Redactați un eseu de circa o pagină despre evaluarea didactică
Evaluarea didactică - Pedagogie abordare subiect titularizare invatatori
Evaluarea didactică este al treilea mare act din procesul de învățământ, fără de care profesorul nu poate ști dacă munca lui și-a atins ori nu scopul educațional. Știm desigur, că rolul său primordial este cel de îmbunătățire a procesului instructiv–educativ, ca urmare a etapei de revizuire.
Însuși cuvântul evaluare ne trimite cu gândul la funcțiile pe care le comportă, funcții redate prin termenii măsură, apreciere și diagnoză. Rezultatele notate în baza fiecărei asemenea funcții, profesional interpretate, ne oferă indicii valoroase despre calitatea activității didactice, măsurabile – cantitativ și calitativ.
Acești trei termeni – măsură, apreciere, diagnoză – reprezintă, în esență, operațiile / etapele evaluării.
În sens restrâns, gândindu-ne la etapele proiectului didactic, putem afirma că funcțiile evaluării se reflectă în cuvintele: proiecție / anticipare, control, verificare, revizuire, optimizare. În acest context, putem afirma că, pentru elevul conștiincios și conștinet de necesitatea studiului, evaluarea este o reală oportunitate de învățare – din propriile greșeli și din greșelile altora. Așa este posibil să apară și motivația pentru învățare. Altfel zis, rezultatele stimulează elevul. Deloc întâmplător, cu aceeași literă – E – încep termenii evaluare, eșec și evoluție. Optând pentru evoluție, elevul alege calea progresului școlar.
Trecem în revistă tipurile de evaluare după o clasificare a probelor: tradiționale și moderne. Primele sunt scrise, orale, practice și mixte. Celelalte sunt bazate pe cercetare și cooperare, pe autoanaliză, pe muncă individuală și independență. Avem și exemple: portofoliul, proiectul, investigația, observarea sistematică a comportamentului elevului și autoevaluarea. Prin combinarea lor, se încurajează autoreflecția asupra stilului și a ritmului de lucru, asupra propriilor produse și a răspunsurilor date, asupra evoluției frontale. Susținând autoevaluarea, profesorul învăță elevul cum să își contureze imaginea de sine, cum să o îmbunătățească oglindindu-se în alții, iar treptat, cum să aibă stima de sine.
Documetația procedurii evaluative cuprinde întotdeauna: itemii și descriptorii de performanță, matricea de specificații, baremul / schema de notare / punctajul acordat și scala de notare, interpretările rezultatelor/elev, în scopul luării măsurilor reglatorii de ameliorare/dezvoltare.
Așa-numitul tandem dintre itemi și descriptori are propriul centru de greutate în orice test. faptul că menționați la sfârșitul testului este un exemplu de bună practică. Elevii, în baza explicațiilor profesorului, cu puterea lor de judecată, anticipează calificativele pe care le vor obține. Această practică favorizează autoevaluarea și competența tot mai mult accentuată.
Trebuie respectate și normele ce enunță standardele de calitate în educație, elaborate pentru a fi aplicabile la nivel național. Acestea cuprind, la rândul lor, indicatori de performanță care, obligatoriu sunt: observabili, măsurabili (cantitativ, calitativ), relevanți pentru fiecare domeniu vizat, benefici pentru procesul destinat să asigure educația de calitate, exprimați în termeni inteligibili. Standardele evaluării naționale, per ansamblu, dar și tot ceea ce rezidă din programele școlare sub formă de indicatori.
În concluzie, evaluarea ca parte a procesului de învățământ, este deosebit de importantă, deoarece ea poate valoriza cunoștințele dobândite pe termen scurt, mediu și lung, ale elevului, numai dacă este aplicată complet și corect. Altfel spus, evaluarea este imboldul ce i se poate da unui elev, pentru a urca pe o scară proprie de valori. Evaluarea este o activitate de verificare ce precede critica constructivă, efectuată cu diplomație de evaluator în timp util.
Descarcă atasamentul in format word de mai jos
