Evoluția relației dintre două personaje din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați evoluția relației dintre două personaje din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu.
În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:
— prezentarea a trei concepte operaționale de construcție a discursului narativ din romanul selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acțiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spațiale, repere temporale);
— evidențierea relației dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din romanul dat;
— prezentarea a două secvențe/episoade semnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje.
REZOLVARE SUBIECT:
George Călinescu face parte din seria scriitorilor de formație enciclopedică. El a fost romancier, poet, dramaturg, eseist și istoric literar. Romanul Enigma Otiliei este un roman social realist de tip balzacian. El apare la sfâșitul perioadei interbelice (1938) și prezintă viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, în care relațiile familiale s-au degradat din cauza goanei după bani. În acest context, tema moștenirii atrage într-un joc al sorții aproape toate personajele romanului, confirmând parcă celebrele cuvinte ale lui Balzac „Zeul la care toți se-nchină este banul”.
Incipitul romanului fixează cu exactitate cadrul temporal și spațial în care desfășura acțiunea romanului „într-o seară de la începutul lui iulie 1909”, pe strada Antim, din București. Descrierea străzii pustii și întunecate este realizată ca o oglindă a destinelor nefericite ale personajelor care locuiesc aici.
Romanul este alcătuit din două fire narative: primul are în vedere lupta clanului Tulea de a obține averea lui moș Costache, iar al doilea plan narativ îl aduce în atenție pe tânărul Felix Sima, venit la București în casa tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, pentru a studia medicina. Aici o întâlnește pe Otilia, fiica vitregă a cestuia, alături de care va trăi o poveste de iubire adolescentină. Pe tot parcursul romanului, Otilia devine o ființă complexă, deoarece este prezentată din perspectiva fiecărui personaj care intră în contact cu ea, însă relația dintre ea și Felix este cea mai captivantă prin vivacitatea și inocența ei. Relația dintre cei doi este prezentată prin prisma conflictului exterior, triunghiului Felix — Otilia — Pascalopol, cât și prin prisma conflictului interior generat de sentimente contradictorii de afecțiune și repimgere manifestate față de Felix.
Întâlnirea dintre cei doi este prezentă încă de la începutul romanului.
În expozițiune se precizează că Felix a fost întâmpinat cu răceală în familia Giurgiuveanu. Sosirea lui a rămas aproape neobservată, singura care i-a acordat atenție a fost Otilia. Ei sunt străinii din această familie, amândoi copii orfani. Acest punct comun contribuie la apropierea dintre cei doi.
Intriga romanului prezintă relațiile tensionate din această familie. Se observă lipsa de interes a celor doi copii pentru obținerea unei părți din moștenire și apropierea sentimentală dintre ei. Felix nu își neglijează studiile, deși apar probleme financiare care sunt rezolvate prin intervenția Otiliei pe lângă Pascalopol.
Desfășurarea acțiunii aduce în atenție dorința de a se căsători a mai multor personaje. Pe fondul acestor preocupări, atât Felix cât și Otilia sunt doriți ca parteneri de viață de alte personaje ale romanului, însă fiecare refuză, exprimându-și dragostea unul pentru celălalt.
Punctul culminant al relației dintre cei doi este atins în timpul vizitei de la ferma lui Pascalopol, când Felix simte că o pierde pe Otilia. Secvența aceasta este semnificativă pentru relația celor doi. Otilia este exuberantă de parcă toată lumea ar fi a ei, aleargă, se urcă pe stoguri, ar vrea să intre în apa heleșteului, călărește același cal cu Felix. După o efuziune de manifestări tandre îndreptate pe rând când spre Felix pe care îl vede ca un „luceafăr” la care ea nu poate ajunge. Felix are anumite manifestări de gelozie, însă este dispus să aștepte oricât va fi nevoie pentru a se căsători cu Otilia.
O altă secvență semnificativă pentru relația celor doi se petrece în seara dinaintea plecării ei din casa care fusese a lui Costache Giurgiuveanu. Otilia este hotărâtă să i se dăruiascî lui Felix, fără a se căsători, însă acesta, cerebral, refuză să profite în acest fel de ea. Amândoi sunt conșienți de dragostea pe care o simt unul față de celălalt, însă au o viziune diferită față de iubire. El consideră că femeia trebuie să fie un sprijin pentru atingerea țelului în viață, ea consideră că rostul femeii „este să placă, în afară de asta neputând exista fericire”. El este dispus să aștepte, ea concepe iubirea într-un mod aventuros, cu dăruire și liberatte absolută. Conștientă de aceste diferențe și de faptul că ea ar reprezenta o piedică în realizarea profesională a lui Felix, Otilia pleacă pe nesimțite, în dimineața următoare, din camera și din viața lui Felix, lăsând un bilet în care explică decizia, o decizie matură, care îl bulversează pe Felix. Otiliei îi lipsește structura profunzimilor și acest lucru își lasă amprenta și asupra relației cu Felix. Chiar și în acest aspect devine relevantă replica ei prin care se autocaracterizează: „Eu am un temeprament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată”.
Din deznodământul romanului aflăm că fiecare și-a îndeplinit visul: Felix devine un medic atrălucit și un cunoscut om de știință, potrivit aspirațiilor sale intelectuale, iar Otilia, cu aspirațiile ei către lux și călătorii se căsătorește cu Pascalopol iar apoi cu un conte din America de Sud, persoane capabile să-i îndeplinească aceste dorințe.
Relația dintre cei doi pune în evidență antiteza romantică, o atracție a contrariilor: ea, fata exuberantă și cochetă, el tânărul rațional și ambițios. Între ei se naște încă de la început o afecțiune delicată, Felix încă imatur și impulsiv, o transformă pe Otilia într-un ideal feminin și este descumpănit de comportamentul deruntat al fetei.
Felix și Otilia rămân în literatura română protagoniștii unei frumaose povești de dragoste în care rațiunea învonge iubirea juvenilă.