Complementul direct si indirect
Complementul – este o parte secundara de propozitie, care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie cu functia de predicat.
Complementul direct – arata obiectul asupra caruia se exercita direct actiunea exprimată de verb.
Întrebări : pe cine?,ce?, (ultima dintre ele întâlnindu-se şi în cazul subiectului).
Diferenta se face astfel: daca propoziţia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care raspunde la întrebarea “ce ?” este complement direct.
Complementul direct se exprima prin:
a) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziţia pe
Exemple : Am vazut–o pe colega mea în clasa.
am vazut = verb
-o = pronume
pe colega = prepozitie + substantiv Ac.
L-am cunoscut pe fratele lui Radu. (pe cine am cunoscut? – pe el, -l)
Citesc cartea cumpărată azi. (ce citesc? – cartea)
Uite-l pe Valentin ! (pe cine? – pe Mihai, -l)
Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale, verbe la moduri nepersonale.
Tema acesta nu o sa-l rezolv. (ce nu o să rezolv? – tema)
Complementul indirect – arată obiectul căruia i se atribuie actiunea, insusirea sau caracteristica exprimata prin cuvantul determinat. Determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie.
Intrebari la care raspunde : – cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce? asupra cui? contra cui? împotriva cui?
Se clasifica in :
– complement indirect în dativ;
– complement indirect cu prepozitie.
Complementul indirect în dativ (cui?) se exprima prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ.
I-am spus Andreei surpriza cea mare. (cui am spus? – Ioanei)
Privim la televizor un show tv. (la ce privim? – la televizor)
Magazinul acesta este mai aproape de casa. ( de casa – complement indirect, determina adverbul mai aproape)
Poftim și voua o notă mare. (cui? – voua; poftim interjectie cu functie de predicat)
Complementul indirect se exprimă prin substantive, pronume, numerale, adjective, verbe.
complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există și cazuri când se află înaintea acestuia.
I-am dat Ileanei caietul meu.
Mariei i-am dat un trandafir.
De multe ori, complementul indirect este despărțit de cuvântul determinat prin alte părți de propoziție.
Ne vedem fiecare de viata noastra.
De sectorul acesta al orasului sunt responsabil eu.
Atunci cand complementul indirect este exprimat printr-un pronume personal sau reflexiv la dativ si determina un verb la infinitiv sau conjunctiv, acesta se intercalează intre prepozitia sau conjunctia verbului.
L-am rugat sa-mi aduca o cafea mai târziu.
A venit mai devreme pentru a-mi aduce cartea.
Complementul indirect exprimat printr-un pronume neaccentuat în dativ se așaza înaintea verbului a putea atunci cand determina un verb la infinitiv aflat dupa verbul a putea. Aceasta regula este o cerintă a limbii literare actuale. In constructiile arhaice ale limbii romane complementul indirect se afla intre propozitia infinitivului si verb.
Iti pot spune ce doresc. (locul complementului indirect in limba actuala)
Pot a-ti spune ce doresc. (locul complementului indirect in limba veche)
Atunci când complementul indirect cunoaste o dubla exprimare, termenul dublat poate poate sta dupa infinitiv sau poate fi pus inaintea verbului a putea.
Imi poti comunica mie ce doresti.
Mie imi poti comunica ce doresti.
Punctuația complementului indirect
Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Complementele indirecte aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.