INVATAREA
CONCEPT:
Invatarea = munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de catre elevi, in vederea insusirii continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare dezvoltarii continue a personalitatii
plus, poate fi definita ca act de elaborare de operatii si de strategii mintale/cognitive
Aspecte ale invatarii:
Aspectul procesual al invatarii – cuprinde momente sau procesele care compun o secventa de invatare .In activitatea procesuala se disting urmatoarele etape:
- perceperea materialului
- intelegerea acestuia
- insusirea cunostintelor
- fixarea in memorie
- aplicarea cunostintelor
- actualizarea cunostintelor
- transferul cunostintelor
Aspectul motivational al invatarii – se refera la gradul de implicare a elevului in actul invatarii si in realizarea sarcinilor de instruire.
Motivatia invatarii reprezinta ansamblul mobilurilor care declanseaza , sustin energetic si directioneaza activitatea de invatare.
In concluzie putem defini invatarea scolara ca procesul de achizitie mnezica, de asimilare activa de informatii, de formare de operatii inielectuale, de priceperi si deprinderi intelectuale/motorii si de atitudini.
CONDITII ALE INVATARII
C. interne
C. externe
A. Conditii interne
In procesul invatarii sunt implicate
a. pe de o parte majoritatea proceselor cognitive, volitive, afective, apoi atentia, limbajul, motivatiile, aptitudinile, interesele, fiecare avand un rol bine definit.
b.pe de alta parte sunt implicati si factori biologici si psihologici ce determina eficienta sau ineficienta acesteia.
1. Perceptiile – rol important in invatare deoarece ofera materialul necesar reprezentarilor, memoriei si gandirii, diferentiaza un obiect de altul prin reflectarea structurii si a semnificatiei
Astfel in procesul invatarii profesorul trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea la elevi a diferitelor tipuri de perceptie, mai ales a celei vizuale (aprox. 90% din informatii ne vin pe aceasta cale)
– pe baza perceptiei se dezvolta si spiritul de observare
Astfel perceperea activa a obiectelor si fenomenelor va fi insotita de explicatiile verbale ale profesorului, pt. a completa prin informatii suplimentare imaginile elevilor asupra acestora.
2. Reprezentarile – ofera materialul necesar gandirii pentru generalizari sub forma de notiuni, legi, reguli, principii, precum si memoriei, pt. a fi folosit mai tarziu prin actualizare
3. Gandirea – rol esential in procesul invatarii
– proces de formare a conceptelor si structurilor operationale , de intelegere a realitatii si adaptare prin rezolvare de probleme
4. Memoria – constituie baza activitatii de invatare
– proces psihic de intiparire si stocare a informatiei, de reactualizare, prin recunoastere sau reproducere a acesteia intr-o forma selectiva.
Pt. a creste eficienta invatarii – cand materialul de invatat este redus ca volum si usor de inteles - repetari concentrate / reproduceri prin mecanismul asociatiilor
– cand materialul este voluminos - fragmentarea lui, esalonarea repetarilor
Profesorul trebuie sa foloseasca exercitii de repetare logica si creativa, sa aiba in vedere dezvoltarea la elevi a memoriei voluntare, a rapiditatii, a volumului, promptitudinii si fidelitatii acesteia.
– va cauta sa evite oboseala elevilor prin crearea de motivatii , caracterul inteligibil al
continutului transmis si intelegerea acestuia folosind materialul didactic si metodele participative
Asadar conditiile unei memorari eficiente sunt:
– cunoasterea de catre elevi a scopului memorarii (motivatia)
– intelegerea cunostintelor
– repetarea perseverenta a materialului pentru fixarea temeinica
– cunoasterea rezultatelor si autoreglarea
5. Imaginatia – proces de constructie a unor imagini sau idei noi, prin combinarea experientei anterioare
– are rol deosebit in elaborarea de produse noi, originale
– Crearea de imagini noi are loc cu ajutorul unor procedee cum sunt: reorganizarea cunostintelor, combinarea si recombinarea lor, disocierea si fuzionarea in forme noi, metaforizarea, schematizarea etc.
