Substantivul
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii.
Exemple:
— ființe: copil, albină, fetiță, căprioară;
— lucruri: catedră, bloc, creion, carte;
— fenomene ale naturii: furtună, vijelie, ploaie, demnitate;
Clasificarea substantivelor
I. După formă există:
a) substantive simple — formate dintr-un singur cuvânt, precum: mască, cer, corn, bomboană, cadou, floare, brad...etc.
b) substantive compuse:
1) formate prin contopirea a două sau mai multe cuvinte, precum: bunăvoință, binefacere, radioascultători, portavion, primăvara;
2) formate din elemente care se scriu cu cratimă: redactor-șef, floarea-soarelui, zi-lumină, rea-voință, prim-ministru, Turnu-Severin.
II. După felul obiectului denumit există:
a) substantive comune — denumesc obiecte de același fel și se scriu cu literă mică, excepție făcând doar situația în care
apar la începutul enunțului și după punct.
Exemple: lac, oraș, teritoriu, muncă, prietenie, pace, munte
b) substantive proprii — denumesc numai anumite obiecte, spre a le deosebi de altele de același fel și se scriu cu literă mare(majusculă)
Exemple: Maria, Irina, București, Marea Neagră, Anul Nou, Marte, Munții Carpați.
Substantivele proprii exprimă nume de persoane, nume geografice, denumiri ale instituțiilor, nume ale corpurilor cerești, nume de animale,
titluri ale operelor literare, sărbători, evenimente.
Categoriile gramaticale ale substantivului: genul, numărul, cazul.
Genul substantivelor
În limba română substantivul are trei genuri:
— masculin: (un, doi): brad, frate, cărbune, ochi, ianuarie, trandafir;
— feminin: (o, două): petală, carte, castană, Luna, amiază, dimineață, bucurie;
— neutru: (un, două): stilou, miros, chestionar,televizor,teatru.
Diferența de sex dintre substantivele care denumesc ființe se exprimă în două feluri:
a) prin întrebuințarea unor cuvinte diferite la masculin și feminin: cocoș — găină, fată — băiat, frate — soră, bărbat — femeie;
b) prin formarea femininului de la masculin: lupoaică — lup, prietenă — prieten
c) prin formarea masculinului de la feminin: vulpe — vulpoi, rață — rățoi. Aceste substantive se numesc substantive mobile.
Substantivele, numele de animale, care au o singură formă pentru ambele sexe se numesc substantive epicene:
elefant, fluture, veveriță, țânțar, lăcustă, maimuță, girafă.
Numărul substantivelor
Prin formele pe care le iau substantivele, acestea pot arăta un singur obiect sau mai multe obiecte de același fel,
adică numărul substantivelor.
Substantivele au o formă pentru numărul singular și o formă pentru numărul plural.
Numărul substantivelor:
— singular: plop, prieten, fată, gutuie, test;
— plural: plopi, prieteni, fete, gutui, teste.
Există substantive cu forme duble de număr:
— la singular: bulgăre - bulăr, glonț - glonte, fluture - flutur, șoarece - șoarec;
— la plural: vreme - vremuri - vremi, blană - blănuri - blăni, coală - coli - coale
albuș - albușuri - albușe.
Se numesc substantive defective de singular acele substantive care au formă numai pentru plural.
Exemple: câlți, zori, Bucegi, Carpați, tăiței, cheiuri, pantaloni
Unele substantive au la plural alt înțeles decât substantivul la numărul singular: friguri, lapți, fiare, cristaluri.
Aceste forme de plural reprezintă alt substantiv decât forma de singular.
Se numesc substantive defective de plural substantivele care au formă numai pentru singular.
Exemple: aur, feudalism, foame, sete, miere, soare, volei, curaj, eroism, miere, făină, tinerețe.
Substantive cu sens colectiv
Sunt substantivele care denumesc o colectivitate de obiecte de același fel.
Exemple: popor, armată, roi, trib, ceată, grup, grămadă.
