Date despre autor si opera
Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.
Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.
În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.
A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (şi derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).
“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!
Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.
“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)
P O E M E T R A D U S E D I N A L T E L I M B I Î N
R O M Ă N E Ş T E
Joy Beaudette Cripps (Australia)
Peste podul Vardarului – Skopje
Raymond Bettonville (Belgia)
I (Violenţă şi David)
II (Violenţă şi David)
III (Violenţă şi David)
Overnak C. Antoine Adonh (Benin) Ritualul împărăţiei păcii
Alcides Buss (Brazilia) Haiku
Maria do Cârmo Gaspar de Oliveira (Brazilia) Republica de. Homosexuali
Elizabeth Renno (Brazilia) Pace în România
Teresinka Pereira (Brazilia/SUA) Fiu găsit Vacanţă plăcută Roberto Che Guevara Impresii Doar cuvinte
Noah Chang (China)
Monologul lui Venus fără mâini
Li Zhi (China)
Nu conteaz ă
Byung-Hwa Cho (Corea) Frontieră finală
Abdel Aziz Sharaf (Egipt) Hadith-ul exilului
Ginette Bonvalet (Franţa)
Lini ştea Pierre Calderon (Franţa)
Moment de nelinişte Terasa mea cu frunze.
Paul Courget (Franţa) Parfumul absenţei
Jacqueline Delpy (Franţa)
Artă şi lumină Pierre Gùnst-Horn (Franţa)
Haiku (I) Haiku (II) Haiku (III)
Claude LeRoy (Franţa)
Simple coincidenţe *
MARJAN (Franţa) Motiv
După numărul său. Circ
Înainte de a se spânzura Moartea unui acrobat
André Peragallo (Franţa) Drumurile mării Poet nenăscut incă Artă poetică Cuvintele Copilul captiv A picta
Adrienne Savatte (Franţa) *
Tijan M. Sallah (Gambia) Bătrânul
Christina Fuchs-Arthur (Germania/SUA) Conexiune Realitate
V. S. Skanda Prasad (India) Explozie Aşteptare Reîntinerire
C. K. Shreedharan (India) Perle de înţelepciune
Sailendra Narayan Tripathy (India)
Inima pomului, zâmbet al gândacului şi ochiul femeii Orbul cânta Rug funerar
Pisica pe acoperişul de tablă fierbinte
Helle Busacca (Italia) Secerişul Câmpul de joc Căpăstrul Petale
TV (concerte de urlători)
TV (Sărbătorile Barozilor de-a lungul fluviului Zâmbezi) TV (redivivo anii '40) TV (oase de dinozauri)
Plângerile TV (ale primitivilor) şi laudă avortului
Barca visurilor
Sărbătoarea
Oprire la Milano
Munţii Elburs în TV
Amerigo Iannacone (Italia) Singuri
Katsue Komada (Japonia) O fotografie
Key Kunihiro (Japonia)
Dansând în tigaia frigării
Goon Fatt Chee (Malaezia) O voce în trecut
Pradeep S. Rana (Nepal)
Privind prin fereastră
Michèle de Laplante (Québec) Seism
Tristan Tzara (România/Franţa) Pe un rid al soarelui Suprafaţă boală
Marea baladă a obscurităţii mele doi
Léopold Sédar Senghor (Senegal/Franţa) Nopatea perpendiculară
Juan Montero Lobo (Spania) Visnusianismul (I) Visnusianismul (II)
Visnusianismul (III) Cred în popor (I) Cred în popor (II) Este ora. (I) Este ora. (II) Monologuri de primăvară (I) Cine sunt eu?
Eileen Siriwardhana (Sri Lanka) Moartea în viaţă
Victoria Rotolo Dolyniuk (SUA) Cea mai frumoasa stea Oricum, prietenul meu
Dennis Kann (SUA)
Pânz ă de păianjen
Scurtă istorie a evoluţiei
Rosemary Challoner Wilkinson (SUA) Pasărea Phoenix pentru pace Excitanta viaţa de trăit În vechea Romă
Montri Umavijani (Thailanda) Dans cosmic Dans budist Iubirea Un testament
José Ríos (Uruguay) Măscăriciul Nou suflet
A L T E T R A D U C E R I
Teresinka Pereira (Brazilia/SUA) 1992-l993/Cette journée
Octavian Goga (România)
Our ancestors never die
Am tradus o parte din nevoie şi alta din plăcere.