6. Atentia – prin intermediul ei se realizeaza orientarea selectiva si concentrarea proceselor psihice in scopul cunoasterii materialului de invatat, care este selectat si filtrat in functie de interese si motivatii
– eficienta invatarii depinde in mare masura de concentrarea si stabilitatea atentiei, de distributivitatea si flexibilitatea ei.
Elevii nu pot avea o atentia concentrata mai mult de 15-20 de minute. De aceea trebuie evitata supraincarcarea cu material de invatat iar la unele lectii mai grele sunt necesare sarcini concrete de lucru, metode variate, materiale didactice si forme distractive.
b. Factori biologici : varsta, starea sanatatii organismului, potentialul genetic, somnul, bioritmul intelectual etc.
Factori psihici : nivelul de inteligenta, aptitudinea scolara, aptitudini speciale, spiritul de observare etc.
B. Conditii externe
Includ a. factori socio-organizationali
b. factori temporali
c. factori psihoergonomici
De asemenea statusul profesorului este foarte important.
Profesorul trebuie sa fie pregatit pentru activitatile didactice. Aceasta pregatire incepe cu alcatuirea planificarii materiei de predat (va preciza la fiecare capitol nr. de lectii, scopul, obiectivele operationale, strategiile didactice si instrumentele de evaluare a cunostintelor sau deprinderilor). Pe baza planificarii va elibera proiectele didactice tinand seama de prevederile programei scolare, de manual, de nivelul de cunostinte al elevilor
Dupa fiecare lectie profesorul trebuie sa se autoanalizeze (cat a reusit sa transmita, daca elevii au inteles, cum ar trebui sa procedeze la lectiile urmatoare)
Dupa fiecare capitol este bine sa testeze elevii pentru a se convinge sa si-au insusit cunostintele pentru a trece la capitolul urmator
Organizarea activitatii de invatare trebuie sa inceapa o data cu fiecare lectie. In acest scop, dupa ce a realizat predarea unui obiectiv operational, profesorul va face fixarea cunostintelor (chestionare orala, aplicatii practice, rezolvari de exercitii sau probleme) apoi va trece la obiectivul urmator, iar in final va face o fixare generala, dupa care va urma tema pentru acasa.La anumite lectii va elabora fise de lucru, va organiza invatarea in grup, activitati independente
Factorii socio-organizationali se refera la modalitatile de organizare a procesului invatarii de catre scola, profesor, familie, mass-media
Scoala:
– functionalitatea spatiilor scolare si diversificarea lor in functie de situatiile de invatare, schimbarea locurilor de invatare (cabinete, laboratoare, Sali de clasa)
– atmosfera de munca din scoala si din clasa de elevi
– orarul scolii
– materialul didactic, tehnicile audiovizuale
– dotarea laboratoarelor si mobilierul
Profesorul:
– trebuie sa organizeze invatarea a. i. sa-i creeze fiecarui elev conditii sa invete, in raport
cu posibilitatile lui, cu ritmul sau de munca intelectuala
– materialul prezentat trebuie sa fie accesibil, adecvat nivelului de gandire si de
cunostinte al elevului, sa fie structurat logic si prezentat in mod gradat: de la simplu la complex, de la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut
– precizarea obiectivelor la fiecare lectie si cunoasterea lor de catre elevi
relevarea ideilor de viata
– integrarea noilor cunostinte in cele anterioare
– crearea unei motivatii optime a invatarii
– folosirea metodelor activ-participative, a unor intrebari-problema , a dezbaterilor,
confruntari de idei
– aplicarea si transferul cunostintelor
– informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii
Factorii temporali
– invatarea esalonata in timp e mai eficienta decat invatarea comasata
– pauzele lungi sunt favorabile invatarii unui material dificil ( se recomanda la inceput
pauze scurte/apoi din ce in ce mai lungi)
– dupa o invatare intensa e recomandata o stare de inactivitate , odihna activa sau somn
c. Factorii psihoergonomici – decurg din relatia om-masina , intrucat scoala moderna utilizeaza pe scara tot mai larga tehnici audio-vizuale, calculatoare, masini de instruire si evaluare a rezultatelor, aparate, instrumente si utilaje
ofera un potential de informare , motivare si formare a elevilor, sprijinindu-i.
