Managementul calității în educație ? De ce ? Cursul 3
Managementul calității în sistemul educațional românesc
Momentul „zero” – anul 2005, prin aprobarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației;
Au urmat alte cate normative care au conturat pachetul legislativ-normativ dedicat asugurării calității educației;
HG nr. 21/2007 (aprobarea standerdelor de autorizare/acreditare pentru învățământului preuniversitar);
HG nr. 22/2007 (aprobarea metodologiei de evaluare a școlilor din sistemul de învățământ preuniversitar);
HG nr. 1534/2008 (aprobă standardele de referință pentru evaluarea școlilor din învățămâtul preuniversitar).
Un oachet legislativ separat pentru învățământul superior;
„Numitorul comun” al celor două abordări (asigurarea calității educației) îl reprezintă OUG nr. 75/2005
Iată câteva motive:
* Societatea contemporană se dezvoltă – din punct de vedere tehnologic – cu o viteză din ce în ce mai mare, mult mai rapid decât în toate celelalte domenii;
* Este clar că, în acest context, este nevoie de oameni cât mai bine pregătiți, instruiți, adaptabili, cu abilități, capacități și competențe pe măsură;
* Avansul tehnologic fără precedent a provocat mutații serioase în ceea ce privește comunicarea, transferul de informații în interiorul societății, accesul la informații, capacitatea de prelucrare a acestora. Pe scurt, în mod simplist, putem spune că, avansul tehnologic actual, permite accesul nerestricționat (aproape) al oricărei persoane, indiferent de pregătirea acesteia, la orice tip de informație;
Școala de azi…
* Este insuficient de „pregătită” să absoarbă șocurile acestor provocări deoarece situațiile în care elevii/studenții se instruiesc „informal” ( pe alte căi decât cele instituționalizate) devin tot mai dese. În sensul următor: nu sunt puține exemplele în care elevii/studenții vin în spațiul școlii cu un bagaj de cunoștințe mult prea „mare” pentru capacitatea lor de prelucrare sau cu mult peste cele discutate în școală;
* Profesorul/educatorul trebuie să fie mult mai mult decât un „bun profesor” (în sensul obișnuit), trebuie să fie un bun manager al proceselor derulate în interacțiunile cu elevii/studenții/colegii/părinti ai elevilor/părți interesate.
Sistemul educațional actual…
Este pregătit pentru „șocurile” tehnologice care se derulează cu viteză fantastică în interiorul societății: Situația actuală ne arată că NU!
Este o masă critică de școli care să creeze o imagine pozitivă a sistemului educațional actual? După câte știm – din date oficiale și mai ales medi- răspunsul este NU.
Alte motive…
„În ciuda enormei diversități a sistemelor educative de la o țară la alta, mondializarea problemelor epocii noastre duce la mondializarea problemelor educaționale” – Basarab Nicolescu
Aceeași dezvoltare ultraaccelerată a societății a condus la o concurență acerbă și în „spațiul” educațional, între diversele sisteme educaționale.
„Centrii de putere educaționali” s-au translatat spre zonele asiatice (Coreea de Sud, Singapore, China, Hong Kong) și nord americane (SUA, Canada);
Cele mai dezvoltate sisteme educaționale utilizează din plin, instrumentele și metodele dezvoltate prin filozofia calității – de peste 30 de ani!
Din această perspectivă, se constată un progres mult mai lent în spațiul educațional european: Strategia EU 2020(p.14): „Doar două universități europene sunt în „Top Shanghai 20” (Cambridge și Oxford)”.
Toate referențialele dezvoltate de organismele europene recomandă insistent (termene, responsabilități, indicatori) cu „subiect și predicat” – implementarea la nivel de sistem educațional (în spatiul comunitar) a mecanismelor de asigurare a calității (EQF, EQARF)
Prin urmare, a managementul calității în educație nu reprezintă o opțiune sistemică – este o decizie care trebuia, deja, laută – aplicată – verificată – corectată!
Alte motive…
Succesiunea de evenimente pan-europene au condus la abordări cu totul și cu totul noi în spațiul educațional european. Dintre aceste noi abordări asigurarea calității educației a devenit una dintre cele mai importante proiecții strtegice ale mediilor educaționale europene.
Evenimentele cele mai importante :
* Declarația de la Sorbona (1998)
* Declarația de la Bologna (1999)
* Reuniunea de la Lisabona (2000)
* Convenția de la Salamanca (2001)
* Reuniunea de la Berlin (2003)
* Reuniunea de la Bergen (2005)