Din nevoie deoarece mă aflam într'un lagăr de refugiaţi politici în Turcia şi mi se lungiseră ochii după viza americana de emigrare, viză care se tot lăsa aşteptată până la disperare! Aproape doi ani de nerăbdări şi descumpăniri am înscris în memoria mea. Destui colegi, nerezistând, îşi luau lumea'n cap şi fugeau din lagăr haihui prin Europa, trecând clandestin frontierele în Grecia şi-apoi tăind-o spre inima continentului în Germania, Belgia, care pe unde nimerea, ba ascunşi prin tiruri cu marfă – rupând prelata şi cusând-o la loc – ba sufocaţi prin containere de vapoare. În lagărul din Italia au fost cazuri de sinucideri, omul cât era de om nu mai putea îndura tortura psihică la care fusesem supuşi. Nu ştiam când vom pleca, nici unde şi nici măcar dacă vom putea vreodată! Doi inşi înebuniseră şi nu-i mai accepta nici o ţară.
[Acum, când scriu aceste rânduri, simt că mă descarc.] Puţin le păsa funcţionarilor/birocraţilor ONU de situaţia noastră!
Şi-atunci eu m'am refugiat în lecturi, în traduceri şi mai ales în scrierea unui jurnal (pentru care aveau să mă înjure mulţi pârliţi fiindcă descriam realitatea nudă, fără înflorituri), schimbând astfel universul concentraţionar în care mă simţeam încarcerat.
Învăţam engleză cu un profesor bătrân turc, care venea de 2-3 ori pe săptămână în camp. Amestecaţi acolo toate naţiile, noi, "studenţii" sorţii! Mă'mprietenisem cu polonezi, cu turci şi tătari, jucam şah c'un ceh. Şi-mi exersam (ne) cunoştinţele anglofone pe diverşe poezii ce-mi cădeau în mână.
Aşa s'a născut volumul de faţă.
Altora le-am tradus de bucurie că-mi trimiteau cărţile lor, în special după ce ajunsesem în America, având audienţă lărgită, întrebându-mă cum să le mulţumesc. Şi mă miram de unde-mi aflaseră adresa? Probabil ca'n SUA informaţiile circulău cu viteza. (poemelor) luminii!
Pe câţiva i-am cunoscut personal:
Paul Courget, din Bordeaux, m'a găzduit la el în vara lui '92 când ma'ndreptam spre Bergerac unde fiică-sa Annie Délperier organiza un Festival de Poezie la care fusesem invitat. Paul, un bătrânel simpatic, edita revista "Annales de l'Académie des Lettres et des Arts de Périgord", iar Annie "La Toison d'Or" unde colaborasem şi eu din lagăr.
Teresinka Pereira, din Belo Horizonte, m'a însoţit în turneul paradoxist din 1993 prin Brazilia. Cu puţină spaniolă, puţină franceză, puţină italiană şi îndeosebi puţin mai multă română, plus dicţionarele de rigoare pe care mi le trimisese mama prin poştă, m'am putut înţelege în. Portugheză! Sosit în oraşul ei natal, m'au întrebat rudele Teresinkăi ce aş vrea să văd? Păi, bineînţeles, un meci de fotbal tipic brazilian, între două echipe de club din primul eşalon. (Frumos spectacol, în forţă.)
Scriitoarea a tradus în portugheză versuri de-ale mele, şi-a publicat un amplu comentariu asupra activităţii-mi creatoare în "Revista de Divulgacăo Cultural" a Universităţii din Blumenau, Santa Catarina, a simpaticului coordonator José Endoença Martins împreună cu Omella Inês Pezzini, pe care-i întâlnisem.
Şi, tot în acest oraş, editorul Douglas M. Zunino avea să insereze prin revista sa "Interarte" poeme vizuale de-ale mele. Teresinka cunoştea doi poeţi români: pe Eminescu şi. Ion Pachia Tatomirescu!
Maria do Cârmo Gaspar de Oliveira m'a ospătat în apartamentul familiei sale din imens populatul Rio de Janeiro.
Aici l-am întâlnit pe Gilberto Mendonça Teles, profesor universitar de literatură în această metropolă, autor al unui studiu privind "Vanguardia Europea e Modernismo Brasileiro", 1992 (pe care mi l-a dăruit cu dedicaţie). Auzise, dintre criticii români, de Adrian Marino care publicase la Gallimard (probabil cu sprijinul lui Mircea Eliade).
Mi-a stârnit interes poemul scris de o femeie despre. Homosexuali. Sunt curios cum ar descrie un bărbat o Republică de Lesbiene?
