George Topârceanu Poezii

Pastel   Din asfintit, de peste munte, Rasfringeri rosii de amurg Se sfarma-n licariri marunte Si-n Dunarea umbrita curg.   Dar unda tulbure le-ngroapa Când, subt rachitele din vale, De-abia mai tremura pe apa Ca niste coji de portocale.   Acolo jos, peste cununa Intunecatului boschet, Sclipeste-n aer semiluna Din virful unui minaret.   Si parca zugravit anume, Isi culca umbra până-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval.   El pare-o nava fermecata Ce-a ancorat aici, subt munte, Minune indelung visata De valul Dunarii carunte!   A asteptat în nopti senine Stralucitoare dimineata, Când din adancul apei line S-a ridicat la suprafata   Ca o gradina plutitoare Cu pomi si pasari impreuna, Cu florile-i ce rid în soare Si noaptea tremura subt luna.

Bivolul și coțofana   Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: – Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine… Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe şi pe mine!   Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, Se piteşte la pământ Şi de-odată – zdup! – îi sare Bivolului în spinare…   Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit, Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi Să-l răstoarne, Să-l ia-n coarne Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.   – Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort? Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni Şi de alte spurcăciuni… Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci, Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate, Să te port degeaba-n spate?…

Balada unui greier mic   Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată.   Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, – Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipeşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai…   Şi cum vine de la munte, Blestemând Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni…   Doar pe coastă, la urcuş, Din căsuţa lui de humă A ieşit un greieruş, Negru, mic, muiat în tuş Şi pe-aripi pudrat cu brumă:   – Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, Şi-apoi umple lumea toată Că m-am dus şi i-am cerut…   Dar de-acuş, Zise el cu glas sfârşit Ridicând un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit… Cri-cri-cri, Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit!

Noapte de toamnă   Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…   Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des în preajmă umbre vii răsar, Ploaia peste case pică tot mai rar   Şi-n grămezi de neguri apele se strâng… Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng. Până când o rază de argint în zare, Lămurind pe boltă straturi de ninsoare, Lin desface umbra şi de crengi anină Scânteieri albastre, boabe de lumină. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea mută cad lumini de vis Şi-n troiene albe norii se desfac…   Dar când iese luna, streşinile tac.   *   Dormi, iubire dulce!… Numai eu întârziu, singur pe cărare, Farmecul acestei clipe călătoare… Gândurile mele vin să te deştepte, Din pridvorul tainic să cobori pe trepte. Să cobori în toamna limpede şi rece Şi, visând cu mine clipa care trece, Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, rătăcind pe drum, Să sărute urma paşilor de-acum.

Scrisoare   …Ba mata eşti tip ridicol! Eu n-am scris nici un articol Întru apărarea Muzii, Despre cel care Pare Că-mi faci treizeci de aluzii…   Criticul pe care-aici Îl ataci în versuri mici Nu-i, desigur, măscărici, Colibri sau licurici… Însă nici Bou sau vacă, precum zici.   E profesor (onorabil), Autor (interminabil), Om politic (execrabil), Critic (foarte vulnerabil, Dar pasabil), Preşedinte (incurabil).   Când îşi laudă ciracii, Îi compară cu toţi dracii. Fără spirit diplomatic, Cu-ale lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. *   Cel pe care-n adevăr L-am luat cândva-n răspăr E un tip mai fistichiu. Când îl iei în pripă, Ţipă… Lasă-mă să ţi-l descriu.   Are-o mutră anodină De frizer cu mandolină, O privire clandestină, Nas de parafină Fină, Şi la gură vaselină.   Braţ rotund şi crupă plină, Organism de gelatină, Cu structură androgină, – Iar la-nfăţişare Pare O statuie de slănină.   Şi mai are… Ce mai are? Când se duce la culcare E de genul feminin, Dar când scrie proză Roză, Iscăleşte masculin.   În al Criticii domeniu Orice Eu se crede geniu, Dacă-i secondat de proşti… Alte semnalmente? Niente! Trebuie să-l recunoşti. *   Deci scriind el prin reviste Cronici impresioniste Cu dantele împrejur, Într-o zi şi-a zis că Riscă Să rămâie prea obscur.   Cum avuse ţara pace, El ieşi din carapace, Şi cu pagini din război, Dup-acel masacru Sacru, S-a vârât printre eroi.   Ştiu, pe astfel de specimeni Astăzi nu-i condamnă nimeni, Au ajuns la apogeu. Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?… Pun’te Un moment în locul meu!   Că mă ştie fiecare, Sunt sfios ca fata mare Şi blajin de obicei, – Însă când mă apăr Scapăr Ca din cremene scântei!   În cuptor îmi vâr colacii Când s-arată vârcolacii. Spada-mi gata de atac, Luminoasă ca o dâră, Vâră Spaima-n orice vârcolac! *   Ce folos avui de-acolo?… Cu săgeata lui Apollo În zadar l-am săgetat, Căci o epidermă Fermă Este greu de perforat…   Nimeni pace nu-ţi dă dacă Ai nevoie de dădacă. Dragul meu, de-aceea zic Că scriind sudalme Calme Nu poţi câştiga nimic.   Ci, mai bine, – Muzei cale Să-i deschizi cu muzicale Rime, ca de obicei, – Iar pe păr să-i scuturi Fluturi De imagini şi idei.   (Răspuns dlui Al. O. Teodoreanu)