D’ale Carnavalului de I.L.Caragiale

ION LUCA CARAGIALE

D’ALE CARNAVALULUI

Într-un carnaval, în Bucureşti

ACTUL I

(Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Uşe şi fereastră de prăvălie în

fund. La dreapta, în planul întâi o uşe; în planul al doilea un lavabo. Ambele

planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un “para- vent”.)

1. SCENA I

IORDACHE, apoi PAMPON

IORDACHE

(şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând)

“Şi mă cere, mamă, cere.

– Cine dracul te mai cere?

-Şi mă cere d-un bărbier…”

PAMPON

(intrând prin fund)

Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?…

IORDACHE

(sculându-se politicos) Da, poftiţi… Barba? Părul?

PAMPON Nimic…

IORDACHE Atunci, poate, vă spălaţi la cap?

PAMPON Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de…

IORDACHE De măsea? Ştii cum ţi-o scoţ? Odată… pac!

PAMPON Ei, nu de măsea… sufăr de bătăi…

IORDACHE De bătăi?… Ştii cum le…

PAMPON Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de

inimă. înţelege odată că n- am venit pentru alişveriş.

IORDACHE Atunci, pentru ce?

PAMPON Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea… Nu cumva eşti d-ta?

IORDACHE Nu, eu sunt calfă…

PAMPON D. Nae nu este aici?

IORDACHE Nu domnule; îl aştept: trebuie să vie foarte curând…

PAMPON Atunci îl aştept şi eu… Se poate?

IORDACHE De ce nu? Poftiţi… (îi dă un scaun.)

PAMPON

(după o mică pauză)

Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente?

IORDACHE Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la “vivat concurenţa!” Să poftească

oricare daca le dă mâna; glumeşti d-ta? Vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri,

cu pudră, unt de migdale, livantă… Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte

supliment.

PAMPON Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l

scoate din portofel.)

IORDACHE Nu… ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl

examinează.) Pesemne că d-ta ai lu at biletul ăsta demult şi ai plecat din

Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulaţie.

PAMPON

(punând biletul la loc) Nu; e altceva cu biletul ăsta…

IORDACHE Până acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică: punea

1. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură

trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a

întâmplat o istorie cu un spiţer, a hotărât d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu

numere: l-am ras? Ţac! I tai numărul.

PAMPON Cu un spiţer? Ce istorie?

IORDACHE Al dracului spiţerul! închipuieşte-ţi d-ta! Lua un bilet. îl rădeai,

trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta:

trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam

una; una şi cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marţea

ailaltă… biletul alb.

PAMPON Alb?

IORDACHE De tot…

PAMPON Cum asta?

IORDACHE Aşteaptă să vezi, că e frumoasă… A mers aşa preţ de vreo zece luni

de zile, până să băgăm noi de seamă… Muşterii mulţi… l-ai ras, i-ai tras dunga, te

culci pe urechea aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Intr-o sâmbătă seară, vine

spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă, – era lume multă în prăvălie, – lui d. Nae i se

pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice: “Iordache, un bilet nou

lui d. Frichinescu…”, aşa-l cheamă. Dar el… zice: “Eu bi let nou? N-am cerut; al

meu e nenceput – …” şi scoate bi letul alb ca laptele… Măi, ce dracul! Ne uităm noi

lung, eu şi d. Nae, la bilet… pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi

1. Nae zice: “Bine!” şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul… Zice d. Nae: “Iordache,

biletul spiţerului e cu scamatorie; ia să-l ţinem noi de scurt: ori că ne-a luat bilete,

ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde

abonamentul lui ca caşcavalul prăjit…”

PAMPON Ei, în sfârşitul sfârşitului ce era?

IORDACHE Stăi să vezi. Al dracului spiţerul! Asta era într- o sâmbătă. Marţi

dimineaţa, altă dungă; – dar acum la însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii; –

două; joi alta, trei,… sâmbătă alta…

PAMPON

(cam impacientat) Patru…

IORDACHE Joi…

PAMPON Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat.

IORDACHE Parcă ziceai că aştepţi pe d. Nae.

PAMPON Bine, îl aştept, dar spune odată.

IORDACHE Daca nu mă laşi… Joi, un ras şi un tuns, două dungi: cinci şi cu două

şapte; pe bilet şapte, pe uşe şapte, în sfârşit, sâmbătă îl raz iar; dau să scriu

dunga: pe bilet erau patru şi cu una acu cinci; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul

nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă; pe bilet

trei şi cu una patru; şi pe urmă joi, pândeşte când nu e d. Nae în prăvălie, şi

intră; după ce-l raz, zice: “Scrie una, că am luat bilet nou de la d. Nae”… Pe uşe

nouă şi cu una zece…

PAMPON Ei? Prin urmare…

IORDACHE Ei! Prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale or de la

spiţărie.

PAMPON Şi cum a rămas?

IORDACHE N-a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva.

1. Nae, ştii, mai galant, i-a luat bi letul şi vreo cinci franci câţi i-avea în buzunar,

i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două

palme şi l-a dat pe uşe afară…

PAMPON

(care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie)

A! Ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile

Didinii!… Spiţerul!… Da!… Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai

bine de trei luni?

IORDACHE Da.

PAMPON Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spiţerul?…

IORDACHE Da.

PAMPON Ei? Spiţerul în vreme de zece luni cât v-a tras pe sfoară, numai cu un bilet a

lucrat?…

IORDACHE Ştiu şi eu?

PAMPON Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai degrabă… Ia adu-ţi

aminte bine.

IORDACHE De unde să-mi aduc aminte!… E de mult…

PAMPON A! Ce idee! Să vedem! Mă duc… mă întorc numaidecât… Spune-i lui d.

Nae că am să-i vorbesc… Viu cât mai degrabă, (iese în fund. La ieşire se loveşte cu

Miţa, care intră foarte agitată.) A! Pardon, madam!…

SCENA II

IORDACHE, MIŢA

MIŢA Iordache! Unde e Nae?

IORDACHE Nu ştiu; a plecat de azi-dimineaţă şi până acuma nu s-a mai întors.

Trebuie să fie, ca să mă pot duce şi eu la masă.

MIȚA

(trântindu-se pe un scaun) Am să-l aştept şi eu…

IORDACHE Dar daca vine târziu, eu ce să fac? Să rabz de foame? Trebuie să închiz

prăvălia şi să mă duc la mâncare…

MIŢA Nu ştiu, nu voi să ştiu de nimic… (patetică.) Iordache…

IORDACHE Ce?

MIŢA Iordache, sunt nenorocită…

IORDACHE A simţit Crăcănel ceva…

MIŢA Aş! Crăcănel! – îţi spui că sunt nenorocită…

IORDACHE Pentru?

MIŢA Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la

nebunie… Tu ştii cât l-am iubit?

IORDACHE Ei! Da. Ei! Ce?

MIŢA

(montându-se treptat) Nae mă traduce.

IORDACHE Aş!

MIŢA Mă traduce la sigur.

IORDACHE Fugi de-acolo!

MIŢA La sigur… De opt zile nu l-am văzut. îi scriu: “Bibicule, Mangafaua pleacă

mâine miercuri la Ploeşti, remâi singură şi ambetată; sunt forte rău bolnavă;

vino, să-i tragem un chef…” Şi Năică nici nu-mi răspunde. Iubeşte pe alta, mi s-a

făcut semn. în cărţi cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste, cu temei,

cu întâlnire pe drum de seară cu o damă de verde.

IORDACHE Aş! Nu mai crede în mofturile cărţilor, frate…

MIŢA Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu… şi să vedem… O să fie un scandal… da un

scandal… cum n-a mai fost până acuma în “Universul”.

IORDACHE Aş! Nu-i nimica! Ţi-ai făcut spaimă de gelozie, (dând din umeri,

urcă până-n fund, unde dă piept în piept cu Catindatul de la percepţie.)

MIŢA Un muşteriu! Poate mă cunoaşte… Nu voi să mă compromentez. Trec să aştept în

odaie, (iese pe după paravan în dreapta.)

SCENA III

IORDACHE, CATINDATUL (legat cu o basma la fălci)

CATINDATUL

(către public, coborând)

Pfii! Al dracului mă doare!… Dar ştii cum?… lucru mare… Nu mai merge… M-am

hotărât. Trebuie s-o încerc şi p-asta…

IORDACHE

(care l-a urmărit, coborând înaintează un scaun până în mijlocul scenii)

Ia poftiţi! Poftiţi!…

CATINDATUL

(hotărât)

Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!

IORDACHE N-ai idee cum ţi-o scot; până să clipeşti din ochi, o dată, pac!… Ia

poftiţi! Poftiţi!…

CATINDATUL Uf! Mersi!

IORDACHE Ia poftiţi…

CATINDATUL Ce n-am pus, domnule? Ce să-ţi mai spui?

Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile… Ce n-am pus?

IORDACHE Ce să-i spui, domnule? E odată vătămată, s-a isprăvit: picături de

rădăcină de cleşte.

CATINDATUL Ce n-am pus?… în sfârşit, astăzi m-a învăţat unul de la noi de la

percepţie…

IORDACHE A! D-ta eşti de la percepţie?…

CATINDATUL Da, catindez până la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi; am parte

în bogasierie la Ploeşti; îmi tri- mete parale Nenea Iancu; dar ştii, orişicât poţi

zice, tre buie pentru ca să-ţi faci o carieră ca tânăr…

IORDACHE Mai e vorbă…

CATINDATUL A! Eu aş fi avut parale multe, daca nu mă- ncurcam în trataţie de amor

pe vremea războiului. O iu beam, o iubeam!… şi ea mă traducea… cu un ofiţer de

itidenţie.

IORDACHE Ei, ş-acuma?

CATINDATUL Acuma… nu-ţi spui? Catindez la percepţie, (mâhnit.) Dar

catindez de mult… Ştii, catindezi azi, cat- indezi mâine, o lună, două, trei, un an…

Bine, până când? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar

acolo ceva.

IORDACHE Adică să te înainteze.

CATINDATUL Măcar un copist de clasa a doua.

IORDACHE Şi acuma câtă leafă primiţi în mână?

CATINDATUL Nu ţi-am spus că sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic,

(şade.)

IORDACHE Nimic?

CATINDATUL Nimic…

IORDACHE Dar… reţinere nu vă face?

CATINDATUL Asta, ce-i dreptul, nu…

IORDACHE Tot e bine… Ei!… ia dezleagă-te.

CATINDATUL Pentru ce?

IORDACHE Legat, nu poci…

CATINDATUL Ce?

IORDACHE Pentru că nu poţi căsca gura.

CATINDATUL Pentru ce să casc gura?

IORDACHE Aminteri cum să ţi-o scot?

CATINDATUL Ce să-mi scoţi?

IORDACHE Ei, asta-mi place! Pentru ce ai venit aicea?…

Măseaua…

CATINDATUL Măseaua?

IORDACHE Ei da, măseaua, (merge şi scoate instru mentele dintr-o masă.) Ştii

cum ţi-o scot?… până să clipeşti din ochi (revine lângă Catindat) odată… pac!

CATINDATUL

(care s-a sculat)

Uf!

IORDACHE Şezi…

CATINDATUL Mersi, am şezut destul…

IORDACHE Trebuie să stai jos… ca să am loc în sus să trag… d-a-m-picioarele

cum?

CATINDATUL N-o mai scoţ… mi-a trecut.

IORDACHE Cum ţi-a trecut?

CATINDATUL Nu ţi-am spus că m-a învăţat unul de la noi de la percepţie… zice

c-a citit în cartea lui Matei.

IORDACHE De la Matei citire?

CATINDATUL Nu vanghelistul, ăsta e altul, e doftor de bătături în Italia şi face şi

văpsea pentru păr…

IORDACHE Ei?

CATINDATUL Ei? Să zicem că mă doare! întâi rabd cât pot… pe urmă, pui

doftorii; pe urmă, daca văz că nu mai merge, mă duc hotărât la bărbier să mi-o

scoaţă… bun! Cum intru…

IORDACHE Ei! Prin urmare…

CATINDATUL Cum intru, zic serios: ştii s-o scoţi? Scoate- mi-o! De par examplu,

adineaori la d-ta… D-ta nici nu înţelegeai ce vreau eu… Şi pe urmă, mă dau în

vorbă, mai de una, mai de alta… Dar când intru, simţ odată ca un cuţit (arată la

falcă), cald, şi pe urmă rece; pe urmă din vorbă-n vorbă, vii d-ta, subfirugul, cu

cleştele: atunci deodată simţ iar un cuţit… rece, şi pe urmă numaidecât cald… şi

pe urmă nu mai simţ nimic… Vezi d-ta, pesemne, nu ştiu cum devine care va să

zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în interval de conversaţie, de frică

trece… Ei… al dracului italianul!

IORDACHE

(care a ascultat cu multă atenţie)

Fugi, d-le, cu superstiţiile italieneşti… îmi pare rău de d-ta, om tânăr!… Bine, d-ta

nu vezi cum e naturelul la toate, că trebuie să aibă o bază, măcar cât de mică, dar

să fie bază. Ce nu are bază cum poate să fie naturel? Ori să-mi spui d-ta că Matei

ăla al d-tale – că eu nu-l cunosc – te-a învăţat adică să mergi prin ploaie fără

umbrelă şi să zici, numai aşa la un capriţ, că e soare… şi să nu te ude… Auzi d-ta

mofturi italieneşti!

CATINDATUL Aşa e, decât n-are a face cu măseaua, (face o grimasă în partea

măselii.)