Se pot forma substantive colective cu ajutorul sufixelor „-inie”, „-iș”, „-et”.
Exemple: mult+ime = mulțime, student+ime = studențime, muncitor+ime = muncitorime
fag+et = făget, nuc+et = nucet, alun_iș = aluniș, brad+iș = brădiș, papură+iș = păpuriș, piatră+iș = pietriș.
Cazul substantivelor
Cazurile substantivului
Nominativ (cine? ce?)
- subiect: Lui i se cuvine această cinste.
- nume predicativ (întotdeauna în relație cu un verb copulativ): Radu este un copil bun.
- apoziție (atribut apozițional): Râul Mureș a ieșit din matcă.
Atenție!
Exemplele se pot construi ușor dacă se folosesc adverbele: adică, anume, chiar, tocmai.
Mihai, (adică) nepotul meu a împlinit un an.
Acuzativ
- atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) - Apa de la munte este rece. (care apă?)
Atenție
Nu face greșeala să pui întrebarea: de unde?
- nume predicative (urmează după un verb copulativ, iar substantivul e însoțit de prepoziție) - Florile sunt pentru mama.
- complement direct (pe cine? ce?) - Îl intreb pe Mihai.
- complement indirect (prepoziții + cine? ce?) - Vorbim despre cazuri.
- complement de agent (de cine? de către cine?) - Întrebarea a fost pusă de Alina.
Atenție!
Urmează după un verb la diateza pasivă sau după un participiu.
-
- complement circumstanțial de loc (unde? cu sau fără prepoziții, încotro?) - Vine de la pădure.
- complement circumstanțial de timp (când? cu sau fără prepoziții, cât timp?) - A lipsit de acasa o saptamana.
- complement circumstanțial de mod (cum?, cât?, în ce fel?) - Copiii vin in grupuri. Aleargă ca vântul. (complement circumstanțial de mod comparativ)
- complement circumstanțial de cauză (din ce cauză?) - Codrul clocoti de zgomot.
- complement circumstanțial de scop (în ce scop?) - A plecat în oraș pentru cumpărături.
Genitiv
- atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) - Intervenția colegei a fost salutară.
- nume predicative (urmează dupa un verb copulativ și este însoțit de articol genitival: al, a, ai, ale) - Pământul este al țăranilor.
Atenție!
Substantivele în genitiv pot îndeplini și alte funcții sintactice dacă sunt precedate de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale,
forma articulată: asupra, contra, împotriva, înapoia, deasupra, dedesubtul, în susul, în josul, în fundul, din cauza etc.
- complement indirect – Toți s-au ridicat contra propunerii lui.
- complement circumstanțial de loc - Vizitatorii se uitau in fundul peșterii.
- complement circumstanțial de timp - A ajuns la gară înaintea sosirii trenului.
- complement circumstanțial de cauză - A întârziat din cauza vremii.
- atribut substantial prepozițional - Grădina din fata casei era inundată de verdeață.
Dativ
§complement indirect (cui?) Pădurii îi lipsește cântecul păsărilor.
Atenție!
Substantivele în dativ pot îndeplini și alte funcții sintactice, dacă sunt precedate de prepozițiile:
grație, datorită, mulțumită, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea
- complement circumstanțial de loc (dativ locativ) - Stai locului, copile!
- complement circumstanțial de mod - A răspuns conform așteptărilor noastre.
- nume predicativ - El este aidoma fratelui tău.
- atribut substantival prepozițional (care?) – Intervenția conform planului a condus la reușită.
- atribut substantival (cui?) - Preot deșteptării noastre... / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizată.
(de obicei dupa infinitivul lung)
- complement prepozițional - Am reușit datorită Ioanei.
- complement circumstanțial de cauză - A întârziat din cauza ploii.
Vocativ
§ nu are funcție sintactică; se desparte prin virgulă de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupă în propoziție
- Ioana,vino afară!