AnnaE
#0

ŢARA DE DINCOLO DE NEGURĂ de Mihail Sadoveanu

 

                                                          (Povestiri de vânătoare)

                                                                 

Despre această Ţară şi despre vânat şi pescuit prefaţa autorului din 1 octombrie 1936

 

Mirajul

                     I.Maică-mea era mare farmazoană

II. Ucenicie, într-o breaslă veche

III. Poveştile de vânătoare sunt de la Dumnezeu

 IV. Vânători de lupi, în veacuri vechi

V. April - o clipă

VI. Tovarăşul meu Voişel e vrednic vânător, ca mulţi alţii

VII. Sitarii, când prietinii mei se ceartă

VIII. Ploaie, în păduri depărtate

IX. Lupii de la Cucoara, urmează un război neistovit

X. Pasaj de raţe, sara

XI. Gâşte sălbatice - adică numere incomensurabile

XII. Oameni din bălţi, lângă Ostrovul lui Caliniuc

 XIII. Când a căzut Moş Calistru, pe Deleleu

XIV. Caprele lui Sfântu-Antonie

XV. Vânt dinspre Căliman

XVI. În singurătăţile Rarăului a cântat cucoşul sălbatic

      XVII. Kiki dă examen în faţa onoratei comisii

     XVIII. Tom a fost odată tânăr, ca şi Kiki

 

Mirajul

 

            

            Cum, prietine? Nu-ţi mai aduci aminte de moş Procor? Şi de alte umbre ciudate, care au trecut prin viaţa noastră, după ce am intrat în bălţile Dunării, în Ţara de dincolo de negură? Nu se poate să fi uitat minunile acelei călătorii în Deltă!

            Am rătăcit amândoi multe zile, prin cotloanele necunoscute ale stuhului ş-ale fluviului.

Eram în tovărăşia unui prietin distins, care acuma nu mai este, subt ocrotirea lui şi-ntr-un vaporaş harnic şi curat. Cum am ieşit în lungul Dunării, printre luncile cele mari de sălcii, care se închinau lin la suflarea vântului, am înţeles că intrăm în altă viaţă, ori într-un basm. Dincolo de lunci erau gârlele afunde şi nenumărate, cu închisorile peştelui; cherhanalele de ciamur, otacurile primitive ale pescarilor; ostroavele şi plăviile.

            În plaurul plutitor, adică în pământul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante şi tot ce adună şi preface moartea , - o viaţă nouă şi înfrigurată fremăta. Plante necunoscute scânteiau în soare. Lejnicioare albastre se căţărau spre pămătufurile stuhului. Liane felurite se amestecau alcătuind draperii. Într-o luncă de tamarix, înflorită ca cerul, cântau într-un amurg privighetorile. În adâncul umbrei, în dosul acestui strălucit decor, miile de paseri şi de animale trăiau o viaţă neînfrânată. Şi subt ele, în apa fierbinte mâlul cald, altă viaţă a gângăniilor fără număr, fără sfârşit, multiplă şi fabuloasă, izvorâtă din veşnicie. Pajura ţipa sus în cer, unde curge râul cel mare al vânturilor. Mai aproape de noi pluteau şi vâsleau lebedele şi cormoranii. Lopătari albi se înşirau pe deasupra trestiilor. Din scorburi bătrâne de sălcii tresăreau egrete graţioase - ca nişte bucăţi de zăpadă înaripată. Şi raţele, şi gâştele, şi bâtlanii, şi cocorii, şi becaţele şi pescăruşii de felurite neamuri... Şi oamenii bizari cu care aveam raporturi, din alt neam şi altă zodie, ne vorbeau nu numai de felurimile de peşti ale gârlelor şi bălţilor, ci şi de animale ale plăviilor: lup şi mistreţ, vidră şi nurcă. Iar urechile noastre ascultau povestiri şi mai ciudate decât aceea a lui Caliniuc, pe care lau mâncat lupii, - întâmplare de altminteri mai adevărată decât toate adevărurile. Poposind subt revărsarea argintie a unei sălcii, stând amândoi cap la cap, am văzut gângănii înotătoare îmbrăcate în crustă cafenie tivită cu roş, alungându-se într-o rază de soare printre alte gângănii, puzderii de nenumărate forme. Ş-am auzit şi broaştele care au cântat oamenilor din locuinţile lacustre. Şi trecând pe lângă un ostrov, am văzut o livadă de gutăi, în care atârnau fructe mari de aur ca-n poveste. Debarcând în loc singuratic, departe de oamenii lumii noastre, am dat peste acel moş Procor, pe care se pare că lai uitat.

            Trăia într-o căsuţă de ciamur, tristă ca şi bătrâneţa lui şi zbârlită ca şi el. Ai intrat în vorbă cu el şi ţi-a grăit de nişte întâmplări, care păreau neverosimile pentru că se petrecuseră în altă lume. Acolo, în afundurile Deltei, n-a ajuns încă mâna stăpânirii şi oamenii stau faţă în faţă cu natura şi cu Dumnezeu.

 

Attachments
Tara de dincolo de negura.docx 236.97 Kb . 68 Views