IORDACHE Ba prea are a face.

CATINDATUL Ba nu. (altă grimasă.)

IORDACHE Ba da, tot lucru naturel…

CATINDATUL Ba nu!… (altă grimasă.) Hait!

IORDACHE Ce?

CATINDATUL Iar m-a apucat (începe să se plimbe) dar rău… rău de tot…

IORDACHE Vezi… vorba mea… ştiu eu…

CATINDATUL

(oprindu-se în loc din umblet, şi cu un ton foarte hotărât)

Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!

IORDACHE Şezi…

CATINDATUL (hotărât) Adu cleştele, (şade.)

IORDACHE

(merge, ia cleştele şi revine)

Zi că te-a ciupit un purice… odată… pac!

CATINDATUL

(uitându-se ţintă la cleşte şi apoi sculându-se)

Mi-a trecut. Ai văzut? Vorba mea… ştiu eu… Al dracului italianul!…

IORDACHE

(plictisit)

A!

CATINDATUL

(foarte mulţumit)

Salutare, neică, şi mersi! (pleacă.)

IORDACHE Stai, domnule!…

CATINDATUL Nu mai pot… e târziu… am treabă la canţilerie, am o groază de

avizuri de făcut… Salutare, neică, şi mersi! (iese repede prin fund.)

1.4. SCENA IV

IORDACHE, apoi MIŢA

IORDACHE Aşa haplea mai rar… Ce dracul face d. Nae de nu mai vine… Sunt

aproape de douăsprece… Mă leşin de foame. (Miţa intră din dreapta.) Miţa? O

uitasem!…

MIŢA N-a venit Nae încă?

IORDACHE Uite ce e, coană Miţo, d-ta tot zici că-l aştepţi; eu mă repez aici

aproape să-mbuc ceva şi mă-ntorc numaidecât… nu-i aşa? (îşi ia pălăria.)

MIŢA Poţi să te duci.

IORDACHE Da’, nu pleci? Să nu rămâine prăvălia singură…

MIŢA

(nervoasă)

Ţi-am spus o dată: îl aştept până mâine, până poimâine, până o veni!

IORDACHE Atunci mă duc… mă-ntorc la moment, (iese în fund.)

1.5. SCENA V

MIŢA, apoi PAMPON

MIŢA Să-l aştept, da, să-l aştept… Trebuie să vie… Să mă traducă pe mine Nae… şi să

nu-mi răzbun? Peste poate!

PAMPON

(care a intrat)

Mă rog, d. Nae n-a venit încă? (salută.)

MIŢA

(aparte)

Un muştiriu… (tare.) Nu, domnule, şi eu îl aştept… Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi., vine

ori dânsul ori băiatul…

PAMPON Mersi, madam, (şade, aparte.) Curăţică. (tare, după o pauză.) D-voastră

sunteţi rudă, ori consoarta dumnealui…

MIŢA

(tristă)

Nici rudă, nici consoartă, d-le… i sunt… adică i-am fost… amică… Am venit pentru o

mică afacere.

PAMPON Ca şi mine…

MIŢA La d-ta… nu poate fi ca la mine… La mine e chestiune de traducere.

PAMPON în amor?

MIȚAT

(asemenea) Da, în amor…

PAMPON Ca şi la mine…

MIŢA Ca şi la d-ta?… Cum?

PAMPON Mi se pare, adică nu mi se pare… sunt aproape sigur că sunt tradus.

MIŢA Ca şi mine…

PAMPON Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit în

chestiune. A! Dar n-are să-mi scape… Sunt hotărât! Am să-i dau o curăţenie

spiţerului să mă pomenească!

MIŢA E spiţer?

PAMPON Da, desigur spiţer. Aflasem adineori cum îl cheamă de la băiatul de

aici.

MIŢA De la Iordache…

PAMPON Da; îmi spusese cum îl cheamă, dar i-am uitat numele cu gândul la

dovezi, – pentru că am dovezi, – nişte hârtii pe care le-am găsit în odaie la Didina.

MIȚA Didina…

PAMPON Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat

cariera de militar, fiin’că până să nu o cunosc am fost tist de vardişti la Ploeşti…

Şi sunt turbat de gelozie! Toată noaptea n-am dormit…

MIŢA Ah! Mie-mi spui ce-i gelozia?… Numai o noapte n-ai dormit? Nu ştii nimic! Câte

nopţi!…

PAMPON Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse încă chestia…

Am jucat la Podul Gârlii conţină cu nişte papugii până la şase az-dimineaţă… I- am ras…

MIŢA Să nu te bucuri… Şi eu câştig la conţină, dar ce folos!

Noroc la cărţi, nenoroc la amor…

PAMPON Aş! La mine nu e noroc, e ştiinţă: îi iau la sigur… poate că să am o goană

nebună, să pierz. Eu joc conţină oarbă cu fantele, şi am eu merchezul meu.

Bunioară, cărţile le ţiu în stânga şi joc cu dreapta; am bătut cu fan tele, pui cărţile

bătutejos, şi fantele la loc în mâna stângă, pentru altă ocazie… Az-noapte i-am

stins…

MIŢA

(plictisită)

Nu mai vine Nae…

PAMPON Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe la şase ceasuri, mă întorc

acasă, la Didina; bat la uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era încă

întunerec; aprinz lumânarea… Dar, când viu prea târziu, e totdeauna supărată

şi-ncepe să mă certe… Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu faţa la perete

şi tace. Zic eu (Miţa plictisită s-a sculat şi se plimbă) în gândul meu: e supărată…

s-o las să doarmă; când o vedeamâine c-am câştigat trei poli, îi trece… Dau să mă

dezbrac şi văz jos lângă mescioară două hârtiuţe. M-aplec – cum le-am văzut am

simţit un fior rece, – m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizăria

model a lui d. Nae Girimea…

MIŢA Nae Girimea?… (se interesează.)

PAMPON Da, şi un bilet de amor de la o damă către “Bibicul” ei…

MIŢA “Bibicul”?

PAMPON Da, către spiţerul… Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer.

MIŢA

(aparte) “Bibicul”! S-ar putea?

PAMPON Cum am citit hârtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet: “Frizăria model,

Nae Girimea”, mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am ieşit binişor; Didina

adormise iar. Mă duc la poliţie, cercetez şi aflu că aici e frizăria. Am venit; d. Nae

nu era aici. Băiatul mi-a spus că bilete de astea…

MIȚA

(interesându-se nerăbdătoare) în sfârşit?

PAMPON în sfârşit, ce mai să lungim vorba degeaba, coniţa mea, spiţerul este…

După câte mi-a spus băiatul, am fost cu biletul lao spiţărie, am spus că aveam

ceva scris pe el şi s-a şters cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să ştiu ce era scris… se

poate? Şi spiţerii nu ştiu ce-a făcut, ce-a turnat pe bilet, – mirosea a spirt de

ţiperig, – şi-n două minute a ieşit iar dungile la loc…

MIŢA Să fie cu putinţă?…

PAMPON Le-am numărat: sunt cinzeci şi cinci de dungi. Spiţerul mişel! L-am

prins mai rău decât d. Nae: o să-i dau o curăţenie… să-i rup şalele!…

MIȚAi

(aparte)

Să fie Nae? A! Ce răzbunare ar fi! (tare.) Domnule, zici că biletul de amor este către

“Bibicul”?

PAMPON Da!

MIŢA Şi este iscălit de cine?

PAMPON “A ta adorantă, Miţa…”

MIŢA Miţa! A! Dumnezeule!

PAMPON Ce?

MIŢA Domnule, eşti sigur că e spiţer?…

PAMPON Fireşte… Mai sigur se poate? Biletul era alb… spirt de ţiperig şi d-odată

cinzeci-şi-cinci de dungi… Le- am numărat… poftim să le numeri şi d-ta…

MIŢA Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului cu chestia de traducere?

PAMPON Da.

MIŢA Eu am o presimţire…

PAMPON Care?

MIA Cum este amanta dumitale?

PAMPON Cum să fie adică?

MIŢA De roşu, de ghindă, de tobă, ori de verde?

PAMPON De verde…

MIA De verde?

PAMPON Da.

MIŢA Şi ai la d-ta biletul cătră “Bibicul”, pe care zici că l-ai găsit în odaia damii de

verde?

PAMPON Da.

MIŢA A’ să-l văz degrabă…

PAMPON

(dându-i biletul)

Iacătă-l.

MIŢA

(ia biletul, îl priveşte şi face o mutră grozav de

disperată)

A! Am să-mi răzbun!… (solemnă.) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite…

Spune drept: biletul ăsta l-ai găsit în odaia amanţii d-tale? Jură…

PAMPON

(grav)

Pe onoarea mea!

MIŢA Uite-te la biletul ăsta… l-ai citit? (citind nervos.) “Bibicule, Mangafaua pleacă

mâine miercuri la Ploeşti, remâi singură şi ambetată; sunt foarte rău bolnavă: vino

negreşit, am poftă să-i tragem un chef… A ta adorantă, Miţa…” Ai văzut biletul?…

Acuma uite-te la mine bine…

PAMPON Ei? (îi ia înapoi biletul.)

MIŢA Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul ăsta…

PAMPON Se poate?

MIŢA Da, se poate… (dezolată.) Şi omul care a fost la Did ina dumitale este

amantul meu!…

PAMPON Amantul dumitale? Spiţerul?

MIŢA Ce spiţer? Nu-i spiţer… (frământându-se.) A! Tre buie să am o explicaţie…

O să-mi răzbun… o răzbunare teribilă!

PAMPON

(acelaşi joc)

Amantul dumitale? Trebuie să-l ştiu şi eu, trebuie să-l văz. Eu nu mă mulţumesc

pe răzbunarea dumitale… Trebuie ca să-mi răzbun eu!… (se plimbă turbat.)

MIŢA Juri să ne răzbunăm împreună?

PAMPON Jur!

1.6. SCENA VI

ACEIAŞI – IORDACHE

IORDACHE

(venind repede din fund) Coană Miţo, eşti aici? Vine.

MIŢA Nae…

PAMPON D. Nae.

IORDACHE

(dând pe Pampon la o parte şi luând pe Miţa în partea cealaltă)

Pardon. (Miţii.) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colţ…

Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, şi băiatul l-a

îndreptat aici. Ascunde-te iute… vine, trebuie să fie la uşe.

MIŢA Crăcănel! Ce caută?

IORDACHE Treci degrabă în odăiţă. (Miţa pleacă spre dreapta pe după paravan.)

PAMPON Te duci?

MIŢA Da… (lui Iordache.) Când o pleca, dă-mi de veste… fa-i vânt degrabă…

PAMPON Bine, da’ chestia noastră cum rămâne? (o

urmăreşte până la uşe.)

MIŢA Mai vorbim noi. (iese repede în dreapta închizând uşa după ea.)

PAMPON

(aparte)

Ciudat lucru! Să fie vreo moftangioaică?… (lui Iordache.) Mă rog, cine e persoana

asta?

IORDACHE E o damă…

PAMPON Bine, damă… O văz eu că e damă, dar cine e? (Crăcănel intră.)

IORDACHE

(încet lui Pampon) Lasă că-ţi spui eu…

SCENA VII

ACEIAŞI – CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL Mă rog, aici este d. Nae frizerul?

IORDACHE Aici este… da’… nu-i acasă. CRĂCĂNEL Dar… mă rog, se-ntoarce?

PAMPON

(lui Iordache aparte)

Cine-i domnul ăsta?

IORDACHE

(încet lui Pampon) Lasă că-ţi spui eu…

CRĂCĂNEL Aud?

IORDACHE Nu crez să se întoarcă aşa degrabă… Daca aveţi trebuinţă chiar cu

d-lui, atunci poftiţi mai pe seară, poate să-l găsiţi…

CRĂCĂNEL în sfârşit, eu tot mai pot aştepta; poate să vie. (şade.)

IORDACHEAşteptaţi degeaba, domnule, vine foarte târziu…

CRĂCĂNEL De unde ştii? Poate vine mai curând…

IORDACHE

(încet lui Pampon) Cum dracul să-i fac vânt?…

PAMPON Daca spune o dată omul că vine deseară…

CRĂCĂNEL Ei, poate să am noroc. Nu ştii d-ta? De câte ori pleci să stai un ceas şi

stai cinci… Ei, de ce adică să nu pleci o dată pentru şapte şi să stai numai unul?…

(se găteşte în faţa unei oglinzi, îşi piaptănă barbetele şi chelia, ia o gazetă şi se

pune pe citit. – Iordache şi Pam pon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de

cărţi şi- ncepe să se joace cu ele pe genunchi. Iordache merge la uşa din dreapta.)

MIȚA

(scoţând capul pe uşă) Fă-i vânt!

IORDACHE Nu e chip… Zice că vrea s-aştepte…

MIŢA Ce dracul caută aici?

IORDACHE Ştiu eu… caută pe d. Nae…

MIŢA Nu-nţeleg.

IORDACHE I-am spus că d. Nae vine deseară, şi tot zice că-l aşteaptă… A! Stăi, că îi am

eu leacul…

MIŢA Domnul ălalalt s-a dus?

IORDACHE Nu, e aici…

MIŢA Să m-aştepte… Bate-mi în uşe când l-ăi exoflisi pe Crăcănel…

IORDACHE îl exoflisesc acuma, să vezi… (coboară în scenă. Miţa îşi retrage

capul şi închide uşa. Lui Pampon.) – Dama a zis s-aştepţi…

PAMPON

(încet) Bine…

IORDACHE

(către Crăcănel, care e cufundat în citirea jurnalului)

Ei, boierule, d. Nae nu mai vine… Eu trebuie să-nchiz prăvălia… am treabă să mă duc în

târg…

CRĂCĂNEL

(lăsând gazeta)

A! închizi?… Atunci, daca închizi, trebuie să mă duc şi eu…

PAMPON

(strângându-şi cărţile)

Fireşte că trebuie să te duci, nu o să te încuie aici.

