Cine a fost Teofan Zavoratul ?
Teofan a avut o enormă însemnătate în istoria propăşirii morale a societăţii ruseşti. Setea pentru unirea totală cu Dumnezeu, care l-a determinat să se izoleze, nu a privat lumea şi apropiaţii săi de ajutorul lui. Chiar din pustia sa îndepărtată a fost o mare personalitate publică, sprijinind şi îndrumând mii de oameni în viața lor duhovnicească.
Dobândind o mare experienţă duhovnicească printr-o totală lepădare de sine şi o asceză severă zilnică, Episcopul Teofan a împărtăşit cu generozitate din comorile experienţei sale duhovniceşti tuturor celor care aveau nevoie de ele. Nimeni dintre cei care au apelat la el în scris nu a fost lipsit de sfătuire. Însă el şi-a exercitat influenţa într-un mod mult mai extins prin intermediul cărţilor sale.
Cum să-ţi trăieşti viaţa creştineşte; cum să nu cădem în deznădejde în mijlocul mlaştinii ispitelor, necazurilor, slăbiciunilor şi sub povara deprinderilor noastre păcătoase; cum să-ţi doreşti mântuirea şi să începi lucrarea desăvârşirii morale; cum să duci, pas cu pas, lupta pe calea aceasta şi să pătrunzi din ce în ce mai mult în adăpostul mântuitor al Bisericii - despre astfel de lucruri vorbesc cărţile Episcopului Teofan.
CUPRINS:
I. CĂSĂTORIA.
Hotărârea de a intra în căsnicie.
Alegerea soţiei.
Povaţă către o viitoare soacră.
Către o fată ce urmează să se căsătorească.
Povaţă pentru o fecioară.
Către mama unei tinere mirese.
Unei proaspăt-căsătorite.
Povaţă către soţii care nu au copii.
Alte poveţe către soţi însemnătatea vieţii în căsnicie pentru lucrarea mântuirii.
Mântuirea pe calea vieţii de familie.
Despre căsătorie şi necăsătorire.
Nu trebuie să se căsătorească cei care nu au aplecare spre aceasta.
Primii spini din viaţa de familie.
Povaţă către nişte tineri însurăţei.
Despre îndatoririle tinerilor soţi.
Povaţă către o soacră.
Despre atracţia trupească dintre bărbat şi femeie.
Despre vindecarea de dragostea fără speranţă.
Despre privitul la femei.
Sfat către cineva care întreţine o legătură extraconjugală.
Sfat către cineva care a pus capăt relaţiei sale extraconjugale.
Povaţă către o pereche evlavioasă.
II. FAMILIA.
Povaţă către un familistdespre viaţa plăcută lui Dumnezeu.
Familia este o cruce pentru capul ei.
Pregătirea tinerilor soţi pentru venirea pe lume a unui prunc.
Povaţă către o femeie însărcinată.
Despre soarta celor handicapaţi psihic şi a celor nebotezaţi.
Sfaturi de lucrare duhovnicească pentru familist.
Despre aceeaşi.
Povaţă către o familie.
III. SOŢUL.
Soţul este împlinitor al voii lui Dumnezeu.
Despre un soţ aspru.
Povaţă către un văduv.
Altă mângâiere către un văduv.
IV. SOŢIA.
Despre îndatoririle femeii căsătorite.
Despre rugăciunea femeii măritate.
Despre aceeaşi.
Despre aceeaşi.
Despre clipele de singurătate ale femeii căsătorite.
Despre necazul unei tinere căsătorite.
Povaţă pentru o tânără căsătorită.
Cum să se poarte femeile cu soţii necredincioşi.
Despre devotamentul soţiilor faţă de soţii bolnavi.
Povaţă către o femeie pe care soţul o înşală.
Povaţă către o văduvă.
Fireştile neputinţe ale femeii nu spurcă înaintea lui Dumnezeu.
V. PĂRINŢII.
Despre rugăciunea părinţilor pentru copii.
Despre înţelepţirea unui fiu rătăcit.
Despre crucea de mamă.
Despre lipsa de cinstire faţă de părinţi.
Mângâiere unei mame care se mâhneşte pentru copii.
Povaţă către o mamă a cărei fiică e bolnavă.
Despre nepăsarea copiilor faţă de părinţi.
Blestemul părintesc se şterge prin rugăciune şi prin binecuvântarea copilului blestemat.
Unde trebuie să se oprească grija părintească faţă de copii.
Despre educarea copiilor.
Despre rugăciunea de mamă.
Către mama unui soldat.
Povaţă către o mamă, cu privire la îndrumarea fiului.
Despre înstrăinarea copiilor de părinţi.
Despre un copil care nu vrea la şcoală.
Despre un fiu care nu merge pe calea dreaptă.
Despre un fiu rătăcit.
Despre aceeaşi.
Despre aceeaşi.
Despre aceeaşi şi despre educarea copiilor.
Îngrijirea copiilor este o nevoinţă.
Despre povata pe care trebuie s-o dea o mamă fiicei sale arţăgoase.
Povaţă către o mamă ce merge în vizită la cuscri.
Despre necazul unor părinţi ce şi-au pierdut copiii.
Despre aceeaşi.
Despre aceeaşi.
Despre moartea unor copii.
Educarea copiilor – lucru plăcut lui Dumnezeu.
Rodul îngrijirii de un orfan.
Povaţă către o mamă care vrea să intre în mănăstire.
VI. COPIII.
Despre un copil îndărătnic.
Despre severitatea în educarea copiilor.
Despre atacurile de panică la copii.
Despre pregătirea copilului pentru şcoală.
Povaţă către cineva care a luat spre creştere un copil sărac.
Despre primirea spre creştere a unei orfane.
Povaţă despre ajutorarea rudelor rămase fără sprijin.
Povaţă către o orfană luată spre creştere de oarecare binefăcători.
Povaţă către o mamă, despre educarea fiicei.
Despre boala copilului şi vindecarea ei.
Povaţă către nişte părinţi al căror fiu nu are spor la învăţătură.
Despre unirea sufletului cu trupul la prunc.
Despre înrudirea duhovnicească.
Mângâiere rudelor cu prilejul bolii celor apropiaţi.
Povaţă către cineva care a pierdut un om apropiat.
Despre rugăciunea pentru cei apropiaţi care pier.
Despre rugăciunea pentru cei ce ne-au îngrijit.
Trebuie să trăim aducându-ne totdeauna aminte că Dumnezeu este de faţă.
CĂSĂTORIA hotărârea de a intra în căsnicie.
Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie?! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă… Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul… rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”… Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!
alegerea soţiei.
Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.
POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA.
Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi? şi părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci?
Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească şi o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!
CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ.
Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc… hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu, Episcopul Teofan.
POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ.
Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa”. Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă lua-re-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic – iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.
CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE.
Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare – nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Daţi-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.
UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE.
Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.
Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
