Date despre autor si opera
Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.
Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.
În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.
A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (şi derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).
“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!
Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.
“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)
Smarandache – un poet cu punctul sub i
Semnatarul acestor rânduri se află confruntat cu două aserţiuni. Prima. Cine este Florentin Smarandache? A doua Poetul nu are biografie; poezia este biografia sa Dar a doua aserţiune vrea să o elimine pe prima Nemaifiind două nu se pune problema opţiunii. Când l-ar interesa totuşi pe cititor viaţa unui poet? Un cititor împătimit de poezie ar putea răspunde, "niciodată*. Altul, impresionat în mod deosebit de poezia sa ar simţi nevoia să posede unele date şi despre viaţa lui.
Poeţii se impun mai greu lumii cititorilor. Un volum de poezie, în zile bune, are un tiraj de două, trei mii de exemplare, pupă zece titluri scrise în 15-20 de ani, un poet nu este cunoscut decât în perimetru! Celor treizeci de mii de cititori, posesori, uneori al numai unuia din cete zece titluri. Dacă cei care l-au citit sunt de zece ori mai mulţi, poetul respectiv se poate considera bine situat în conştiinţa naţiunii. Aceste consideraţii pot fi ataşate poeţilor care au trăit în ţară şi şi-au publicat carte cu carte la editurile româneşti. Nu de aceeaşi situaţie "se bucură" Florentin Smarandache care, din cele cincisprezece titluri apărute, îşi vede doar două cărţi publicate în ţară, la peste 12 ani distanţă, timp în care nu va mai putea publica, luând calea exilului. Şi astăzi când, cititorul, deschizând acest volum – şi aflând pentru prima oară de Florentin Smarandache – şi descoperind, numai din aceste optzeci de haikuuri, un poet autentic, e îndreptăţit să se întrebe cine e acest poet, ce a scris şi care este ecoul său de condeier din celelalte cărţi?
Florentin Smarandache este încă tânăr pentru a se vorbi despre o biografie. Revenind în ţară pentru a participa la lansarea ultimei sale cărţi şi hotărând împreună editarea acestui volum în România şi SUA mi-am spus că e necesar să fac câteva menţiuni despre meritele ştiinţifice şi literare ale lui Florentin Smarandache, astfel ca tocmai cititorul român să nu fie printre ultimii care să audă despre acest compatriot, ce s-a impus în câteva segmente ale culturii.
Florentin Smarandache s-a născut în anul 1954 la Bălceşti-Vâlcea şi este absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Craiova. Analist programator la IUG Craiova (1979-l981), profesor la liceul din Bălceşti (198l-l982), profesor la Colegiul "Sidi El Hasan Lyoussi" din Sefrou, Maroc (19821984), profesor de matematică la Colegiul "Nicolae Bălcescu" din Craiova (1984-l985) şi apoi la şcoala din Drăgoteşti-Dolj (1985-l986), fără serviciu, preparând elevi şi studenţi (1986-l988). Din această scurtă succesiune de posturi sfârşită ca şomer în "epoca de aur" – vădind o uşoară traiectorie ascen dentă urmată de o prăbuşire nemeritată, se ghiceşte momentul când, refuzându-i-se participarea cu lucrări de specialitate la congrese de matematică din Canada şi California îşi arată pe faţă nemulţumirea şi primele manifestări de dezacord cu regimul totalriarist, fiind îndepărtat din servici. Nu suportă situaţia şi în anul 1988 reuşeşte să treacă graniţa ilegal ajungând în Turcia, unde va fi profesor de limba franceză timp de un an şi jumătate. În anul 1990 ajunge în SUA, unde devine profesor, se înscrie pentru doctorat la Universitatea din Tempe a statului Arizona, având teza sub coordonarea profesorului Bremner şi în prezent lucrează ca inginer cercetător la corporaţia de computere Honeywell, în Phoenix, statul Arizona, unde locuieşte cu familia, venită în SUA la începutul anului 1991.
Florentin Smarandache nu este un refugiat în literatură pentru că este un mediocru în specialitate. A publicat patru lucrări de matematică la Fes, Casablanca (Maroc) şi Chicago (SUA), peste patruzeci de articole în reviste de matematică din România, Germania, Olanda, Elveţia, Canada, SUA, este prezent cu lucrări laseminarii naţionale, colocvii, simpozioane şi congrese internaţionale din Craiova şi laşi (1978), Calgari (Canada, 1986), Berkeley (1986), LosAngeles (1989), LasCruces (New Mexic, 1989). Este autor al Funcţiei Smarandache din Teoria
Numerelor [ţi z* -*N, r (n) este cel mai mic număr întreg astfel încât m! Este divizibil prin n] inclusă -ca şi cele mai importante lucrări – în dicţionare, antologii şi enciclopedii ştiinţifice de specialitate din Anglia, Germania, Franţa, Spania, SUA. Este membru al Asociaţiei Matematice din România, (1980) şi al Asociaţiei Matematice Americane (1983).
