Atributul
Definitie : este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare substantivala)
Felul atributului (dupa partea de vorbire prin care se exprima)
Atributul adjectival se exprima prin :
– adjectiv propriu-zis : Elevul harnic (cel mai harnic) este Aurel.
– adjectiv provenit din verb la participiu : Elevul intarziat este privit cu repros.
– adjectiv provenit din verb la gerunziu: Fața-i suferindăexprimă durere.
– adjectiv provenit din adverb : Așa haine frumoase n-a mai avut.
– adjectiv pronominal : Cartea aceea mi-a marcat existenta./ Cartea saera plina de nuci.
– locutiune adjectivala :Omul de geniu inlatura orice tipar.
– numeral cu valoare adjectivala : A douasaritura a constituit un record.
Atributul substantival poate fi :
– atribut substantival genitival (exprimat prin substantiv in genitiv) : Ideea lui Andrei este adoptata. Parerea Anei este justa.
– atribut substantival prepozitional exprimat prin :
* substantiv in acuzativ cu prepozitie sau cu locutiune prepozitionala : Elevii din clasa noastra sunt inimosi
Atitudinea fata de colegi este corecta.
* Dativul cerut de prepozitie : Purtarea asemenea batausilor este periculoasa.
* exprimat prin genitivul cerut de prepozitie sau de o locutiune prepozitionala:
Lupta contra mediocritatii se da in fiecare elev.
Floarea din mijlocul rondului era un trandafir.
* atribut substantival in dativ, fara prepozitie : Ion, nepot Mariei. e dus in Spania (forma sintactica veche)
* atribut substantival apozitional, exprimat prin substantiv in nominativ