De la cunoștințe la competențe studiu :
Noţiunea de competenţă
Nu putem înţelege importanţa curriculumului centrat pe competenţe, dacă nu înţelegem termenul de competenţă. Conceptul de competenţă a fost definit în diverse moduri.
Într-o accepţiune largă, conceptul de competenţă poate fi definit ca fiind capacitatea unei persoane de a mobiliza un ansamblu integrat de resurse cognitive, afective, gestuale etc. pentru a realiza o serie de sarcini sau de situaţii problemă.
În termeni pedagogici, competenţa este capacitatea elevului de a mobiliza un ansamblu integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori pentru a realiza familii de sarcini de învăţare.
Competenţa este un potenţial care trebuie probat/demonstrat de elev în situaţii concrete. Desprindem concluzia că o competenţă este un potenţial; se poate afirma că un elev deţine o competenţă anume numai dacă acel potenţial este probat/demonstrat/verificat în situaţii concrete ce aparţin unei familii de situaţii; pentru a proba o competenţă, un elev trebuie să mobilizeze resursele necesare.
„A mobiliza” resursele înseamnă a le identifica, a le combina şi a le activa în situaţii concrete. Resursele necesare unei competenţe se compun din: cunoştinţe (a şti), deprinderi (a face), atitudini, valori (a deveni).
Obiectivele educaţiei centrate pe competenţe:
1. Să pună accentul pe competenţele pe care elevul trebuie să le stăpânească la sfârşitul fiecărui an şcolar şi la sfârşitul şcolarităţii obligatorii. Din această perspectivă, accentul cade pe ceea ce trebuie să ştie, dar mai ales să facă elevul cu ceea ce ştie. Rolul profesorului trebuie să fie acela de a organiza învăţarea într-o manieră cât mai adecvată pentru a duce elevii la nivelul aşteptat.
2. Să dea sens învăţării, să arate elevului la ce-i serveşte ceea ce învaţă el în şcoală. Pentru aceasta trebuie să se depăşească listele de conţinuturi – materii ce trebuie reţinute/învăţate pe dinafară. Din contră, abordarea prin competenţe îl învaţă pe elev să raporteze permanent învăţarea la situaţii care au sens pentru el şi să utilizeze achiziţiile sale în aceste situaţii.
3. Să certifice achiziţiile elevului în termeni de rezolvare de situaţii concrete şi nu în termenii unei sume de cunoştinţe şi de deprinderi pe care elevul le va uita, pe care nu ştie cum să le utilizeze în viaţa activă. Abordarea prin competenţe de bază este un răspuns la problematica analfabetismului funcţional.
Competenţe cheie vizate de învăţământul românesc: Competenţa de comunicare în limba română şi în limba maternă în cazul minorităţilor naţionale; Competenţe de comunicare în limbă străină; Competenţe digitale; Competenţe de matematică, ştiinţe şi tehnologie; Competenţe sociale şi civice; Competenţe antreprenoriale; Competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală; Competenţe de a învăţa să înveţi.
Avantaje ale curriculum-ului centrat pe competenţe:
• răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa socială şi profesională;
• instruirea este orientată către rezultatele finale;
• se lucrează în echipă pentru actualizarea ofertei educaţionale;
• oferta educaţională câştigă în structuralitate, funcţionalitate şi actualizare, răspunzând cerinţelor profesionale;
• elevii sunt implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor;
• permite valorificarea întregii experienţe didactice a profesorului şi posibilitatea estimării performanţelor elevilor;
• asigură flexibilitatea parcursului educaţional prin organizarea sistemuli modular, sistem care debutează şi se finalizează cu evaluarea competenţelor, este orientat către cel care învaţă, respectiv către disponibilităţile sale, urmând să le pună mai bine în valoare;
• poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
• la modulele parcurse pot fi adăugate altele noi pentru formarea continuă, ceea ce răspunde imperativului educaţiei permanente;
• profesorii dobândesc competenţe de proiectare didactică în baza modelului centrat pe rezultate – reconstruiesc oferta de curs din perspectiva competenţelor intenţionate, stabilesc nivelurile de complexitate ale competenţelor, asociază teme suport care susţin şi asigură formarea competenţelor, creează situaţii practice de învăţare implicând activ clasa, stabilesc criterii de evaluare privind dobândirea competenţei, evaluează elevii într-un mod complex, precum şi oferta educaţională;
• elevii au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a acestora. Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum este evaluat şi de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei.
Bibliografie:
Suport de curs: „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici”, elaborat de Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul pentru formarea profesorilor, 2012
prof. înv. primar Bicăjan Elvira-Olga
Şcoala Gimnazială Stînceni