AnnaE
#0

VERBUL este partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare.

 

1.Clasificarile verbului

a) dupa rolul sintactic si morfologic:

 

-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)

 

-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)

 

-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)

 

b) dupa posibilitatea de a avea complement direct:

-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)

-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)

 

c) dupa referirea la persoana:

-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)

-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.)

-unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.

 

2.Locutiunile verbale

 

Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.

 

Structura locutiunilor verbale:

-verb + prepozitie + substantiv:  a avea de gand
verb + interjectie:  a face tuști
-verb + substantiv:  a-și păzi gura / păziți-vă gura! (pronume între verb și substantiv)
verb + etc.: a o lua la sănătoasa, a-și aduce aminte

 

– cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbalea face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga.

* AtentieO locutiune verbala se recunoaste daca:

-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi)

-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;

-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte; aminte=?)

3.Diateza verbului

 

Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva

 

Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective.

 

Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;

 

Diateza reflexivaarata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.

 

4.Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea.

 

Modurile:

personaldaca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;
nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;
predicativdaca verbul poate indeplini functia de predicat;
nepredicativdaca verbul nu poate indeplini functia de predicat;

 

Moduri personale, predicative:

-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala, sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);
-conjunctivexprima o actiune realizabila, posibila in prezent, ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativexprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);

 

Modurile nepersonale, nepredicative:
-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);
gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);
-participiudenumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect (citit, vazut, citit etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);

 

5.Timpurile verbale

Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii.

 

Timpurile indicativului
-prezentactiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);
-imperfectactiune trecuta, neterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam);
-perfecul simpluactiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);
perfectul compusactiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);
-mai mult ca perfectulactiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);
viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);

 

Timpurile conjunctivului
prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug;
-perfectsă fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;

 

Timpurile conditional-optativului

 

-prezentaș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi;
perfectaș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit;

Nu uita!!!

Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.

 

Atentie!!!

Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.

 

6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, persoana si numar se numeste conjugare.

Nu uita!!!

Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.)
Conjugarea IIverbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.)
Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.)
Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a coborî, a hotărî etc.)

 

Nu uita!!!

Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.

 

Conjugarea verbelor auxiliare: a fi, a avea, a vrea

Atentie!!!

 

1. Verbele a fi si a avea au la prezentul indicativ serii paralele de forme – prima, cu valoare predicativa, a doua, specializata ca auxiliar. (Noi avem o carte. / Noi am venit.)

2. Forme ca vrei, vroiesc etc., rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi, sunt neliterare.

3. La perfectul simplu, toate cele trei verbe au cate doua serii de forme, ambele corecte.
4. La imperativ (pozitiv si negativ), a avea are doua forme, ambele corecte. Forma aibi / n-aibi este invechita.