Conceptul de limba romana contemporana
Conceptul de limba romana actuala
Limba romana e de origine latina si face parte din categoria limbilor romanice alaturi de italiana, spaniola, portugheza, fiind mai aproape de limba italiana.
provine din latina vulgara (vorbita) si a rezultat din contactul traco-roman
influenta slavona in limba romana a fost majora in special din cauza faptului ca alfabetul chirilic
a fost cel in care s-a scris limba noastra multa vreme
in trecerea de la limba latina la limba romana s-au produs schimbari litera “l” devine “r”
in morfologie sunt preluate declinarile substantivelor sau reorganizate pentru ca din 5 declinari
raman numai 3.
prima varianta a limbii romane a fost romana comuna fara sa fie atestata documentar ci doar
reconstituita in functie de anumite particularitati
in a doua jumatate a secolului XVIII suporta un process de relatinizare si se constituie limba
romana moderna.
in anul 1860 se face trecerea de la alfabetul chirilic la cel latinesc
in perioada pasoptista iau nastere anumite norme literare iar principiile limbii romane sunt
stabilite de Titu Maiorescu
scrierea limbii romane este fonetica
este respins principiul etimologic
inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latinesc
respingerea neologismelor dar acceptarea lor daca sunt de origine romanica si daca sunt
necesare
Influentele altor limbi asupra limbii romane sunt:
influenta turca (in timpul ocuparii otomane)
influenta greceasca (in epoca fanariota)
influenta maghiara (mai ales in Transilvania si Banat)
influenta franceza (in perioada pasoptista)
influenta rusa (perioada comunista)
si altele : engleza,italiana,spaniola (dupa 1990)
Varianta literara a limbii romane se numeste varianta standard fiind supusa normelor literare. Varianta literara elimina neologismele si regionalismele (nu trebuie confundata limba literara cu limba literaturii)
Legenda : Limba literara = Limba literară reprezintă aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale Este limba școlii, operelor literare, presei, radioului, televiziunii, etc.
– Are un sistem de norme gramaticale care-i asigură unitatea și stabilitatea.
– Se cunosc două variante: scrisă și vorbită
Limba literaturii = utilizează o serie de alte aspecte ale limbii, în proporții diferite. Ea evidențiaza și stilul scriitorului respectiv. Limba personajelor corespunde poziției, rolului, gradului de cultură, a exemplarelor umane ce populează o creație literară. Ea joacă un rol foarte important în realizarea culorii locale sau în sugerarea convingătoare a realitatii.
Limba este un mijloc de comunicare si un obiect de studiu.
Ca mijloc de comunicare sau situatie de comunicare avem cateva elemente principale de comunicare :
– emitator = transmite informatia
receptor = primeste informatia
canalul pe care se transmite informatia
codul(sau limbajul comun in care se pertrece situatia-comunicarea) = reprezentata de
limbajul vorbirii (morse sau braille)
legenda : codul morse = este o metodă de transmitere a informatiei folosind secvențe standardizate de semne sau pulsații scurte și lungi – cunoscute în mod comun ca „puncte” și „linii” – pentru litere, cifre și caracterele speciale specifice oricărui mesaj.
alfabetul Braille = este un sistem de scriere folosit de cei cu deficiențe de vedere. Literele sunt compuse din puncte ieșite în relief care pot fi simțite cu ajutorul degetelor. Literele de la A la Z au fiecare semne corespunzătoare în Braille.
mesajul
comunicarea verbal = prin cuvinte
comunicarea nonverbal sau paraverbala (accent, intonatie, pozitia corpului, miscarea
mainilor, etc.)
limbajul formal cu limbajul informal nu trebuie confundat
Functiile comunicarii
functia emotiva = specifica emitatorului si inseamna selectarea informatiei pe care acesta o
transmite
functia conactiva = specifica receptorului care inseamna decodarea mesajului
functia referentiala = specifica contextului si se refera la obiectul comunicarii selectat de
emitator pentru continutul mesajului
functia metalingvistica = specifica pentru cod si se refera la un limbaj comun intre emitator
si receptor
functia fatica = corespunde canalului de comunicare si consta in stabilirea contactului dintre
emitator si receptor
functia poectica = specifica mesajului , determinata de un cod comun dintre receptor si
emitator (ex: o poezie tradusa dintr-o limba intr-o alta limba pierde anumite elemente pentru ca limbile nu au un cod comun de cuvinte care sad ea o traducere perfecta, mot a mot = cuvant cu cuvant ; si in teatru la fel sunt elemente sau jocuri de cuvinte pe care traducerea nu le poate cuprinde ca sa fie fidela originalului).