CRACANEL Daca e aşa… salutare… Mă-ntorc eu mai târziu… (iese în

fund.)

IORDACHE Cu plecăciune… S-a dus! Uf! Al dracului dob itoc!… De ce muşterii am eu

parte astăzi!

PAMPON Mă rog, cine e negustorul ăsta?

IORDACHE Urâtul ăsta? Este amantul damii de colo…

PAMPON (sărind) Amantul damii de colo?…

IORDACHE Da.

PAMPON Care a vorbit cu mine adineaori?… Miţa?

IORDACHE Da, da!

PAMPON

(fioros)

Bibicul ei? Ăsta e Bibicul?

IORDACHE Ei, da, frate, când îţi spui o dată; e amantul damii de colo… Ce te prinde

mirarea?…

PAMPON

(care şi-a luat pălăria şi bastonul degrabă)

Am pus mâna pe Bibicul! Nu-l las nici mort! Nici mort! (se repede şi iese glonţ pe uşa din

fund.)

1.8. SCENA VIII

IORDACHE, NAE, apoi MIŢA

IORDACHE Ăsta este niţel cam ţicnit… De ce muşterii am parte eu astăzi?…

Frumos carnaval! S-o scoţ pe Miţa. (Nae intră.) D. Nae, în sfârşit! Credeam că nu

mai vii.

NAE De ce?

IORDACHE Te-a căutat doi inşi…

NAE Cine?

IORDACHEUnul nu ştiu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel…

NAE Crăcănel?…

IORDACHE Da; şi coana Miţa… e aici.

NAE

(strâmbându-se)

Miţa aici? Nu i-ai spus că nu sunt acasă şi că viu târziu?

IORDACHE I-am spus, da’ a zis că te aştepată până mâine, până poimâine… Am

profitat de ocazie şi m-am dus la birt în colţ să mănânc ceva. N-apucasem să gust

de două ori, şi hop! Crăcănel vine-n birt şi-ntreabă pe băiat unde e frizăria model

a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau de veste coanii Miţii… Era aici şi

negustorul ălalalt; zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să tentrebe

ceva… în sfârşit nu ştiu bine…

NAE Care va să zică Miţa e aici?

MIȚA

(care a crăpat uşa mai dinainte şi a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache,

coborând)

Aici, Bibicule; ce, îţi pare rău?

NAE

(făcându-se vesel)

Să-mi pară rău? Cum să-mi pară rău?… Se poate?

MIŢA

(trecând pe lângă Nae, încet)

Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva între patru ochi…

NAE

(făcându-se că n-aude) Auz?

MIŢA Iordache, daca nu mai ai treabă, fii bun şi ne lasă; am să-i spui ceva lui d. Nae în

secret…

IORDACHE Mă duc… să-mi isprăvesc porţia de varză, (iese în fund.)

1.9. SCENA IX

MIŢA, NAE (Miţa merge şi încuie uşa din fund)

NAE Pentru ce încui uşa?

MIŢA

(în fund)

Poate să vie iar cineva să ne facă deranj… Am să-ţi spui ceva în linişte… (pauză.)

Nae! (coboară încet, emoţionată.) Bibicule! Nu mă mai iubeşti… (un pas şi se

opreşte.)

NAE

(d-abia întorcându-se)

Ei na! De unde ţi-a mai venit şi-asta-n cap?

MIŢA

(încă un pas)

Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara când ţi-am scris?

NAE

(acelaşi joc)

Eram bolnav alaltăieri…

MIȚAi

(coborând, cu energie) Minţi!… Ai primit biletul meu?

NAE Da.

MIŢA Unde mi-e biletul? Arată biletul…

NAE

(după ce se caută prin toate buzunarele) Pesemne că l-am pierdut.

MIŢA L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?

NAE Ştiu eu unde l-am pierdut? Daca ştiam că-l pierz, fireşte că nu-l pierdeam…

MIŢA Nu ştii unde l-ai pierdut?

NAE Nu…

MIŢA

(straşnică) Bibicule! Bibicule!

NAE Ei?…

MIŢA Vezi tu sticluţa asta? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată.)

NAE Ei, ce?

MIŢA Ştii ce are înăuntru?

NAE Cerneală…

MIŢA Nu cerneală, Năică,… vitrion englezesc!

NAE

(dându-se înapoi) Vitrion? Eşti nebună?

MIŢA Da, vitrion! Ţi-e frică?

NAE Fireşte că mi-e frică, na!

MIŢA Pentru ce, daca te ştii curat?

NAE Pentru că tu nu ştii ce e vitrionul…

MIŢA Ba da… e un fel de metal…

NAE Nu ştii ce poate face?

MIŢA Ba da; pârleşte, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii!

NAE Dă-mi sticluţa…

MIŢA Aş!

NAE Pentru ce ţii asemenea lucruri? Pentru ce?

MIŢA

(vrând să izbucnească) Pentru ce?… îm i trebuie…

NAE Pentru ce îţi trebuie?

MIŢA

(izbucnind)

Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dându-se

repede înapoi.) Pentru dum neata, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale!…

NAE

(pălind)

Care Didină? Tu ştii ce spui!

MIŢA Ştii şi d-ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, şarlatane. Care

Didină, ‘ai? Didina, pentru care mă traduci pe mine; Didina, pe care o iubeşti;

Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!

NAE Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.

MIŢA Minţi! Adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul… Să-ţi spui eu: biletul

meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.

NAE Respectivul? Pampon?

MIŢA Vezi! Vezi! Ştii cum îl cheamă; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai

a face chiar astăzi; pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, şi

eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine.

(Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am

fost întotdeauna fidea.

NAE Ce-ai făcut?

MIŢA Pampon te caută să te omoare… A! Dar până să-şi răzbune el, am să vă

omor eu, eu! Pe Didina, pe tine, şi pe mine!… (se trânteşte pe un scaun desperată

şi isterică şi-şi ascunde capul în mâini.)

NAE

(apropiindu-se binişor de ea şi căutând s-o mângâie)

Miţo, neică, vino-ţi în fire…

MIŢA Lasă-mă! (îl respinge.)

NAE

(apucând-o în braţe şi căutându-i buzunarul)

Nu; nu te las, pentru că te iubesc… numai pe tine… te iubesc… numai… pe… tine…

(a găsit buzunarul, a luat sticluţa, se ridică repede şi schimbând tonul.) înţelege

că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.

MIŢA D-ta ţi l-ai pus…

NAE Vrei scandal cu orice preţ?

MIŢA Da, (ridicându-se) vreau scandal, da… pentru că m- ai uitat pe mine, le-ai

uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt

republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevru- arie;

(formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă – da, ploeşteancă! – Năică, şi am să-ţi

torn o revuluţie, da’ o revuluţie… să mă pomeneşti!…

NAE

(cam zâmbind)

Nu fi nebună!… Ce-o să faci?

MIŢA

(căutând sticluţa în buzunar)

Ce să fac? (n-o găseşte; se uită rătăcit împrejur… Nae i arată de departe, râzând,

sticluţa; ea dă un ţipăt.) A! Mi- ai furat sticluţa, scamatorule! (repezindu-se la el

pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, şarlatane, mizerabile, in fame! (Se aud bătăi tari

în uşe.)

N AE Taci! Bate cineva!

IORDACHE

(de afară)

Deschideţi! Deschideţi degrabă!

MIŢA Nu vei deschide, până nu-mi dai sticluţa! (se pune în dreptul uşii. Nae o dă

în lături, trage ivărul şi deschide. Iordache intră repede.)

ACEIAŞI – IORDACHE

1 . 1o . SCENA X

ACEIAŞI – IORDACHE

IORDACHE Vine Crăcănel turbat… S-a făcut scandal; l-a bătut ălălalt care era

aici. (Miţii.) Ascunde-te… Vine!

MIŢA

(apelpisită)

Nu mai voi să ştiu de nimic… Să vie oricine… Voi scandal… voi să mor! (se repede

să ia un brici; Iordache se uită afară prin uşe.)

NAE

(repezindu-se şi smulgându-i briciul, o apucă de

amândouă mâinile şi o târăşte spre dreapta)

Aide dincolo, să-ţi dau sticluţa.

MIȚA Nu.

IORDACHE

(de la uşă)

Fugiţi, iacătă-l, fugiţi!…

NAE Haide (târăşte pe Miţa cu multă luptă şi iese cu ea în odaia din dreapta, pe după

paravan.)

1.11. SCENA XI

IORDACHE, CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL

(intrând prin fund furios, cu pălăria stricată şi tăvălită.

Iordache se dă la o parte)

A! Asta nu, asta nu poate să rămâie jos!… Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le?

IORDACHE Ce, d-le!

CRĂCĂNEL D-le, adineaori ştii că am plecat de aici.

IORDACHE Da.

CRĂCĂNEL N-apuc s-ajung în colţ şi auz pe urmele mele: “Pst! Pst! Bibicule!” Pe

mine mă cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. îm i văz de drum…

Iar: “Pst! Pst! Bibicule!” Eu merg, înainte… Când mă pomen esc că m-apucă

cineva pe la spate de guler. Mă întorc. Zice: “Te faci că n-auzi, Bibicule, ai?” Eu

zic: “Nu mă cheamă Bibicul, d-le, mă cheamă Telemac, Mache”. – “Bibicule, zice

el, deodată; eşti un mizerabil! Ai făcut un abuz mare; ai înşelat o femeie, dar ai a

face acuma cu un bărbat. De mult de caut. Avem să ne răfuim amândoi. Acu nu-i

vreme, dar până una alta, ca să ştii cu cine ai a face, poftim o arvună!”… N-apuc

să răspunz, domnule, şi şart! Part! Trosc! Pleosc! Patru palme: îmi turteşte

pălăria şi mi-o aruncă cât colo. Până să mă plec s-o ridic, infamul se suie într-o

trăsură şi pleacă… Chem sergen tul… nimini! A! Dar trebuie să ştiu cine este

dobitocul ăsta smintit… Trebuie să ştiu! Cum îl cheamă?

IORDACHE Ştiu eu cine e ăla?

CRĂCĂNEL Este mizerabilul care era adineaori aici cu d- ta, când am venit eu.

IORDACHE Nu ştiu cum îl cheamă…

CRĂCĂNEL Trebuie să ştii, trebuie să-mi spui: nu plec de aicea până nu aflu;

chem poliţia, fac scandal!… (se plimbă făcând gesturi exasperate.)

ACEIAŞI – CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON

1.12. SCENA XII

ACEIAŞI – CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON

CATINDATUL

(intră prin fund, cu mâna la falcă, văitându-se) A! A! A! M-a apucat rău… (se

trânteşte pe un scaun.)

IORDACHE Şi ai venit iar la doftoria lui Matei? Nu mai merge, tânărule…

CRĂCĂNEL D-le, înţelege odată şi spune-mi…

NAE

(ieşind din odaie şi coborând) Ce e? Ce e, domnule?

CRĂCĂNEL Domnule! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a

insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul…

NAE Pampon a fost! (cătră Iordache încet.) Treci dincolo, i-a venit rău nebunii.

(Iordache iese iute la dreapta.)

CATINDATUL A! A! A! (se zvârcoleşte pe scaun.)

NAE

(Catindatului)

Ce e? D-ta ce pofteşti?

CATINDATUL

(sculându-se şi arătându-şi falca, hotărât) Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!

NAE Şezi. (Catindatul şade.)

CRĂCĂNEL Domnule, n-am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl cheamă…

NAE

(alegându-şi instrumentele)

Nu ştiu, domnule, de unde vrei să ştiu eu numele la toţi muşteriii! (cătră

Catindat.) A din fund de tot? (Cat indatul dă din cap că da.) Dezleagă-te.

(Catindatul face fasoane. Nae îl apucă cu putere şi-l dezleagă.)

PAMPON

(apărând în fund)

Aha! Bibicule, iar d-ta! (Crăcănel se dă înapoi.)

NAE

(cu un ochi la ce se petrece între Pampon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat, pe

care îl ţine cu putere cercând să-i vâre mâna în gură, şi care se zbate şi nu vrea să

se lase)

Numai s-o văz! N-o scoţ!

CRĂCĂNEL

(înaintând un pas spre Pampon, făcându-şi inimă şi voind să-i dea fiori)

Domnule! Mă cunoşti d-ta pe mine?

PAMPON Cum să nu, Bibicule! (se apropie binişor de Crăcănel, şi vrea să-l apuce.)

CRĂCĂNEL

(scăpând şi ocolind pe după mobile)

A! Ajutor! Poliţie! Vardist! (Pampon îl urmăreşte neîmpăcat; Crăcănel vrea să

iasă prin dreapta pe după paravan, se întâlneşte piept în piept cu Iordache care

intră, şi care-l respinge.)

NAE

(care după o luptă, a reuşit să vâre mâna în gura Cat indatului)

Şezi binişor!

CATINDATUL

(gemând cu gura înfundată şi zvârcolindu-se) A! A! A!

IORDACHE

(care a venit de după paravan, încet lui Nae) I-a venit pandaliile, era să-şi taie

gâtul cu briciul.