Pierre Calderon, profesor de franceză în Turcia (mai înainte fusese în Iugoslavia, de unde se'ntorsese entuziasmat), iar soţia lui, artistă decoratoare modernă Colette Foëx Calderon, prin publicaţia "Istambul Accueil" făcea apel către francezii din oraş să ajute . Mi-au dat bani.
Christina Fuchs-Arthur, nemţoaică înaltă, blondă şi doamnă fină, căreia-i fusesem companion în Ankara pe vremea lagărului; ţin minte că intr'o zi mi-a adus 100$ să-mi tratez dinţii (îi spusesem că-mi puroia o măsea, dar înţepam punga apoi îmi clăteam gura cu apă sărată), plus o geantă de haine purtate, colectate de la cadrele didactice ale unui liceu american din capitala Turciei – mod de într'ajutorare a noilor emigranţi.
Conversam în franceză, Christina predând această limbă ca profesoară şi discutam literatură universală. Era o adevărată lady/frau. Îi plăcea muzica simfonică şi avea un câine fioros pe care-l ţinea în apartament. Christina nu mai vroia să se'ntoarcă în America, spunând că viaţa-i sterilă, sperând să obţină în continuare job-uri prin Europa. În afara obiectelor de artizanat, admira bijuteriile şi mă târa prin toate dughenele cu aur sau argint.
Când i-am pus în variantă românească două-trei poezii, din cele pe care le ţinea în manuscris, mi-a zâmbit amar , privindu-mă sceptic.
Victoria Rotolo Dolyniuc mi-a fost secretară când lucram ca inginer de software la Honeywell în Phoenix, Arizona. I-am arătat primele încercări de autotraducere, din volumele ce mai târziu se vor numi "Circles of Light" şi "Dark Snow", 199l-l993.
Cu alţii am corespondat. Scrisorile fiind pentru mine un hobby!
Michèle de Laplante (mi-a şi telefonat, dar nu'nţelegeam accentul ei quebechez, aşa că-mi pronunţa în engleză, iar eu îi răspundeam în. Franceză!).
Raymond Bettonville mi-a expediat o plachetă.
MARJAN, în foaia sa volantă "Le bouc des deux Sèvres", anunţa cu surle .
Jacqueline Delpy, directoarea revistei "Art et poésie de Touraine", de calitate grafică şi lirică, bien structurată, la care mă făcuse corespondent , dar care mă pistona mereu cu plătirea abonamentului, motiv pentru care am şi abandonat legătura epistolară.
Helle Busacca la rându-i mi-a tradus în italiană toate , precum Paul Georgelin, un italian care traduce din. Română în engleză eseul lui Titu Popescu "Estetica Paradoxismului".
Amerigo Iannacone, care mi-a tradus tot volumul de haikuri "Clopotul Tăcerii" din franceză în italiană şi esperanto. El editează "Il Foglio Volante – La Flugfolio" în Ceppagna.
Key Kunihiro a scris un eseu în japonez ă amestecată cu englez ă despre paradoxism (nici că se putea o mai precisă caracterizare a imprecisului!). Adresa lui i-am transmis-o Dorei Moţoc (fiica dramaturgului şi omului de cultură vâlcean Doru Moţoc), care-au început să corespondeze în engleză.
Pradeep S. Rana a compus un eseu despre , şi-mi scria că va face cunoscut paradoxismul în. Nepal, ţara sa.
Léopold Sédar Senghor (n. 1906) mi-a trimis o scrisoare din Franţa scuzându-se că are peste 80 de ani.
Dennis Kann a fost al treilea soţ al Teresinkăi. Poemele sale mi-au parvenit prin ea, sesizându-i afinităţi cu paradoxismul. După ce au divorţat (mi-a comunicat prin e-mail poeta) nu am mai auzit de el. În fapt a tipărit doar câteva poezioare prin reviste anoste şi acestea datorită soţie-şi.
Rosemary Challoner Wilkinson locuia în California şi-am cunoscut-o prin intermediul Academiei de Poeţi din India, unde avea rolul de secretară.
Cu Eileen Siriwardhana din Sri Lanka am schimbat câteva misive. Mă, cum se scrie într'o insulă de la capătul lumii? Gândeam. Îmbâcsit de prea multă literatură şi influenţă occidentală, ca un raft prăfuit, căutam ineditul şi ineditul cu orice preţ în locurile cele mai nesperate.
