Metode utilizate în învăţământul primar în actul de predare /învăţare/evaluare prin intermediul poveştilor cu animale

Metode utilizate în învăţământul primar în actul de  predare /învăţare/evaluare

 prin intermediul poveştilor cu animale

Copilul din zilele noastre este dinamic, activ şi competent, este rezultatul interacţiunii dintre moştenirea biologică şi experienţele individuale prin care a trecut de la naştere în mediul său social şi cultural. Dezvoltarea sa individuală depinde de contextul istoric şi socio- cultural în care trăieşte şi de felul în care este capabil să-l gestioneze ( Luigia Camaioni, 1993).

În construirea propriei personalităţi este de dorit ca el să beneficieze de o educaţie prin intermediul căreia să dobândească competenţe ce-i vor permite să-şi rezolve problemele în timpul şcolarităţii şi după aceea, acele „competenţe de viaţă” care îl pot conduce să adopte strategii eficiente pentru a aborda problemele vieţii cotidiene. Aceste competenţe se referă la capacitatea de rezolvare a problemelor, gândire critică şi creativitate, comunicare şi limbaj. Dobândirea acestor competenţe este posibilă şi prin folosirea în actul predării/ învăţării / evaluării a poveştilor cu animale.

„ Povestea este un model convenţional, transmis cultural, legat de nivelul de cunoaştere al fiecărui individ şi de repertoriul său, de colegii şi mentorii săi.” (Jerome Bruner, 1991) Nararea şi discutarea poveştilor reprezintă un instrument puternic pentru a învăţa elevii să dea un sens experienţei oamenilor.

Printre metodele interactive pe care le-am utilizat la clasă în  actul de predare/ învăţare/ evaluare  prin intermediul poveştilor cu animale se numără şi metoda cubului. Această metodă presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând  abordarea complexă a unei teme (descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează).

Obiectul: Limba şi literatura română

Clasa:  a III-a

Subiectul: Judecata vulpii, Petre Ispirescu

Competenţe vizate:

Înţelegerea şi interpretarea poveştii : Judecata vulpii, de Petre Ispirescu;

Formarea capacităţii de a rezuma şi sintetiza informaţiile, de a surprinde trăsăturile de caracter ale personajelor.

Am folosit următoarele etape:

1. • Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
   • Anunţarea temei;
   • Împărţirea clasei în şase grupe,  fiecare grupă tratând o temă de pe faţa cubului:

4. Asociază: Jurnalul dublu: realizaţi planul de idei sub formă de întrebări. Transformaţi ideile exprimate sub formă de întrebari, în idei sub formă de propoziţii.

5. Aplică: Cvintetul

Realizaţi câte o poezie pentru fiecare animal- personaj, ţinând seama de următoarele cerinţe:

1. primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv);
2. al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective care să arate însuşirile cuvântului tematic) ;
3. al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe care să exprime acţiuni ale cuvântului tematic);
4. al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie prin care se afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic;
5. al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt (un substantiv/ verb) prin care  se exprimă ceva esenţial despre temă.

• Şarpe
• Viclean, lacom,
• Se încolăceşte, flămânzeşte, porunceşte.
• Pedeapsă binemeritată îşi primeşte.
• Nerecunoştinţă.
• Vulpe
• Generoasă, vicleană,
• Pricepe, acţionează, judecă.
• Vulpea pedepseşte şarpele lacom.
• Înţelepciune.

6. Argumentează: Metoda cadranelor:

• • Redactarea;
  • Afişarea formei finale pe tablă;
  • Împărtăşirea ei celorlalte grupe.

Poveştile cu animale exprimă, de obicei, o morală populară, tradiţională, universal valabilă, afirmaţii şi constatări ale înţelepciunii de veacuri, trecute demult în zicale şi proverbe şi împrospătate de sentimente gingaşe şi delicate. Animalele nu sunt animale adevărate, şi nici nu sunt socotite ca atare, deşi în descrierea lor se păstrează caracteristicile speciei lor. Blânde sau crunte, nu sunt decât reprezentarea colorată a viciilor, pasiunilor, cusururilor sau calităţii oamenilor. Valoarea acestor poveşti constă în influenţa pe care o au asupra dezvoltării personalităţii fiecărui copil. Pe unele animale le iubeşte,  le simpatizează, pe altele le urăşte. Imaginaţia, sentimentele şi gândirea copilului sunt cuprinse de fascinanta lume a poveştilor cu animale. Dorinţa şi motivaţia lui de a citi, cât şi înţelegerea  acestor  poveşti, depind de măiestria cadrului didactic. Utilizarea metodelor interactive ca instrumente de învăţare conduc spre o învăţare conştientă, profundă şi eficientă, care să menţină spiritul elevilor deschis spre noi competenţe. Eficienţa unei metode este legată de modul în care este valorificată în contextul didactic, de influenţa pe care o are asupra rezultatelor şcolare, de cantitatea de efort intelectual şi practic, de volumul de timp investit de elev şi profesor.

Bibliografie:

1. Jacqueline Nadel, Luigia Camaioni, New perspectives in early communicative development, 1993;
2. Jerome Seymour Bruner, The culture of education, 1996;
3. Crenguţa- Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive- repere teoretice şi practice- ediţia a IV-a, E.D.P., R.A., Bucureşti, 2009.

Aceasta este un preview. Descarcati de la atasamente materialul complet