CRĂCĂNEL E nebun! Ajutor! Poliţie! Vardişti! (iese în fu- gamare prin fund.)

PAMPON Stăi, Bibicule! (iese furios după el.)

NAE

(trăgând cu putere)

Nu mişca! (după ce a tras, iese repede în dreapta, urmărit de Iordache.)

CATINDATUL

(văitându-se cu mâna la falcă)

A! A! A! Mi-a scos alta! Măsea nevinovată, domnule!… (Cortina)

(O sală de o parte a unui buget într-un bal mascat de mahala. Două uşi în fund;

cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La

stânga, în planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul

întâi, o uşe dând în sala principală a bufetului. în scenă, mese pentru mâncare,

una în fund între cele două uşi, două în faţă, una la dreapta, alta la stânga. La

ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valţ, şi se vede prin uşa din

dreapta, în fund, mişcarea balului.)

2. ACTUL II

(O sală de o parte a unui buget într-un bal mascat de mahala. Două uşi în fund;

cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La

stânga, în planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul întâi,

o uşe dând în sala principală a bufetului. în scenă, mese pentru mâncare, una în

fund între cele două uşi, două în faţă, una la dreapta, alta la stânga. La ridicarea

cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valţ, şi se vede prin uşa din dreapta, în

fund, mişcarea balului.)

2.1. SCENA I

CATINDATUL, în costum şi cu masca scoasă şezând la masa din stânga şi bând rom cu

un păhăruţ, apoi CHELNERUL

CATINDATUL

(bătând în masă) Chelner!…

CHELNERUL

(d-afară)

Vine!…

CATINDATUL Am început să mă încălzesc… ori magnetismul… ori electricitatea

lui Matei… nu ştiu ce e… dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în

masă.)

CHELNERUL

(din dreapta) Vine, vine!

CATINDATUL Unul de la noi de la percepţie m-a învăţat! “Vrei să-ţi treacă? mănâncă,

bea, fa petreceri şi magnetizează-te, dar magnetizează-te straşnic cu jamaică…” şi… mă

magnetizez. (bate în masă tare.) Pfu! Cald!

CHELNERUL

(d-afară) Vine, vine, vine!

CATINDATUL Nenea Iancu, săracul, daca ar şti cum să magnetizez… şi unde? (scoate

de sub costum din sân o scrisoare şi o citeşte cu chef.) “Am aflat că umbli prin cafenele

şi pe la baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet nici un gologan, viu să-ţi

lungesc urech ile; te iau înapoi la prăvălie, şi te pui la ipotropie, măgarule”… Mie adică

îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masă.)

CHELNERUL

(intrând din dreapta) Vine!…

CATINDATUL Socoteala şi-ncă un rom… ăsta e al patrulea…

CHELNERUL Ba al cincilea…

CATINDATUL Ba al patrulea…

CHELNERUL Al patrulea l-aţi băut… şi cu unu, care îl comandaţi acuma, cinci…

CATINDATUL Aşa, cu ăl d-acuma?… Da. (Chelnerul iese în dreapta.) Pfu! Cald

mi-e… lucrează magnetismul… I- am dat de leac!… Vezi ce e când nu ştie

cineva?… Era aproape de mintea omului; durerea devine din măsea, măseaua

devine din răceală, răceala devine din frig; – din cald devine că nu mai e frig; daca

nu mai e frig, va să zică că răceala se duce şi vine căldura; a venit căldura, a trecut

durerea… (Chelnerul vine.) Par egzamplu… (pune mâna pe falcă) lucrează

magnetismul… arde… foc… Pfu! Cald mi-e! (Chelnerul a pus pe masă romul.) Un

rom şi ţal!

CHELNERUL Cinci romuri: unu şi cinzeci.

CATINDATUL

(dând romul pe gât) Şase…

CHELNERUL Nu, cinci…

CATINDATUL Ba şase… Cinci cu ăsta care l-am băut, şi cu unul, care o să mi-l

aduci acuma, şase. (plăteşte.) Lucrează straşnic magnetismul… Şi am să

tachinez astă- seară!… Da, am să tachinez!… Pe toate am să le tachinez! (merge

cam şovăind la o oglindă în stânga să-şi dreagă miza.) Straşnic de cald!

SCENA II

CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL

DIDINA

(intră prin fund de la stânga, coboară la masa din dreapta şi şade; e în costum de

polonez: cazacă cu brandeburguri, măntăluţă cu blană, pantaloni în cizme cu

carâmb; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătând în masă)

Băiete! (îşi scoate masca şi se şterge cu batista.)

CHELNERUL

(intrând cu romul) Vine!

CATINDATUL

(întorcându-se şi punându-şi masca)

O mască… Am s-o tachinez… (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stânga,

trece la dreapta lângă Didina.)

DIDINA O bere.

CHELNERUL Vine!

DIDINA

(care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază faţa.

Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură şi se uită când pe o parte, când pe alta

la Didina)

N-a venit Nae încă… (scoate o scrisorică şi o citeşte.) “Prea iubita mea angelă, s-a

întâmplat un caz de o comedie mare în chestia noastră prin respectivul tău

Pampon şi o individă!… Trebuie să ne vedem deseară ca să-ţi spui cum curge în

defavor toată intriga asupra romanţului nostru, să juri că devine ca la Teatru,

pentru care nu cumva să lipseşte deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trim ete-l

pe Pampon să joace conţină şi vino negreşit…

Al tău adorant până la moarte… Nae”… Douăsprece

aproape, şi nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina şi

iese.)

CATINDATUL Pfuu! (Didinii.) Bonsoar, mască… (aparte.) Am s-o tachinez… (tare.) Ce

mai faci?

DIDINA

(care îndată ce i-a vorbit Catindatul şi-a pus masca) Bine, mersi! Uite beau o bere… Da’

d-ta ce faci?

CATINDATUL Şi eu bine, mersi; mă magnetizez cu jamaică.

DIDINA îmi pare bine.

CATINDATUL Şi mie nu mai puţin, parol! (aparte cu chef.) Al dracului ştiu să le

tachinez.

DIDINA

(bătând în masă şi sculându-se) Să-l mai caut în bal…

CATINDATUL

(bându-şi picătura din fund a paharului) Ce, te duci, mască?

DIDINA Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta.) O bere, o plătesc,

(aruncă banii pe masă.)

CATINDATUL

(către chelner)

Şi mie o jamaică… (cătră Didina.) Nu mai stai niţel? Să mai beau un magnet şi pe urmă

te joc.

DIDINA Nu, mersi.

CATINDATUL Să te joc o… conţină oarbă, (râde.)

DIDINA

(aparte)

Conţină oarbă? Să mă fi cunoscând? (pleacă să iasă.)

CATINDATUL Pe două consumăţii şi-o guriţă mazu. (râde.) Straşnic

tachinez… (o urmăreşte până la uşe.)

DIDINA

(aparte)

Mazu? M-a cunoscut, (iese repede, în fund, la dreapta; ieşind, pomponul de la

căciula-i cade în scenă; chelnerul aduce încă un rom şi-l pune pe masă la

stânga, aşteptând.)

CATINDATUL

(întorcându-se de la uşe şi coborând)

Straşnic am tachinat-o… (gustă din rom şi-l plăteşte.) Şi mi-e cald… mi-e cald…

mi-e foc de cal! (întorcându-se şi zărind pomponul jos.) Iacă! I-a căzut

polinezului istoria de la căciulă… (ia pomponul şi şi-l pune-n piept.) Haha! Acu

să vezi cum o tachinez, (trage repede paharul de rom şi iese iute după Didina.)

Acu să vezi cum am s-o tachinez. (Se aude în bal polca.)

CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrând din bufert, apoi CHELNERUL

2.3. SCENA III

CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrând din

bufert, apoi CHELNERUL

CRĂCĂNEL

(coborând şi scoţându-şi masca)

îl cheamă Iancu Pampon; i mai zice şi “Conţină cu 5 Fanţi”; a fost trist de vardişti

de noapte la Ploeşti: acuma face pe judecătorul de cărţi; e neînsurat, dar

precontează pe una Didina Mazu, exmarşandă. I-am luat urma acasă, de acasă la

cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici… Am minţit pe

Miţa că mă duc la Ploeşti, şi am venit… Mi-am pus costum ca să nu mă cunoască

cineva şi să afle Miţa… cum e ea geloasă!… (bate-n masă; chelnerul intră.) Am zis

o bere…

CHELNERUL Vine!

CRĂCĂNEL A! Asta nu poate rămâne jos… Eu, când îmi trage cineva palme… eu

turbez!… Cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? Pentru

ce mi le-a tras? Să ştiu şi eu: pentru ce?… Trebuie să-mi spuie mişelul

numaidecât!… (Chelnerul aduce berea, Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia

paharul de bere şi pa harul de rom rămas pe masa din stânga şi iese.) Dacă o fi

deschis, mă duc drept la el… Dar dacă o fi mascat?… (se gândeşte.) A! Am găsit…

Mă dau binişor pe lângă toţi bărbaţii şi le zic la ureche: “Eu sunt Bibicul, nene

Ian- cule, nu mai pofteşti?…” Să poftească în bal să-mi tragă… nu! Să poftească,

mizerabilul! (îşi face o ţigară ş- o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.)

Cineva! (îşi pune masca.)

SCENA IV

CRĂCĂNEL, DIDINA, CATINDATUL

DIDINA

(intrând)

S-a hotărât! Nu pot să scap de dobitocul ăsta… mă

cunoaşte.

CATINDATUL

(urmărind-o pe pasul de polcă, şovăind puţin) Mască, nu te las; trebuie să facem o

polcă.

DIDINA

(plictisită)

Mersi, mască, nu joc; fii băiat cumsecade şi nu te mai ţine după mine…

CATINDATUL (aparte)

Straşnic le tachinez!…

DIDINA Ţi-am spus o dată că aştept pe cineva?

CATINDATUL Ce adică, eu nu sunt cineva?

DIDINAa(foarte plictisită) Ba da, decât aştept pe cineva să mă ducă acasă…

CATINDATUL Da’ ce, eu nu te poci duce acasă?

CRĂCĂNEL

(aparte)

Asta să fie? că prea e obraznic, (observă scena.)

DIDINA

(împingând pe Catindatul, care vrea s-o ia de zor la polcă)

Vai de mine! Mi-am găsit beleau cu d-ta, îmi scoţi sufletul! (aparte.) Ce să fac?

Cum să scap? A! (tare.) Mască, am să te rog ceva: aşteaptă-mă un minut aici…

Mă-ntorc îndată…

CATINDATUL Da’ te-ntorci?

DIDINA Mai e vorbă…

CATINDATUL Să te-ntorci, să nu pleci până nu ne vedem, că ai pierdut ceva.

DIDINA

(plecând)

Eu?

CATINDATUL Da… (aparte.) Acu am s-o tachinez…

DIDINA Aş! Mofturi!

CATINDATUL Zău!… Cum ai venit, ‘ai? N-ai venit cu pam pon? Vrei să te duci fără

pampon?!

CRĂCĂNEL

(sărind) PAMPON?!

DIDINA Pampon?! Hotărât, mă cunoaşte, trebuie să-mi schimb costumul,

să-mi piarză urma… (iese repede. Cat indatul se repede să iasă după ea; Crăcănel

îl urmăreşte, îl apucă în uşe şi-l trage cu putere înapoi.)

CRĂCĂNEL

(cu tonul sfidător şi melodramatic) Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le!

CATINDATUL Eu nenea Iancu? Fugi d-acolo!

CRĂCĂNEL

(crescendo)

Eu sunt Bibicul, nene Iancule; nu mai pofteşti? Poftim de!

Ba nu, nu! Ia poftim…

CATINDATUL Ce să poftesc, domnule? Ştii că eşti curios d-ta!…

CRĂCĂNEL

(crescendo)

Eu sunt Bibicul, nene Iancule!

CATINDATUL Bine, d-ta poţi să fii Bibicul, dar vezi că asta-i asta, că eu nu sunt

nenea Iancu… Nenea Iancu e frate-meu…

CRĂCĂNEL Atunci, nen-tu Iancu al d-tale, este o canalie!

CATINDATUL Da’ pentru ce, d-le?… CRĂCĂNEL Asta mă priveşte pe mine…

CATINDATUL Ba priveşte familia, să mă ierţi…

CRĂCĂNEL Şi-l aştept aici, pentru ca să-l iau de piept şi să am o tălmăcire cu d-lui… Să

vedem: pentru ce? Da, pentru ce?

CATINDATUL Aş! îl aştepţi degeaba: nenea Iancu e la Ploeşti…

CRĂCĂNEL Mofturi! E la Bucureşti…

CATINDATUL

(sărind)

Nenea Iancu la Bucureşti?

CRĂCĂNEL Da, şi are să vie aici! îl aştept!

CATINDATUL (aparte) Nenea Iancu! Să vie aici! M-am topit… Sunt nenorocit!

CRĂCĂNEL Şi o să fii faţă şi d-ta la tălmăcire; am să te pui faţă ca să vezi şi d-ta

pentru ce nen-tu Iancu al d-tale este o canalie.

CATINDATUL

(aparte)

Nenea Iancu! Vine nenea Iancu, şi ăsta cum mă cunoaşte, o să mă spuie, o să mă

puie faţă!… Trebuie să-mi piarză urma: trebuie să-mi schimb costumul… (iese

fuga în fund la stânga.)

CRĂCĂNEL Fuge să-i dea de ştire lui nen-su Iancu! Tre buie să-l ţiu de scurt,

(iese fuga după Catindatul. Se aude în bal semnalul cadrilului.)

