Curiozități:
Vespasian a impus o taxă (vectigal urinae) asupra colectării de urină din toaletele publice și din Cloaca Maxima (marea canalizare) a Romei.
Clasele inferioare nu utilizau în mare parte acest sistem, folosind oale pe care le goleau în haznale. Urina era achiziționată prin plătirea taxei, iar întreprinzătorii o utilizau în diverse procese chimice: tăbăcirea pieilor și blănurilor, spălarea rufelor(datorită amoniacului), albirea togilor din lână.
Istoricul Suetonius ne spune că fiul lui Vespasian, Titus, s-a arătat nemulțumit de natura taxei. Tatăl său a luat o monedă din aur și l-a întrebat dacă are miros, dacă se simte ofensat de mirosul monedei (sciscitans num odore offenderetur). Când Titus a spus că ”Nu”, împăratul Vespasian a răspuns ”Și totuși vine de la urină” („Atqui ex lotio est“), deci ”Pecunia non olet”, adică ”Banii nu au miros”, chiar dacă au o origine neplăcută.
Datorită faptului că Vespasian a dispus construirea de sute de toatele publice în Roma din motive de igienă, dar și după cum am văzut și financiare, un sinonim pentru toaletă publică este în Franţa vespasiennes, în Italia (vespasiani) sau în România (vespasiene).
”Banii nu au miros” sau mai bine-zis (“Pecunia non olet”) este o expresie ce provine din vremea împăratului Vespasian
Documentarul îl puteți urmări integral accesând linkul lui Mitică de mai jos
