul!) şi s-a subjugat noilor stăpâni cu scrisul tău; astfel de oameni se numesc, în limbajul popular, pupincurişti! Cum scria Eugene Ionesco în piesa de teatru „Rhinocéros”: Pauvre Boeuf, est devenu rhinocéros! [Săracul Bou, a devenit rinocer!], fiindcă-aşa-s vremurile… A. Ş. n-a avut niciodată coloana vertebrală dreaptă.
— A făcut o „istorie literară” pe criterii politice (după cum pertinent i-a atras atenţia şi criticul Eugen Simion), reflectând MAFIA literară actuală, nu după criterii literar-artistice…
— El are impresia că literatură este doar ce-i place lui, sau mai ales: cine-i place (a se citi: cine-i 'plăteşte') lui! Cine e el? Sau cine se crede el?
— La urma urmei, o adevărată istorie literară/ştiinţifică/artistică în orice domeniu ar trebui scrisă de un colectiv redacional (nu de o singură persoană), format din specialişti de orientări politice şi ideologice diverse, din grupări literare/ştiinţifice/artistice diverse care să expună din toate punctele de vedere o operă şi un creator – nu din punctul de vedere totalitarist al celor de la putere, care promulgă mizeria literara şi artistică contemporană…
— Tinerii se plângeau pe Internet într-un forum la LiterNet că individul cere 100$ pentru a scrie o cronică literară despre ei! Corupţia din România a atins toate nivelele societăţii: de la cultură, literatură, poezie, ştiinţă, până la economie – ca să nu mai vorbim de politică unde e dezastru!
— În străinătate, valoarea lui de „critic” este un zero barat! Nicolae Manolescu
— Înainte de '89 scria despre revoluţii (vezi şi comentariile poetului Eugen Evu în revista „Provincia Corvină”);
— N-a adus nimic în literatură, doar a fost un simplu imitator al Occidentului cu postmodernismul şi Cenaclul său deLuni;
— Ar fi putut lua exemple de la Semănătorismul lui Nicolae Iorga ori Poporanismul lui Constantin Stere că specificul naţional îl poţi ridica la rangul de universal;
— A publicat o „istorie literară” pripită (fiindcă tot i-o luaseră alţii înainte, precum istoricii literari Marian Popa, Ion Rotaru, Aurel Sasu), întocmită mai mult pe criterii politice şi interese de gaşcă decât literare (dar pentru acest lucru va plăti mai târziu, când vremurile tulburi de astăzi şi mizeria intelectuală a lor se vor duce – fiindcă nici un totalitarism nu durează la infinit); vezi satira lui Puşi Dinulescu la adresa ei: „Gaşca şi diavolul. Istoria bolnavă a domului Manolescu” (2009), de 344 pagini, care-a avut un succes mai mare decât aşa-zisă „istorie” manolesciană! O asemenea contra-critică trebuia scrisă şi la adresa colegului său de mafie literară, poreclit „Doamna Alex”.