2.5. SCENA V

MIŢA, singură în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL

MIŢA

(intrând, îşi scoate masca)

Nu e… N-a venit încă? îl cunosc… are numai două cos tume: un cazac şi un turc…

N-a venit. Trebuie să se fi dus să-şi ie pe individa! Trebuie să vie împreună! A! Să

vie! Dumnezeule! Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statua Libertăţii de

la Ploeşti, că are să fie o istor ie!… (bate-n masă.) A! Gelozie! Am să-i omor!

CHELNERUL

(intrând din dreapta) Vine!

MIŢA Un vermut.

CHELNERUL Vine. (iese)

MIŢA Voi să beau, voi să beau (cadenţând), căci nu e-n lume altă durere, decât

durerea ce simţesc eu… (Chel nerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Miţa bea

paharul pe nerăsuflate şi plăteşte. Chelnerul ia paharul şi pleacă.) Aşa! Să vie

acuma. (îşi pune masca.)

2.6. SCENA VI

MIŢA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL

IORDACHE

(vine suflând la masa din stânga)

Uf! Am asudat… Trebuie să mă dau la o gargariseală. (bate-n masă.)

MIŢA

(se-ntoarce, îl vede şi dă un ţipăt)

Turcul! Nae! (se repede la el.) Nae! Eu sunt, Miţa. (îşi scoate masca.)

IORDACHE Miţa! Coana Miţa! Sunt eu, Iordache. (îşi scoate masca.)

MIŢA Nae a venit?

IORDACHE Nu… n-a venit…

MIŢA Minţi! A venit! A! V-am dat de urmă. L-am căutat acasă şi nu l-am găsit;

vardistul mi-a spus că a plecat în costul de bal în birje. A venit… E aici… E cu ea…

Spune; nu minţi!

IORDACHE Ei, da, da! A venit, dar a venit şi Crăcănel… (îşi pune masca.)

MIŢA Crăcănel! Aicea Crăcănel?… (punându-şi masca.) Nu-i adevărat!

Mangafaua e la Ploeşti.

IORDACHE Ba-i prea adevărat! (Crăcănel intră.)

CRĂCĂNEL

(intră prin fund şi vine ţintă la Iordache)

Eu sunt, Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul; nu mă cunoşti?… Poftim de! Ia mai

poftim de!

MITAT

(aparte)

E Crăcănel! îm i cunoaşte dominul, trebuie să mi-l schimb numaidecât, (iese

repede în fund la stânga.)

CRĂCĂNEL Nu răspunzi? Nu pofteşti, nene Iancule?

IORDACHE Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache… Pe nenea Iancu

caută-l în bal…

CRĂCĂNEL în bal? (iese repede-n fund, dreapta.)

IORDACHE Un nenea Iancu trebuie să găseşti în tot balul, (îşi scoate masca.)

2.7. SCENA VII

IORDACHE, NAE, în costum de cazac, apoi CATINDATUL

NAE

(din fund, dreapta) Iordache… (îşi scoate masca.)

IORDACHE Aha! Bine că vii! Ştii cine e în bal? Ia ghici…

NAE Cine?

IORDACHE Miţa…

NAE Miţa!

IORDACHE Şi Crăcănel… fereşte-te! Miţa te caută…

NAE Cum să scap de republicana asta?… Nu găsesc pe Didina să plec…

CATINDATUL

(din fund)

Peste putinţă să găsesc alt costum: Bibicul ăla o să mă dea de gol lui nenea

Iancu… (îşi scoate masca.)

NAE

(îşi pune masca repede; lui Iordache) Pune-ţi masca! (Iordache îşi pune masca.)

CATINDATUL Uf! Şi m-am magnetizat!… Lucrează mag netismul… Nu mai poci de

cald!

NAE

(încet lui Iordache) îl cunoşti?

IORDACHE

(asemenea) Tânărul cu măseaua…

CATINDATUL

(văzându-i)

A! Bună idee. (vine la ei vesel.) Mască, mă cunoaşteţi?

NAE Nu…

CATINDATUL îm i pare rău, v-aş fi rugat ceva…

NAE Ce? IORDACHE

(încet lui Nae)

Să-i scoţi iar măseaua…

NAE

(Cantindatului, tare)

Cu plăcere, neică, dar n-am ostromentele…

CATINDATUL Ce ostromente?

IORDACHE Pentru măsea…

CATINDATUL

(aparte)

Şi ăştia sunt bărbieri… (tare.) Aş! Măseaua nu o mai scoţ; i-am dat de leac:

călduri cu magnetism de jamaică…

NAE Ăla-i bun…

CATINDATUL Uite ce vream eu să vă rog; eu am un frate mai mare în bal, şi mă

cunoaşte, şi n-aş vrea să mă cunoască… Ce e de făcut?

NAE Ştiu eu? Şi eu aş vrea să nu mă cunoască cineva în bal: da’ dacă te cunoaşte o

dată…

IORDACHE Nu-i alta nimic de făcut decât să plecăm din bal…

CATINDATUL Nu! Nu voi să plec, voi să mai tachinez, voi să mă magnetizez

bine! Am eu o idee… NAE Ce idee?

CATINDATUL Costumurile d-voastră sunt de la grand- irop, ori particulere?…

IORDACHE Particulere.

CATINDATUL Şi al meu tot particuler. Haide să le schimbăm, şi apoi să mai

poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu…

NAE Faină idee! Bravos! Haide!

IORDACHE Haide!

CATINDATUL Haide la grandirop! (ies toţi trei în fund la stânga) la cabinet de toaletă!

(Se aude mazurca în bal: Catindatul iese pe pasul de mazurcă.)

2.8. SCENA VIII

PAMPON (în costum, intrând din bal)

PAMPON Este adevărat că sunt tradus: Didina mă înşeală cu Bibicul, cu amantul

femeii ăleia. Astă-seară, la cafenea, femeia aia mi-a lăsat un bilet; i-am cunoscut

slova, e slova din biletul către Bibicul. îm i scrie să viu aici, unde amantul ei are

întâlnire cu Didina. Nu se poate, zic eu; Didina s-a dus la mătuşică-sa. Merg

degrabă acasă, Didina nu e; la mătuşică-sa, Didina nu e. Mă-ntorc acasă, chem

slujnica, îi trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la intrigatoriu.

Spune că coniţa a plecat în costum polinez… Aici în bal este! Cu el!… Cu Bibicul.

A! Bibicule! Ai scos o femeie din minţi – femei! Ochi alunecoşi, inimă

zburdalnică!… Astă dată n- ai să scapi… O să-ţi rup şalele… (bate în masă.) O

mastică! (îşi pune masca.)

CHELNERUL

(d-afară) Vine!

2.9. SCENA IX

PAMPON, CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL

(din fund, dreapta)

Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate- său… (văzând pe

Pampon.) Pe ăsta nu l-am cercetat… Acuma îl văz întâi. (Pampon bate iar în

masă; Crăcănel coborând doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică.) Eu

sunt Bi-bi-cul…

PAMPON

(sărind) Bibicul!

CRĂCĂNEL Da, Bibicul, nene Iancule! (îşi scoate masca) nu mai pofteşti?

PAMPON

(îşi scoate masca, fioros, gata să se repează) A! Care va să zică mă căutai,

Bibicule?

CRĂCĂNEL

(potrivindu-se să-şi ia vânt de scăpare) Da, nene Iancule…

PAMPON

(acelaşi joc crescendo)

Şi eu te căutam, Bibicule! (se repede.)

CRĂCĂNEL

(dându-se pe după o masă)

Să nu dai! Să nu dai! Că fac scandal… Chem poliţia… stai să ne desluşim!

PAMPON Mişelule, să ne desluşim, ‘ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor;

amăgeşti o fiinţă nevinovată… o femeie… femeie! Ochi alunecoşi, inimă

zburdalnică!…

CRĂCĂNEL

(urmându-şi jocul)

Eu? Amăgesc o femeie?… Eu nu am amăgit nici o femeie; ele m-a amăgit pe

mine… şi multe; nu ştiu nimic la sufle tul meu.

PAMPON Minţi!

CRĂCĂNEL Nu minţ… Nu da! Nu da! Că fac scandal. Să ne desluşim: e încurcătură la

mijloc… Spune care femeie…

PAMPON O ştii bine, Didina…

CRĂCĂNEL Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă Miţa…

PAMPON Da, pe amanta ta o cheamă Miţa; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai

mulţumit cu o amantă… Ai atacat şi pe amanta mea Didina… Ai nenorocit-o!

CRĂCĂNEL Nu-i adevărat!

PAMPON Am dovezi: ai uitat la Didina un bilet de abona ment la frizerie.

CRĂCĂNEL Nu-i adevărat! Eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz â la carte.

PAMPON Şi un bilet de la amanta ta…

CRĂCĂNEL De la amanta mea? îţi spui eu că e

încurcătură.

PAMPON Nu e nici o încurcătură, mişelule! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de

miercuri că te aşteaptă, că Manga faua pleacă la Ploeşti.

CRĂCĂNEL Miercuri?… Ploeşti?… Mangafaua?…

PAMPON Da, şi tu, Bibicul, în loc să te duc la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la

amanta mea, la Didina. (se repede.) O să-ţi rup oasele… Oasele am să ţi le rup!

CRĂCĂNEL

(apărându-se)

Stai! Să nu dai, că fac scandal! Mi-e frică de o nenorocire!… (îşi pune mâna la

inimă să o astâmpere.)

PAMPON Da! Să-ţi fie frică de o nenorocire; pentru că pre cum ai vrut tu să

nenoroceşti pe Didina… o femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!…

Asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)

CRĂCĂNEL

(acelaşi joc)

Stăi! Stăi, omule, pentru Dumnezeu!… Miţa? Miercuri? Ploeşti? Mangafaua?…

Dumnezeule! Am o bănuială… Arată-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploeşti…

PAMPON La Ploeşti?

CRĂCĂNEL Da, la Ploeşti… Să fie cu putinţă?… Miţa? A opta?… Arată biletul!

PAMPON Iacătă-l biletul! (Crăcănel se apropie să vază bi letul; Pampon îl apucă

cu mâna stângă, şi cu dreapta i-arată hârtia.) A! Vrei să mă-nşeli? (îl zguduie.)

CRĂCĂNEL

(sfârşindu-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun)

Miţa! M-a tradus! Apă! Apă!… Mangafaua… eu… eu sunt!

PAMPON Mangafaua?

CRĂCĂNEL Da, Mangafaua!… Eu… A opta oară tradus! (ridicând mâinile la cer.)

Este cu putinţă, domnule?

PAMPON A opta oară? (şade lângă el.)

CRĂCĂNEL

(dezolat)

Nu ţi le mai spui p-alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spui, al

şaptelea caz de traducere… în vremea războiului…

PAMPON Cu un muscal?

CRĂCĂNEL

(plin de obidă)

Nu m-ar fi costisit atâta să fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început

pentru convenţie… ştii, muscalii luptau pentru cauza sfântă a eliberării

popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare… Dar cu un neamţ,

domnule!…

PAMPON Cu un neamţ?

CRĂCĂNEL Fă-ţi idee, domnule, ce traducere!

PAMPON Ei şi?

CRĂCĂNEL

(plângând)

Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o…

pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar ca

des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! Ochi

alunecoşi…

PAMPON Inimă zburdalnică!…

CRĂCĂNEL Până când, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei acasă; intru

în sală, deşchiz uşa iatacului… întunerec… “Te-ai culcat?” nu răspunde nimini.

Inima- ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, şi ce găsesc pe masă, domnule?

PAMPON Ce?

CRĂCĂNEL Un răvăşel: “Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă

ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu neamţul meu în Bulgaria…”

PAMPON în Bulgaria? Ce căuta neamţul în Bulgaria?

CRĂCĂNEL

(dezolat)

Nu ştiu! Ei! Ce te faci, Mache?… de desperare, ce am zis eu? Daca n-am avut parte

de ce mi-a fost drag pe lume, încai să mă fac martie al independenţii… şi m-am

înrolat de bunăvoie…

PAM PO N Volintir?…

CRĂCĂNEL în garda naţională… Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul… (plânge.)

Şi închipuieşte-ţi d-ta acum şi Miţa! (plânge) şi garda naţională s-a desfiinţat!…

PAMPON Care va să zică este un Bibicul…

CRĂCĂNEL Se-nţelege; n-ai văzut biletul?

PAMPON Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de traducere şi pentru

mine şi pentru d-ta…

CRĂCĂNEL Fireşte…

PAMPON

(cu tărie)

Nu mai plânge, nu şade frumos, un volintir ca d-ta…

CRĂCĂNEL Dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor…

PAMPON Trebuie să-l găsim! Nu plânge, nu-i frumos! Un volintir! Trebuie să-l

regulăm pe Bibicul… Auzi d-ta? Două!

CRĂCĂNEL Cum să-l găsim?

PAMPON îl găsesc eu, n-ai grije; eu ştiu politica poliţiei. Nu plânge: eşti volintir!

Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…

CRĂCĂNEL Poate şi Miţa mea…

PAMPON Da…

CRĂCĂNEL Da?

PAMPON

(repede)

Adică nu! în sfârşit, ce-ţi pasă! Vino cu mine… Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe

mine, să vezi cum îl înhaţ eu. Aide… nu plânge: eşti volintir! Pune-ţi masca, şi

‘aide! (îşi pune masca.)

CRĂCĂNEL Miţa? Miţa?… (hotărât.) Nu!… o mai iert acum, dar daca s-o mai

întâmpla încă o dată… hotărât mă însor! (îşi pune masca.)

