Vasile Voiculescu (1884-1963), poet, prozator şi dramaturg, a fost unul dintre numele reprezentative pentru tradiţionalismul interbelic românesc. Influenţat de Alecsandri, Vlahuţă şi Coşbuc, Voiculescu a debutat în 1916 cu volumul Poezii, stilul său căpătând puternice influenţe expersioniste (după cum demonstrează poemele din volumele ulterioare: Pârga (1921), Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964) ş.a.m.d. A fost, de asemenea, medic şi doctor în medicină la Bucureşti şi a ţinut conferinţe radiofonice pe teme de medicină pentru ţărani. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, amândouă volume de povestiri fantastice, romanul Zahei orbul. Dintre piesele sale de teatru amintim Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală şi Pribeaga. În 1941 a primit Premiul Naţional pentru poezie, însă între 1958 şi 1962 a fost închis pe motive politice.
CUPRINS:
SATUL MAGIC 2
PESCARUL AMIN 3
LOSTRIŢA 26
IUBIRE MAGICĂ 37
LACUL RĂU 72
ULTIMUL BEREVOI 83
ÎN MIJLOCUL LUPILOR 102
SCHIMNICUL 117
MISIUNE DE ÎNCREDERE 153
CAPUL DE ZIMBRU 180
CAPUL DE ZIMBRU 181
ISPITELE PĂRINTELUI EVTICHIE 202
CHEF LA MĂNĂSTIRE 260
BEHAVIORISM 291
CĂPRIOARA DIN VIS 316
TAINA GORUNULUI 331
ALCYON sau DIAVOLUL ALB 344
SAKUNTALA 376
POEMUL HANULUI CU URŞI 458
HANUL 458
URŞII 460
CĂMĂRILE ÎMPĂRĂTEŞTI 463
HORA 465
GROAPA ÎNGERILOR RĂI 472
SATUL MAGIC.
PESCARUL AMIN.
