Subiectul 1
Finalitățile educației
a) definirea și analiza operațională a conceptelor: finalitate, ideal, scop, obiective, competențe.
b) taxonomia finalităților, Criterii și sisteme de referință: macro-micro (finalități de sistem - finalități de proces); grad de generalitate; dimensiunea personalității; temporalitate; măsurabilitate.
descarca materialul de la atasamente
1. Finalitățile pedagogice reprezintă orientările asumate la nivel de politică a educației în vederea realizării activității de formare-dezvoltare a personalității umane, conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului și a procesului de învățământ. (Cristea S. 1998, p.109)
Finalitățile educației - cu unități dinamice dintre ideal, scop și obiective - sunt rezultate ale unor opțiuni dinamice, cu deschideri spre valori mereu în transformare.
Finalitățile învățământului primar derivă din idealul educațional și se referă la:
1. asigurarea educației elementare pentru toți copiii;
2. formarea personalității copilului, respectând nivelul și ritmul său de dezvoltare;
3. înzestrarea copilului cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să stimuleze raportarea efectivă și creativă la mediul social și natural și să permită continuarea educației în celelalte cicluri de învățământ.
Idealul educației exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică sub forma unui model dezirabilș de personalitate umană. Idealul educațional are un nivel ridicat de generalitate și se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ în ansamblul său.
Idealul educativ al societății românești contemporane este înscris în Legea învățământului nr. 1/2011, la art 2: „Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvolatrea personală, pentru dezvoltarea spiritului antrepenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii”
Scopurile educaționale reprezintă finalități educaționale cu un nivel mediu de generalșitate care se realizează în intervale medii de timp. Scopurile educaționale sunt anticipări mentale ale diverselor acțiuni de formare a peronalitatii umane și se referă la rezultatele ce urmează să se onțină în cadrul unui șir de actiuni educaționale.
Scopul educativ reprezintă, deci, o anticipare pe plan mintal a desfășurării și rezultattelor unei acțiuni educative.
Scopuri ale educatiei
- dobândirea capacităților cognitive, abilităților practice, atitudinilor motivaționale și caracteriale, necesare în plan intelectual, moral, tehnologic, estetic și fizic;
- asimilarea strategiilor de învățare necesare (auto)instrucției permanente;
- formarea conștiinței morale în spiritul respectării depline a drepturilor și libertăîților fundamentale ale omului.
Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacți rezultatele aștepate a fi obținute la finele unei secvențe de instruire. Obiectivul ne arată „ce se urmărește în fiecare secvență a procesului educațional și cum se evaluează performanțele obținute”.
Competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a autonomiei, drept capacitate dovedită de a utiliza cunoștințe și capacități personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu și pentru dezvoltarea profesională și personală.
Competența este abilitatea de a realiza activitățile aferente unei ocupații sau funcții la standardele definite de angajatori (NCVQ - National Curriculum and Vocational Qualifications).
Competențele sunt structuri complexe, cu valoare operațional-instrumentală, așezate între cunoștințe, abilități, atitudini și aptitudini.
Proiectarea învățământului pe baza competențelor s-a prefigurat în Marea Britanie, la sfârșitul secolului XX, datorită:
- inconsistenței formării generale și vocaționale în raport cu presiunile competiției de pe piața forței de muncă;
- pregătirii profesionale, prea concentrate pe asimilarea de informații și pe însușirea teoriilor, neglijându-se, aporpae total performanțele.
Pedagogia bazată pe competențe
► determină capacități de diferite tipuri și grade de complexitate și creează în special competențe cognitive și sociale superioare
► învățarea implică gândirea și transferul, folosirea cunoștințelor în situații diferite;
► implică organizarea inter/pluri și transdisciplinară a curriculumului; termenii de referință ai acestui tip de curriculum sunt: „a gândi critic”, „a decide”, „a crea”.
Competențele cheie reprezintă un pachet multifuncțional, transferabil de cunoștințe, abilități și atitudini de care au nevoie toti indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, incluziunea socială și găsirea unui loc de muncă.
Competențele generale se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata învățământului preuniversitar. Ele au un grad ridicat de generalitate și complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale ale elevului.
Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an școlar. Ele sunt derivate din competențele generale, fiind etape în dobândirea acestora. Competențelor specifice li se asociază prin programă unități de conținut.
1. b) Taxonomia finalităților educaționale
Taxonomie didactică reprezintă știința clasificării metodelor didactice a principiilor învățământului, a formelor de organizare a activităților instructiv-educative, a mijloacelor de instruire.
- Criteriul macro-microsistem - finalitățile de sistem și de proces de învățământ sunt obiectivele fundamentale sai scopurile sistemului (exemplu: pregătirea temeinică știintifică, tehnică și tehnologică a elevilor, calificarea în profiluri largi etc);
- Criteriul grad de generalitate reflectă toate dimensiunile procesului de învățământ, angajate în plan funcțional - structural - operațional
► Macrostructurale : Ideal pedagogic-scop pedagogic-obiectiv pedagogic;
► Microstructurale;
Obiective generale, la nivel normativ global, există învățarea inovatoare și la nivel normativ-aplicativ există criteriile de elaborare a planului de învățământ;
Obiective specifice/intermediare sunt obiectivele (afective, cognitive și psihomotorii), obiective cadru și de referință (pe nivele, cicluri, ani școlari, arii curriculare și discipline de învățământ).
În programele actuale nu mai există aceste obiective!!!
- Criteriul referitor la dimensiunea personalității : domeniul cognitiv (Bloom); domeniul afectiv (Krathwohl); domeniul psihomotor (Simpson).
Obiective cognitive: precizează ce cunoștințe, deprinderi, abilități să-și însușească elevul;
Obiective afective: vizează formarea de interese, atitudini, convingeri, sentimente;
Obiective psihomotorii: desemnează comportamentele fizice: dexteritate manuală, rapoiditatea mișcărilor
Criteriul temporalității:
- obiective pe termen lung (pentru anul școlar)
- obiective pe termen mediu (pentru semestru)
- obiective pe termen scurt (de la o zi la alta).
Criteriul măsurabilității se referă la capacitatea obiectivului de a fi cuantificat, fie cantitativ, fie calitattiv, de a descrie comportamente observabile, nu procese psihice interne.