PAMPON Haide… nu, nu plânge, eşti volintir!… Şi nici un cuvânt! A! Bibicule! (ies

amândoi în bal.)

2.10. SCENA X

MIŢA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae

MIŢA

(scoţându-şi masca; vine din bufet)

Ce dracul caută Crăcănel aici? Mă minte că se duce la Ploeşti… şi vine la bal… Nu

cumva Mangafaua sare gar duri?… Ori a simţit ceva?… Mi-am schimbat

costumul la grandirop… Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaşte… Dar

Nae… Năică unde-i?… Unde e pârlitul de Pampon? (Iordache intră.) Nae! Să

vedem. (îşi pune masca şi urcă în fund spre stânga.)

IORDACHE

(venind din fund dreapta şi uitându-se în bal)

A dracului istorie o să iasă… Crăcănel aici, Pampom aici, Miţa aici… Numai de-ar fi

plecat Nae şi Didina…

MIŢA

(coborând)

Nae! (îşi scoate masca.)

IORDACHE ‘Ai! (se întoarce.) Fugi că mor! Miţa? (vrea să plece.)

MIŢA

(tăindu-i drumul) Unde pleci, mizerabile?

IORDACHE

(îi face semn că merge în bal să danţeze)

MIŢA Nu vrei să mă cunoşti, Năică, ‘ai? Nu vrei să-mi vorbeşti? Fugi de mine, ‘ai? (îl

apucă.)

IORDACHE

(se smuceşte şi vrea să plece)

MIŢA

(sărindu-i înainte)

Mişelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbeşti, te nenorocesc. A! Mizerabile! Ai

gândit că daca mi-ai luat sticluţa cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta! Ţi-am

făgăduit să-mi răzbun şi…

IORDACHE Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Miţa face un

pas înapoi, el îşi scoate masca.) Nu sunt Nae; ce pofteşti? Sunt Iordache, na!

MIŢA A! Care va să zică v-aţi schimbat costumul, ca să mă jucaţi pe degete!… Şi a crezut

domnule Nae că scapă cu atâta de mine?… Unde e Nae?

IORDACHE Trebuie să fi plecat de mult din bal; nu l-am mai văzut; şi a plecat cu cheia;

pe mine m-a lăsat pe dinafară. (Pampon şi Crăcănel se arată în fund şi privesc scena.)

MIŢA A! Mizerabilul! (se plimbă agitată.) Mizerabilul! (vede pe cei din fund şi-şi

pune iute masca; Iordache asemenea.)

2.11. SCENA XI

ACEIAŞI – PAMPON şi CRĂCĂNEL scoţându-şi măştile

PAMPON

Oui Crăcănel)

Costumul polinez! E Didina cu Bibicul!

CRĂCĂNEL Cu Bibicul…

PAMPON Pe el! (Iordache vrea să plece; Pampon îl apucăde o parte, Crăcănel de alta,

şi-l readuc târâş în scenă.)

CRĂCĂNEL Unde te duci, Bibicule?

PAMPON Stai să te judec eu, Bibicule…

IORDACHE

(zbătându-se între amândoi)

Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache!…

MIŢA

(aparte)

Pampon! (trece repede lângă Pampon şi-l trage cu putere deoparte; încet.) Eşti aici? (îşi

arată figura la o parte şi iar se maschează.)

PAMPON Persoana în chestie? Miţa?

IORDACHE

(luptând să scape de Crăcănel, îşi scoate masca) Lasă-mă, domnule!

CRĂCĂNEL

(ţinându-l din răsputeri) Stai aci! (se luptă amândoi.)

MIȚA

(lui Pampon repede şi şoptit)

Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.

PAMPON

(sărind)

Turc! Turcul care ne-a tachinat adineaori?

IORDACHE înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul!

Ce, eşti turbat? Vrei scandal?

CRĂCĂNEL

(crud) Da! Vreau scandal…

PAMPON

(după ce a vorbit cu Miţa încet, trecând repede lângă Crăcănel, pe care îl apucă

şi-l trage de mână în faţă; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese re

pede din bal dând cu tifla înapoi)

Lasă-l! Nu-i ăsta! Am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori.

CRĂCĂNEL Turcul? ‘Aide după el… Dar dama asta cine e?

PAMPON O damă…

CRĂCĂNEL O damă? Bine… ‘Ai după turc. (pleacă întâi punându-şi masca.)

MIŢA

(încet lui Pampon)

Nu cumva să-i spui lui Crăcănel…

PAMPON

(asemenea)

N-ai grije. ‘Ai după turc! (îşi pune masca.)

CRĂCĂNEL ‘Aide după turc! (ies toţi trei în bal.)

2.12. SCENA XII

DIDINA în domino roşu, NAE în costumul de la început al Catindatului, vin din

bufet; apoi IORDACHE, apoi CAT INDATUL şi O MASCĂ tot din bufet

DIDINA Da. (îşi scoate masca, Nae asemenea.) Când am venit adineaori în bal

m-a cunoscut unul. El trebuie să fi fost, Crăcănel al tău… ştie că mă cheamă

Didina Mazu, ştie de Pampon, ştie că-i zice lui Pampon “Conţină cu 5 Fanţi”. în

sfârşit, m-a cunoscut bine! D-aia mi-am schimbat costumul. Haide, Haide, Nae,

să mergem; mi-e frică… (se aude cadrilul.)

NAE Da, haide să mergem, e târziu.

IORDACHE

(intrând din bal repede)

Tot aici sunteţi? Pleaţi, plecaţi degrabă! Crăcănel, Pampon şi Miţa, toţi trei, vă

caută să facă scandal… Fugiţi!

DIDINA ‘Aide! (îşi pune masca.)

NAE Dacă am putea să ieşim fără să mai dăm prin bal… (îşi pune masca.)

IORDACHE Nu se poate, altă ieşire nu-i; haideţi! (îşi pune şi el masca.)’

CATINDATUL

(cu o Mască pe care o aduce cam cu d-a sila la braţ; e cu chef, îşi scoate masca şi

vorbeşte tare de tot)

Aşa sunt eu… Uite şi prietenii.

NAE

(încet) Dracul să te ia!

MASCA

(vrând să-i scape de la braţ) Lasă-mă.

DIDINA Cine-i ăsta? (Nae, Iordache şi Didina vorbesc încet deoparte.)

CATINDATUL Aşa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald… Pfu!… Şi când mi-e

cald, pfu! Tachinez… Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua…

DIDINA Haide! (voi să plece.)

CATINDATUL Ce vă duceţi? Nu se poate să vă duceţi! (le taie drumul.) Trebuie să facem

un cadril.

NAE Mersi, drăguţă, ne ducem acasă…

CATINDATUL Acasă? Cu costumul meu? Nu se poate, (strigă tare.) Dacă vă

duceţi, dă-mi înapoi costumul, tre buie să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu

costumul…

NAE

(încet) Ne mai întârzie dobitocul!

DIDINA

(încet) Schimbă costumul şi pace!

IORDACHE

(încet) Nu se poate, o să ieşim prin bal: Miţa cunoaşte costumul…

NAE

(încet) Ce e de făcut?

IORDACHE

(încet) Spune-i că mai rămânem…

DIDINA

(încet) Şi ne strecurăm binişor şi ieşim…

NAE

(tare) Dacă-i aşa, ştii ce? ‘Ai să mai rămânem.

IORDACHE Să mai rămânem…

DIDINA Să mai rămânem…

CATINDATUL Aşa da! ‘Ai să facem cadrilul…

IORDACHE în bal?

NAE Nu merg în bal.

CATINDATUL Atunci aici; sunt magnetizat, am poftă de cadril, să-mi fac vânt. Unde e

nenea Iancu să mă vază!

IORDACHE

(încet lui Nae şi Didinei)

Jucaţi-l o figură, două, până uită de costum, şi pe urmă o ştergem, (vorbesc încet toţi

trei.)

MASCA Ţi-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu-meu… (luptă să scape.)

CATINDATUL Ei! Parcă mie nu mi-e frică de nenea Ian cu… (Masca se smuceşte,

scapă şi fuge; uitându-se după ea.) Atâta pagubă! (merge şi invită la danţ pe

Iordache.) Ei, ‘aide! Ce faceţi? (îşi pune masca pentru danţ.)

NAE Ei haide, de! (Se aude o figură ca cadrilului. Nae danţează cu Didina,

Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanţului, apar în

fund Pam pon, Crăcănel şi Miţa mascaţi.)

2.13. SCENA XIII

CEI DE SUS, PAMPON, MIŢA şi CRĂCĂNEL, apoi lume din bal

PAMPON Iaca turcul! A! în sfârşit, (toţi trei coboară melo dramatic în faţa Catindatului;

figura danţului se sparge; Didina, Nae şi Iordache se retrag deoparte spre uşa din fund

în stânga şi ascultă; Miţa mai la spatele luiCrăcănel şi lui Pampon, care s-au oprit ţintă

în faţa Catindatului înmărmurit; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pândeşte.)

DIDINA

(încet) Pampon!

NAE

(încet) Miţa!

IORDACHE

(încet) Crăcănel!

CRĂCĂNEL

(fioros) Jos masca!

CATINDATUL

(tremurând) Pentru ce?

CRĂCĂNEL Până aici ţi-a fost, Bibicule! (stau amândoi gata să-l apuce.)

CATINDATUL Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac! (pune mâna să-şi scoaţă

masca.)

MIŢA

(care a pândit momentul, n-apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i arunci sticluţa în

ochi)

Na, mizerabile! (fuge prin fund.)

CATINDATUL A! Săriţi! Ajutor! (vrea să fugă.)

(Pampon şi Crăcănel îl înhaţă şi încep să-i tragă; lume mascată şi nemascată vine fuga

din fund la dreapta; Didina, Nae şi Iordache au şi dispărut în fund la stânga.) (Cortina)

(Decorul actului întâi întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje

oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecând peste un moment înapoi. Pe

urmă se aude zgomotul unei chei deschizând broasca. Uşa se deschide de perete.

în scenă întunerec adânc.)

ACTUL III

(Decorul actului întâi întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje

oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecând peste un moment înapoi. Pe

urmă se aude zgomotul unei chei deschizând broasca. Uşa se deschide de perete.

în scenă întunerec adânc.)

3.1. SCENA I

DIDINA, NAE şi IORDACHE, în costumurile de la bal, mascaţi, intră gâfâind

prin fund. – Apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL de-afară

NAE în sfârşit, am ajuns… Aprinde o lampă.

DIDINA Ne urmăreşte, trebuie să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite

chibriturile pe o masă din fund şi răstoarnă nişte sticluţe.) A! M-ai speriat!

(Iordache aprinde lampa; lumină în scenă.) Uf! (îşi scoate masca; toţi şi le scot şi

le aruncă fiecare pe câte-o masă.)

NAE Iordache, scoate cheia d-afară, şi-ncuie degrab’ pe dinăuntru. (Iordache execută

ordinul.) DIDINA Sunt sigură că s-au luat după noi… O să fie un scandal mare… sunt

nenorocită.

NAE Lasă-i să vie, n-ai grijă; orişicum, avem pe unde scăpa.

DIDINA (lui Iordache, care coboară) Zici c-ai văzut dumneata când i-a aruncat cu

vitrion în ochi?

IORDACHE Am văzut eu, fireşte. A strigat o dată: “Na, mizerabile!” Şi praf! (face gestul)

şi pe urmă a fugit pân lume.

NAE

(desperat)

Cum? Cum să scap de nebuna asta? Cum să mă cotorosesc de republicana? Vrea

să mă bage în primejdie!

DIDINA Ce scandal! O să mijlocească proces, poliţie, procuror, şi pe urmă la

juraţi… O să ne dea pân gazete! Să afle la sigur Pampon… Sunt compromentată…

Mi-ai omorât viitorul, d-le Nae.

NAE Bine, soro, vina mea este? Păcatele mele!

DIDINA Da, fireşte, vina d-tale… Dacă ştiai cu ce republicană apilpisită de

Ploeşti ai de-a face, nu trebuie să mă-ncurci pe mine.

NAE Bine, neică…

DIDINA Nu trebuia să mă-ncurci pe mine.

IORDACHE

(care a stat în fund la uşe şi a ascultat afară) St! Tăceţi!

NAE Ce?

DIDINA ’Ai?

IORDACHE vine o birje… (se aude o birje.)

DIDINA Nu v-am spus că ne-a luat urma…

IORDACHE Tăceţi! (toţi ascultă; birja se opreşte afară în fund.) S-a oprit aici…

NAE Hait!

DIDINA Ei sunt!

IORDACHE Tăceţi!

DIDINA Să stingem lampa… (merge în vârful degetelor în fund.)

NAE

(lui Iordache)

Scoate cheia din uşe! (Iordache scoate cheia. Se aud de afară glasul lui Pampon, al lui

Crăcănel şi al Catindatului.)

PAMPON

(d-afară)

E lumină! Sunt aici!

NAE, DIDINA şi IORDACHE

(coborând în vârful degetelor, misterios)

St!

CRĂCĂNEL

(d-afară) Deşchideţi!

(bătăi tari în uşe; Didinastinge lampa; întunerec).

CATINDATUL Deşchideţi! (bătăi mai tari.)

NAE Binişor! încet!

TOŢI DE AFARĂ Deşchideţi! (bătăi tari.)

DIDINA (toţi trei au coborât în faţă de tot) Ce e de făcut?