Debutul literar al lui Florentin Smarandache a avut loc în 1979 la revista Năzuinţe cu poemul "Cifrele au început să vibreze". El continuă să publice răzleţ poeme în diverse reviste literare. În anul 1980 împreună cu un grup de tineri scriitori lansează "Mişcarea literară paradoxistă". Debutul editorial l-a constituit volumul de poeme Formule pentru spirit, Bucureşti, Editura Litera, 1981. În anul 1983, volumul a fost tradus în limba franceză de Chantal Signoret de la Universitate'a din Provence. Traducerea franţuzească cu titlul Formules pour l'Esprit cu prefaţa "Etat-de-moi", "Starea-de-Eu", semnată de poetul timişorean Ion Pachia Tatomirescu a apărut în acelaşi an, la Editura Expres, din oraşul Fes, Maroc. Au urmat Culegere de exercipi poetice, Fes, Maroc, 1982, Sentimente fabricate în laborator, Fes, Maroc, 1982, Legi de compoziţie internă. Poeme cu. Probleme., Fes, Maroc, 1982, toate în limba română, urmate de câteva volume în limba franceză: Le sens du nonsens, Fes, Maroc, 1984, conţinând un manifest non conformist pentru "o nouă mişcare literară: ParadoxismuP, Antichambres et antipoésies ou bizarreries, Fès, Maroc şi Le Paradoxisme: un nouveau mouvement littéraire, Bergerac, Franţa, 1992. Tot în acest an a apărut şi America, paradisul diavolului, jurnal de emigrant, în Editura Aius, Craiova. Majoritatea lucrărilor au fost traduse integral sau parţial în limbile engleză, spaniolă, franceză, portugheză, unele cunoscând a treia ediţie în SUA. Poetul colaborează la reviste literare din România, Franţa, Belgia, Turcia, India, Japonia, Germania, Canada, Australia. Maroc, SUA.
A fost onorat cu premii literale în România (1981, 1982), Franţa (1990), Premiul special pentru străini la al IX-lea Mare Premiu al oraşului Bergerac (Franţa 1990), a fost declarat Poet Eminent Internaţional de Academia Internaţională a Poeţilor din Madras (India, 1991) şi a obţinut Diploma de Onoare în poezia fantezistă la Concursul Academiei de Litere şi Arte din Périgord (Franţa, 1992). Poezia sa a fost selectată în nouă antologii literare apărute la Craiova (1980), Caen, Puymeras, Paris, Bordeaux (1989, 1990,1991), New York, Colorado (1991,1992), Seul (1991). Două jurnale de emigraţie de peste o mie de pagini, patru piese de teatru dintre care trei pentru copii, iar una Out în left field. Străin de cauză, a fost jucată pe scena unui teatru din Phoenix (SUA) şi alte sute de poeme în manuscris sunt pe drumul redacţiilor unor edituri sau au intrat în faza transformării în literă da plumb ce va cunoaşte mirosul cernelii tipografice şi apoi al hârtiei prinsă între coperţi de carte.
Mai este încă timp până când se va spune şi despre Florentin Smarandache că nu i se poate studia opera fără să i se cunoască viaţa, cântărindu-i-se atunci – parafrazându-l pe Oscar Wilde – cât din geniu şi cât din talent au fost distribuite şi se află în viaţa şi respectiv în opera sa. Dar din cele câteva direcţii ale demersului său literar se disting trei: proza – cuprinzând jurnalul şi dramaturgia – mişcarea paradoxistă pe care a propulsat-o şi poezia.
Proza sa de limbă romană, publicată, constă doar din titlul America, paradisul diavolului, jurnal de emigrant cuprinzând perioada de la 23 martie 1990, când a părăsit Turcia şi până în 3 septembrie 1991, timp în care se află în SUA. Este o radiografie severă şi intrasigentă a spaţiului în care vieţuieşte şi pe care îl observă atent după experienţa din regimul totalitarist, relevând fapte trăite, o realitate concretă, cu nu puţine elemente de şoc, fără analize şi introspecţii, totul redat într-un limbaj cursiv, frază scurta, scrisă cu nerv, amintindu-ţi de stilul lui Hemingway. Profesorul universitar ion Rotam, referindu-se la această lucrare arată că este "o carte de mare suc ces, scrisă cu mult talent poetic şi cu multă vervă polemică, reflectând amărăciunile şi peripeţiile ieşite din comun ale unui tânăr intelectual român care, fugind din România ceauşistă n-a dat peste. * (din "recomandarea" pentru intrarea lui Florentin Smaran-dache în Uniunea Scriitorilor din România). "Limba română, în toată expresivitatea ei, o are în vârful peniţei. Olteanul şi ţăranul din străfundurile sufletului său ies uneori fermecător în lumină printre atâtea sarcasme şi jocuri de cuvinte ale înstrăinatului, mic, la început de drum, Panait Istrati". (Realitatea românească, sâmbătă 1 septembrie 1990).