Pe langa acesti factori mai exista o serie de factori:
– factori stresanti
– factori fizici (zgomote puternice, aer poluat)
– factori fiziologici (starea sanatatii, subnutritia)
– factori psihosociali (supraincarcarea, relatii tensionale)
care scad eficienta invatarii si randamentul scolar
TIPURI (STILURI) DE INVATARE
Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă,cultură, religie.
Stilul de învăţare se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”; se refera la faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare.
Fiecare dintre noi are o capacitate de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de învăţare avem, trebuie observam modul in care invăţăm ceva nou.
Specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl joacă cadrele didactice, contribuţia acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată nevoilor, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.
Invatarea şcolară este marcată de diferente individuale, de stiluri diferite în care elevii invată. Există o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invată în moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invăta; fiecare parcurge o situatie de invătare în maniera sa personală; fiecare reactionează în felul lui în fata unei sarcini de invătare; fiecare se angajează in chip personal în solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri şi ritmul propriu de invătare; fiecare îşi elaborează un stil de a gândi, de a memoriza etc. Elevi diferiti se folosesc de stiluri diferite. In activitatea lor de invătare independentă, ca şi în activitatea din clasă, ei folosesc pe cont propriu asemenea stiluri. De exemplu, unii elevi invată mai bine un continut extrem de structurat, de secvential, altii, dimpotrivă, principii generale; unii pot invăta cantităti mari de detalii, chiar de mare finete, in timp ce altii – aspectele globale, de sinteză etc.
Recunoasterea si inţelegerea acestor diferente în stilurile de invătare personale necesita, acceptarea si utilizarea unei mari varietati de metode, procedee, materiale didactice de prezentare a continuturilor noi.
Există mai multe stiluri de învăţare
După analizatorul implicat sunt 3 stiluri de învăţare de bază:
1.vizual – puncte tari:
Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc
Le plac prezentările şi proiectele vizuale
Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi
Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd
2.auditiv: punctele tari:
Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune
Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici
Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale
Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud
3. tactil-kinestezic: punctele tari:
Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri)
Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice
Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică)
Au o bună coordonare motorie
După eficienţă, învăţarea poate fi:
1.receptiv-reproductivă
2.inteligibilă
3.creativă
După modul de organizare a materialului de invăţat, distingem:
– învăţare programată
– euristică,
– algoritmică,
– prin modelare
– rezolvare de probleme,
– prin descoperire inductivă, deductivă analogică şi pe secvenţe operaţionale
După operaţiile şi mecanismele gândirii implicate în învăţare, deosebim:
– învăţare prin observare,
– imitare,
– prin condiţionare reflexă,
– condiţionare operantă,
– prin descriminare,
– asociere verbală,
– prin identificare
În funcţie de conţinutul învăţării, adică de ceea ce se învaţă, deosebim:
– învăţarea senzorio-motorie (învăţarea deprinderilor),
– învăţarea cognitivă (învăţarea noţiunilor),
– învăţarea afectivă (învăţarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor)
– învăţarea conduitei moral-civice.
Forme de invăţare
1.Învăţarea spontană
2.Invatarea neorganizată din cadrul familiei sau al profesiunilor
3. Invăţarea scolară – are un caracter sistematic, organizat
– este dirijată de către profesor
– se realizează cu ajutorul unor metode şi tehnici eficiente de învăţare respectând principiile didactice
– este supusă feed-back-ului, pe baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor obţinute de elevi, fiind ameliorată prin corectarea greşelilor.
4.Învăţarea socială constă în insuşirea experienţei social-istorice de către tânăra generaţie, în scopul formării comportamentului social.
Există de fapt, două forme mari de învăţare în care se încadrează toate tipurile analizate mai sus: spontană şi sistematică.
In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil propriu de invatare, si pe care, practicându-1 sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.
Profesorul trebuie sa evalueze corect diferite stiluri de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete folosind stilul sau specific.