NAE Să ieşim în curte pe fereastra din odăiţă… St!

PAMPON

(d-afară)

Ori deşchideţi, ori sparg uşa!…

CRĂCĂNEL

(d-afară) Deşchideţi!

CATINDATUL

(d-afară)

Ori spargem uşa! (bătăi grozave.)

DIDINA

(frângându-şi mâinile)

Sunt mulţi! Sparg uşa; îmi vine rău; mor!

NAE Să fugim.

IORDACHE ‘Aide degrabă; e minunat! (având o inspiraţie.) Să poftească să

spargă uşa… Tii! Mare politică mi-a dat în cap… să poftească să spargă!…

NAE Sunt turbaţi! (se aud lovituri greţe în broasca uşii.)

IORDACHE Lasă, că-i potolesc eu!…

DIDINA ’Aide degrabă!

NAE ‘Aide! (toţi ies misterios şi degrabă prin uşa din dreapta.) (Un moment

scena goală; se aude lucrare la uşa din fund; uşa se cleatină, se zguduie şi în

sfârşit cedează.)

PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fară măşti. Catindatul e

plin de pete negre pe tot obrazul; intrare fioroasă.

3.2. SCENA II

PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fără măşti.

Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul; intrare fioroasă.

PAMPON S-a stins lampa!

CRĂCĂNEL Cine are un chibrit?

CATINDATUL

(se descheie la costum şi scoate dedesubt din jiletcă un chibrit de ceară; îl aprinde şi îl

ţine în mână)

Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaua nevinovată!… De-aia, adineaori,

în bal, zicea să-mi mai scoaţă una…

PAMPON

(care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scenă)

Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este Bibicul! (crud.) Am să-l sfâşiu!

CRĂCĂNEL

(scrâşnind din dinţi şi zguduind din cap)

Cu dinţii! Cu dinţii am să-l rup! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din

încurcătură în încurcătură; îşi bate joc de noi… Cu dinţii!

PAMPON

(arătând pe Catindatul, care schimbă chibriturile, – când se stinge unul aprinde

altul)

Toată încurcătura devine de la dumnealui…

CATINDATUL De la mine?

CRĂCĂNEL Da, de la dumneata…

CATINDATUL Cum de la mine?

CRĂCĂNEL Se înţelege…

PAMPON Pentru ce ţi-ai schimba costumul? Pentru ce ai luat costumul turcului!

CATINDATUL

(lui Crăcănel)

Nu mi-ai spus d-ta că e nenea Iancu în bal!… (schimbă chibritul.)

PAMPON Ei! Ş-apoi?

CATINDATUL Cum, ş-apoi? Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la

Ploeşti, îmi omora cariera de la percepţie.

CRĂCĂNEL Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici!… (către Catindatul)

pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti…

CATINDATUL Pentru ce mă faci zevzec, d-le?

CRĂCĂNEL Pentru că daca nu tachinai, nu se-ntâmpla ce s-a-ntâmplat…

CATINDATUL Ce să-ţi fac? Nu ţi-am spus că nu mă pot stăpâni? Când mă

magnetizez, eu tachinez straşnic… Şi nenea Iancu tachinează când are magnet,

toţi ai noştri tachinează… da’ nu ca mine.

CRĂCĂNEL Vezi! Vezi că eşti zevzec, când îşi spui eu că eşti zevzec…

CATINDATUL Pentru ce mă faci zevzec, d-le?

PAMPON Are dreptate… pentru că d-ta ţi-ai schimbat cos tumul cu o mască, care nu ştii

măcar ce fel de persoană e.

CATINDATUL Daca nu şi-a scos masca? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele?… Era

bărbier.

PAMPON Eu vă spui că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor? Birja lor nu

s-a oprit aici? Nu s-a-ntors înapoi? N-am oprit noi birjarul care-i adusese? Nu

s-a-ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă?

CRĂCĂNEL Da!

PAMPON Aici sunt, aici, ascunşi. Trebuie să fie aici o lumânare, o lampă… Cine a

fost aici, pentru ce a fugit când am venit noi?… Că a fost cineva aici.

CATINDATUL

(aprinzând alt chibrit şi mergând la masa unde sunt două lămpi)

Aha! Iacătă o lampă…

CRĂCĂNEL Aprinde-o!

CATINDATUL

(pune mâna pe sticlă, o scoate şi o aruncă jos)

Pfu! Frige!

CRĂCĂNEL Ai spart ţilindrul!…

CATINDATUL M-a fript!

PAMPON

(repede)

Vezi! Vezi! E stinsă acuma de curând: a stins-o adineaori când eram noi la uşe…

CATINDATUL

(aprinde alt chibrit şi apucă cu mâna învelită în pulpana hainei ţilindrul de la o

altă lampă, pe care o aprinde. Lumină în scenă. – Vede o mască pe masă.)

Iacătă o mască!

CRĂCĂNEL

(la altă masă) Aici încă una!

PAMPON

(găsind a treia mască)

încă una! Trei! Sunt aici! (examinând masca.) Este scoasă acum de pe obraz… e

caldă… e asudată! (o miroase tare.) Asta e masca Didinii! I cunosc mirosul… Să-i

căutăm; aici sunt… (miroase încă o dată tare masca.) A! A! Data asta, Bibicule, nu

mai scapi!

CRĂCĂNEL Trebuie să punem mâna pe el!

CATINDATUL Trebuie să-mi dea costumul meu!

PAMPON

(fioros) Am să-l sfâşiiu.

CRĂCĂNEL

(scrâşnind dinţii) Cu dinţii am să-l rup!… Cu dinţii!…

CATINDATUL

(punând mâna la falcă)

Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebuie să-mi dea cos tumul meu! (Toţi caută în

toate părţile, pe sub mobile, pe care le răstoarnă, pe după paravan.)

PAMPON

(văzând uşa din dreapta)

O uşe! P-aici! (dă cu piciorul tare în uşe, uşa se deschide, el se repede afară în

odăiţă, urmat de Crăcănel şi Catindatul; se aude răsturnare de mobile în

dreapta.)

3.3. SCENA III

IORDACHE în costum de oraş, IPISTATUL, doi SERGENŢI DE NOAPTE, apoi

PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL

IORDACHE

(intrând şi oprindu-se în uşe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului; cu ton dezolat)

Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia!…

IPISTATUL

(grav) Nu-i niminea.

IORDACHE Pesemne a fugit!… (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie! Să nu

fugă pe fereastră!…

IPISTATUL

(sergenţilor)

După ei degrab’! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odaie; în

momentul acesta intră Crăcănel şi Pam pon.) Staţi! Puneţi mâna pe ei! (Sergenţii

înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel.)

CRĂCĂNEL Poliţia!

CATINDATUL

(care a scos şi el capul pe uşe, să intre)

Poliţia! (îşi trage repede capul înapoi; Iordache merge re pede în odaie.)

PAMPON

(zbătându-se în mâinile sergentului) Pentru ce, domnule?

IPISTATUL

(bătând din picior şi din mână, aspru)

V orrrbă L. Ce căutaţi noaptea în prăvăliile negustorilor?

CRĂCĂNEL Căutam o persoană…

PAMPON Da, o persoană…

IPISTATUL

(acelaşi joc, mai aspru) Vorrrbă! Ce persoană?

CRĂCĂNEL Pe Bibicul.

PAMPON Pe Bib…

IPISTATUL

(acelaşi joc, şi mai aspru) Vorrrbă!

IORDACHE

(intrând repede din dreapta, cu gura mare)

Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule? Mofturi! Aici nu şade Bibicul…

ştie d. subcomisar cine şade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi!

PAMPON

(ţinut strâns de sergent) Eu pungaş?

CRĂCĂNEL Noi pungaşi! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi?

IPISTATUL

(şi mai aspru, acelaşi joc crescendo)

Vorrrbă!… Da’ oamenii de treabă aşa umblă?… Pe unde aţi intrat?…

CRĂCĂNEL Pe uşe.

PAMPON Da, pe…

IPISTATUL

(foarte aspru) Vor… vorrrbă!

IORDACHE Da, pe uşe. Da’ întreabă-i d-ta cum a intrat pe uşe. A spart-o, d-le.

Eu eram în odăiţă dincolo; am simţit că sparge cineva uşa: de frică să nu m-apuce

în casă să mă omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la

secţie…

CRĂCĂNEL Nu-i adevărat!… Noi…

PAMPON Am văzut…

IPISTATUL

(aspru rău de tot)

Vor… vorrrbă! (sergenţilor.) – Haide! Luaţi-i! La secţie! (sergenţii împing pe Crăcănel şi

Pampon.)

CRĂCĂNEL D-le subcomisar, îmi pare rău… (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci,

domnule!

IPISTATUL

(grozav de aspru) Vorrrbă! (sergenţilor.) Haide odată!

PAMPON

(împins de sergent)

Da, da’ nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci,

domnule!

IPISTATUL

(scrâşnind din dinţi)

Vorrrbă! La secţie! (sergenţii scot, prin fund, în brânci pe Pampon şi pe Crăcănel.)

IPISTATUL

(merge după ei până la uşe; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi, şi cu tonul foarte

dulce)

Iordache… ştii de ce venisem eu?

IORDACHE Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei…

IPISTATUL Nu, ştii aşa vine vorba… Uite ce vream să te rog eu: am o listă de

lotărie. (scoate o listă mare.)

IORDACHE Iar?

IPISTATUL Un franc numărul… mai sunt numai trei numere!…

IORDACHE Ce?

IPISTATUL Un portabac cu muzică: are două cântece, (scoate portabacul şi-l

face să cânte.)

IORDACHE Bine, ăsta parcă-l mai puseseşi o dată la lot; aveam şi eu un număr.

IPISTATUL Da, s-a şi tras, la Anul Nou.

IORDACHE Ei?

IPISTATUL Am câştigat-o; oprisem şi eu un număr… Acu o pun iar, voi să-mi

mai încerc norocul… Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul… să le completăm

odată…

IORDACHE

(îi dă un franc şi scrie) Iaca.

IPISTATUL

(strânge lista, o bagă în buzunar şi plecând) Mersi, neică.

IORDACHE

(după el)

Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, până nu venim eu ori d. Nae; să vedem,

să nu ne fi luat ceva din prăvălie…

IPISTATUL

(oprindu-se în uşe cu intenţie foarte fină)

Vor… vorrrbă! Las’ pe mine, îi regulez eu… (iese învârtindu-şi muzica.)

3.4. SCENA IV

IORDACHE singur, apoi CATINDATUL

IORDACHE Haha! I-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am

băgat, el să-i scoaţă; eu i-am reg ulat, el să-i scape… Până una alta, să vedem de

urâtul de dincolo, (merge la uşa din dreapta.) Haide, vino!

CATINDATUL

(foarte sfios intră) S-a dus?

IORDACHE S-a dus…

CATINDATUL

(tremurând)

Dacă mă ducea la poliţie?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!

IORDACHE Care nenea Iancu?…

CATINDATUL Nu ţi-am spus? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploeşti…

închipuieşte-ţi, domnule, să afle nenea Ian cu că m-a dus la poliţie!…

IORDACHE Las-o asta; te mai doare obrazul?

CATINDATUL De ce? De măsea? Aş! Am magnetizat-o!

IORDACHE Nu de măsea, de vitrion…

CATINDATUL Ce vitrion?

IORDACHE Care ţi l-a aruncat în ochi la bal.

CATINDATUL Mi-a aruncat şi cu vitrion? Cine mi-a ar uncat cu vitrion?

IORDACHE Dama, de. Uite, eşti plin de pete…

CATINDATUL Aş! Aia a fost cerneală violetă, am cunoscut-o după miros; m-a stropit

şi-n gură; îi cunosc gustul: cerneală violetă… Ştii, la noi la percepţie, când pic cerneală

pe concept,… o dată cu limba! (scoate limba şi arată cum linge hârtia) o şterg… Da’

închipuieşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!…

IORDACHE Cine strică? D-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vagabonţii, cu zamparagiii, cu

pungaşii… să spargi uşi şi să intri noaptea în prăvăliile oamenilor?

CATINDATUL Zicea că să găsim pe Bibicul…

IORDACHE Mofturi!

CATINDATUL Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu şi mi l-a dat pe ăsta

de turc… (dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu; trebuie să mi-l

dea… nu pot să plec fără costumul meu.

IORDACHE Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta? Costumul? Ţi-l găsesc eu, ţi-l dau eu

mâine, poimâine, îţi dau eu garanţie, să m-apuci pe mine, na! Ce mai vrei?

CATINDATUL

(foarte dezolat)

îmi trebuie acuma… Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele

mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aştepte acasă… Cum

să dau cu ochi cu nenea Iancu aşa turc?… Mă ia la Ploeşti, îmi zdrobeşte cariera de la

percepţie.

IORDACHE Aş! Vorbă!

CATINDATUL Şi nu-mi poci lua înapoi hainele nemţeşti, nu mă poci duce mâine

dimineaţă la canţilerie…

IORDACHE Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare! Tot zici că nu primeşti leafă…

CATINDATUL Mă destituie, nu se poate să lipsesc.

IORDACHE Ascultă-mă pe mine, măi omule; ‘ai mai întâi să tragem clopoţelul

la o spiţărie; trebuie să-ţi cureţi obrazul; nu se poate să te duci în lume aşa pârlit…

CATINDATUL E rău de tot?

IORDACHE Eşti ciuruit; numai în albul ochilor n-ai…

CATINDATUL îi închisesem de frica lui nenea Iancu… are palmă grea…

IORDACHE Vino degrabă cu mine; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala

cum scoatem noi măselele, odată…

CATINDATUL Aoleo!

