Alcătuiți un eseu de maximum o pagină cu titlul Lecția și învățarea școlară
Lecția și învățarea școlară
Prin învățare înțelegem procesul bio-psiho-social cu ajutorul căruia însușim cunoștințe ce ne dezvoltă, personal și profesional, pentru a face posibilă integrarea în comunitate și pe piața muncii, pe deplin. Prin învățare școlară înțelegem procesul intenționat desfășurat într-un mediu instituționalizat, în care evoluăm profesional datorită ansamblului de cunoștințe dobândite, de aptitudini și atitudini formate. Scopul este facilitarea integrării noastre în câmpul muncii, în orice domeniu de activitate.
În fapt, procesul de învățare nu încetează niciodată, întrucât face parte din ceea ce numim educație pe toată durata vieții, aceasta putând lua oricare dintre bine cunoscutele forme: in-, non- și formală.
Tot ceea ce înseamnă învățare școlară are loc în cadrul lecției - modalitatea principală de organizare a procesului instructiv–educativ, desfășurat în școală, în prezența profesorului care joacă multiple roluri. Cel mai important nu este cel de transmițător de informații, ci rolul de comunicator al conținutului prelucrat, respectiv de (inter)locutor în relația cu elevii lui. Prin exemplul personal, profesorul îi învață să comunice constructiv pe verticală și pe orizontală; totodată, îi învață și să relaționeze eficient.
Pentru a se încheia cu succes, lecția trebuie riguros proiectată, indiferent de tip. Axa centrală trebuie să treacă prin niște puncte forte: scop, obiective, conținuturi, resurse, forme, situații de învățare și experiențe de învățare. Când spunem resurse, ne gândim cu precădere la resursele procedurale, iar atunci când zicem forme, ne gândim la modurile de organizare a colectivului clasei și la cele de realizare a lecției.
Pe scurt, reușita lecției depinde:
► de calitatea răspunsurilor la întrebările-ancoră autoadresate: Ce fac și pentru cine? Ce urmăresc? În cât timp realizez cele propuse? Cum și cu ce fac? Cum știu dacă am procedat corect, clar și concis, complet și inteligibil? Cu ce măsor rezultatele?
► de calitatea strategiilor și a mijloaceleor didactice;
► de calitatea instrumentelor de evaluare;
► de calitatea ambienbtului din sală;
► de calitatea gestionării situațiilor de criză și a celor neprevazute;
► de calitatea elementelor de joc introduse și de frcvența cu care sunt folosite;
► de formele alese pentru organizarea copiilor — frontal, individual, în echipe, în micro- / macro-grupuri, în (semi)cerc, în cerc; se iau în calcul criterii eterogene/omogene; optim combinate, acestea dau în egală măsură rezultate calitative și cantitative;
► de timpul destinat valorificării experiențelor de învățare; preferabil, aceasta să fie făcută prin evaluare formatoare;
► de stilul de predare al profesorului și de maniera în care știe el să îmbine rolurile didactice; dintre toate, amintim aici rolul de animator, întrucât acesta poate stimula motivația de învățare sporind atenția.
În concluzie, putem spune că învățarea este totdată proces și produs. Ambele aspecte sunt posibile în orice mediu educațional, dar mai ales în timpul activității ce justifică orarul școlar: lecția.
Păstrăm firul și observăm locul pe care îl ocupă proeictarea lecției în munca profesorului. La nivelurile micri și macro, finalitățile educației sunt tangibile în condiții special create pentru a transforma orice act de învățare într-unul formator de caractere umane puternice, respectiv de viitori cetățeni integrați în viața socio-profesională, activi pe piața muncii.
Descarca atasamentul in format word de mai jos