IORDACHE Vino degrabă, nu mai sta; poate te aşteaptă nenea Iancu. (suflă în

lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. întunerec.)

CATINDATUL Aide… (ieşind.) Dar fa-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus

la poliţie!… (ies, închizând bine uşa.)

3.5. SCENA V

MIŢA singură în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea

MIŢA

(venind din dreapta pe dibuite)

Am găsit fereastra din odăiţă deschisă şi am intrat… L-am nemerit? Ori nu l-am

nemerit? Da, trebuie să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală… (se trage pe dibuite după

paravan.)

DIDINA Mare istorie!… Am îngheţat aşteptând afară în frig: a trebuit să intru

înapoi pe fereastră. Nae trebuie să vie numaidecât cu Pampon. Trebuie să

pândesc când or intra aici, să ies pe fereastră şi pe aici mi-a drumul. Să poftească

pe urmă d. Pampon acasă în costum de bal… să-l judec eu…

MIŢA Auz mişcând… e cineva…

DIDINA S-aprinz o lampă… (merge pe dibuite la masa cu lămpile.)

MIŢA Desigur e cineva…

DIDINA

(a găsit chibriturile şi aprinde lampa) Aşa…

MIŢA A! (aparte.) O femeie! Dama de verde! (tare.) A! în sfârşit!

DIDINA

(dând un ţipăt de surprindere, se întoarce) A! (aparte.) O femeie! E republicana!

MITA

(fierbând) V-aţi speriat? Pardon! Mă recomand! Miţa Baston.

DIDINA

(cu contenenţă) Mersi! Şi eu Didina Mazu.

MIȚA

(jocul crescendo) Ce cauţi aici, madamo?

DIDINA

(cu un ton mai sus) Da’ d-ta ce cauţi aici, madamo?

MIȚA

(jocul crescendo) Eu sunt la amantul meu!

DIDINA

(foarte de sus) Şi eu sunt la amantul meu!

MIŢA

(izbucnind)

La amantul d-tale?… Amantul d-tale… a fost… era… este… amantul meu! D-ta, ca

o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac şi cu tonul tragic.) Una din noi două

trebuie să moară!

DIDINA

(pregătindu-se de luptă)

Să vedem care… Poftim! (Miţa se repede turbată la Didina, care se repede şi ea şi o

întâmpină. Amândouă ţipă şi se încleştează, spumând, una de alta.)

3.6. SCENA VI

ACELEAŞI – NAE

NAE (apărând în fund, rămâne o clipă încremenit)

Să nu daţiu la oglinzi, că sunt cu chirie (apoi repezindu- se între cele două femei,

le descleştează şi le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)

DIDINA

(căzând d-a-ndăratele pe un scaun şi leşinând) A! A! A! (nervi.)

MIŢA

(acelaşi joc) A! A! A! (nervi.)

NAE Asta e curat ca la “Norma”… Acu-i acu!… (se repede şi le zguduite când pe

una când pe cealaltă.)

DIDINA

(deşteptându-se brusc) Unde-i republicana?

MIȚAi

(asemenea) Unde-i infama? (se repede iar una spre alta.)

NAE

(oprindu-le la mijloc) Iar? Bre, femeilor, veniţi-vă-n fire. Vine Pampon! Vine

Crăcănel!

DIDINA Pampon?

MIŢA Crăcănel?

NAE Da, Pampon şi Crăcănel. I-am scăpat eu de la secţie, unde erau închişi! Am

pus la cale toate… Drept mulţumire, Pampon, Crăcănel şi Ipistatul vin aici acum

să facă cinste; s-a dus să cumpere vin şi mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi!

(Didinii.) Vrei să te lase Pampon ?

DIDINA

(repede) Ba nu!

(Didina merge în fund şi ascultă afară.)

NAE

(Miţii)

Vrei să-l laşi pe Crăcănel?

MIŢA

(tristă)

Ah! L-aş lăsa pe Mangafaua pentru tine… dar nu pot; tre buie mai întâi să-mi fac o

carieră…

NAE Fă-ţi-o!

MIŢA Am fost să intru la telegraf.

NAE Electrică ploeşteancă! Ei, şi?

MIŢA Nu m-a primit…

NAE Pentru ce?

MIŢA Zice că n-am încă vârsta… (Didina coboară.)

NAE Vezi! Apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vârstă? A ide, ‘aide!

Fiţi fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amândouă…

MIŢA Dar Crăcănel a aflat… Mangafaua ştie tot…

NAE Nu a aflat nimic, nu ştie nimic.

MIŢA A aflat de la Pampon.

NAE Nimic!

DIDINA Şi Pampon ştie bine…

NAE Apoi daca n-ascultaţi… Trebuie să vă spun cum i-am liniştit, ca să ştiţi şi voi

ce să spuneţi, cum s-o potriviţi. ‘Aide, să nu dea peste noi aici. (le apucă pe

amândouă cu câte o mână şi porneşte cu ele spre dreapta; Iordache intră.)

IORDACHE

(din fund) Vin! Sunt la colţ!

NAE La colţ? ‘Aideţi să punem odată la cale încheierea comediei ăştia… (Nae,

Didina şi Miţa ies, dreapta.)

3.7.SCENA VII

IORDACHE, apoi PAMPON şi CRĂCĂNEL, cu butelci, pachete de mezeluri şi

franzele la subsuoară, apoi NAE

IORDACHE

(căzând obosit pe un scaun)

De azi-dimineaţă!… De azi-dimineaţă, asta merge într-una aşa! Ce goană! Ce

goană turbată! Doamne! Doamne, isprăveşte odată istoria asta! Sunt trei după

douăsprezece şi mă leşin de somn şi d-a-mpicioarele!

PAMPON

(intrând cu Crăcănel) Haha! Domnule Iordache…

CRĂCĂNEL Ei! Domnule, ai văzut că nu suntem pungaşi… Stăpânul d-tale, d. Nae, în

persoană, ne-a scos de la secţie.

IORDACHE Da, domnule Crăcănel…

CRĂCĂNEL Nu mă cheamă Crăcănel; mă cheamă Mache Razachescu. (pune ce a adus

pe masă.)

PAMPON

(acelaşi joc)

Foarte urât din partea d-tale să te porţi astfel! Noi venisem aici pentru Bibicul, nu

pentru ce credeai d-ta: nu avem de un astfel harahterul…

IORDACHE Măcar d-ta să fii ala, să găseşti noaptea despre ziuă în prăvălia d-tale…

PAMPON Eu n-am prăvălie, domnule: eu nu sunt cupeţ, sunt particoler…

IORDACHE Ştiu, da’ zi că ai… să găseşti trei oameni necunoscuţi…

CRĂCĂNEL Aşa e, bine zici, trei. Ce s-a făcut urâtul ăla mi cul… pârlitul… fratele lui

nenea Iancu bogasierul? Pe el pentru ce nu l-a luat la secţie?

PAMPON Pesemne a fugit ca un laş…

CRĂCĂNEL Iaca, mie nu-mi pare rău de ce s-a întâmplat, dacă oi câştiga

portabacul cu muzică.

IORDACHE

(repede) Aţi pus şi d-voastră la lotăria ipistatului?

PAMPON Mai era două numere: unul l-am pus eu, şi unul amicul.

IORDACHE

(aparte) S-a complectat? A murit francul!…

PAMPON Domnul Nae unde este?

IORDACHE Mi se pare că e dincolo în odaie, să vedem… (merge pe după

paravan; către Nae, care intră din dreapta). Sunt aici, te aşteaptă. Aşa-i că a

prins bine politica mea? Femeile s-au dus?

NAE Da, dar o să se întoarcă numaidecât; am regulat bine chestia.

IORDACHE Cum?

NAE Ai să vezi… treci la pod în faţă, şi aşteaptă-le… (trece în scenă; Iordache iese repede

în fund.) Ehei! Salutare, neică!

PAMPON

(vesel, strângându-i mâna) Salutare şi frăţie!

CRĂCĂNEL

(vesel, dar solemn, îl apucă de mână)

Mersi, neică; eşti un bărbat, drept să-ţi spui, nu că eşti frizer, dar eşti galant.

PAMPON Da, foarte galant!

CRĂCĂNEL Ne-ai făcut şi mie şi prietinului mare bunătate: amândoi o să-ţi rămânem

foarte recunoscători de câte ai făcut pentru noi. (îi strânge mâna călduros.)

NAE N-aveţi de ce! îm i pare rău… datoria: se-ntâmplase la mine-n casă…

PAMPON ‘Aida de! Nu! Ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi…

CRĂCĂNEL

(vesel) Şi care va să zică Bibicul, era d-ta, ‘ai? Bată-te să te bată!

NAE Vezi bine!

CRĂCĂNEL Şi Mangafaua nu eram eu?

NAE Aş! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul…

CRĂCĂNEL Bată-te să te bată. (râde.)

PAMPON Şi închipuieşte-ţi, neică Năică, daca te întâlneam azi-dimineaţă,

când am venit întâi aici, îmi spuneai numaidecât cum a devenit chestia de ai

înfăşurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Did ina, în ale două

bilete… şi ne lămuream, frate.. Dar eu, prost! Să nu-mi dea în gând să întreb

măcar pe Didina… Biata Didina!…

CRĂCĂNEL

(aparte) Auzi d-ta! Şi eu gândeam că e biletul Miţii…

3.8. SCENA VIII

ACEIAŞI – IPISTATUL – apoi IORDACHE, apoi DIDINA şi MIŢA, amândouă în haine

de oraş

IPISTATUL

(intrând repede din fund) S-a tras lotul… Acum l-am tras!…

PAMPON Ei?

NAE Ştiu cine l-a câştigat.

IPISTATUL

(cu multă naivitate) Iar eu, domnule, închipuieşte-ţi noroc!

NAE

(aparte) A murit francul!

PAMPON Tii! Păcat!

CRĂCĂNEL Rău îmi pare. (se aude uruitul unei birji, care se opreşte în fund.)

NAE St! Tăceţi, mi se pare că s-a oprit aici o birjă…

PAMPON Da…

IORDACHE

(venind repede din fund) Două dame, vin două dame.

NAE

(naiv) Două dame? Ce să caute la minte două dame?

CRĂCĂNEL Două dame?

PAMPON Nu cumva?

DIDINA (intrând furioasă prin fund)

A! D-le Iancule, în sfârşit! (Iordache, Ipistatul şi Nae la o parte vorbesc încet.)

PAMPON Didina! (Miţa intră furioasă şi se opreşte cu braţele încrucişate în

fund.)

CRĂCĂNEL Miţa? (caută să se ascunză undeva.)

MIŢA

(coborând la el)

Nu te-ascunde, bibiloiule! Gândeai că nu o să te prinz, ‘ai? De când te pasc,

gândeşti? Aici e la Ploeşti, ‘ai? în costum de bal, ‘ai? (Miţa lângă Crăcănel îl

judecă încet şi-l zguduie; Nae după paravan; Iordache şi Ipistatul cară

mezelurile şi butelcile în odaia din dreapta.)

DIDINA De azi-dimineaţă de când ai plecat de acasă, câte ceasuri sunt? Ştii?

PAMPON îţi spui eu acasă ce a fost…

CRĂCĂNEL Miţo, Miţo, îşi spui acasă…

MIŢA Nici un cuvânt mai mult! ‘Aide!

DIDINA ‘Aide acasă!

PAMPON Frate, a fost încurcătură, înţelege.

CRĂCĂNEL Da, o încurcătură…

NAE

(ieşind de după paravan)

Se înţelege c-a fost o încurcătură, cum se-ntâmplă întotdeauna în carnaval… Ei!

D-ale carnavalului! Să-mi daţi voie, coconiţelor, să vă isplic eu încurcătura pe

larg la masă. (Crăcănel şi Pampon foarte mulţumiţi.)

FEMEILE La masă?

NAE Da, la masă. Noi, între bărbaţi, pusesem de gând să îmbucăm ceva aicea la noi.

Dincolo e cald, masa pusă aşteaptă… Crez că nu o să capăt un refuz?

MIȚA

(cu tonul de refuz, înţepată) Mersi, musiu, de invitaţie.

CRĂCĂNEL

(stăruitor)

Miţo, să mă vezi cu ghete de brunei cu bizeţ pe catafalc!… (încet.) Frizer, frizer, da’ nu

ştii ce băiat galant e.

PAMPON

(Didinii) Dacă mă iubeşti…

3.9. SCENA IX

ACEIAŞI – CATINDATUL, curat la faţă, tot în costum de turc

CATINDATUL

(intrând din fund triumfător) M-a curăţat spiţerul!

DIDINA

(încet) Cine-i ăsta?

PAMPON

(tot aşa) Lasă că-ţi spui eu… (Didina râde.)

CRĂCĂNEL

(Miţii) Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii în ochi!

MIȚAi

(repede) Şi nu l-a ars?

CRĂCĂNEL Aş! Era un fel de cerneală violetă. (Didina trece lângă Nae; Miţa şi

toţi ceilalţi se grupează în jurul Catindatului şi-l examinează.) Le-a scos toate?

CATINDATUL Toate, uite-te. îţi dau un franc pe una…

MIŢA

(aparte)

M-a-nşelat spiţerul… mai bine!

NAE

(încet Didinii) Mâine seară la cinci.

DIDINA

(asemenea) Bine!

NAE

(asemenea) Nu bine, negreşit

(Didina trece şi ea să examineze pe Catindatul.)

PAMPON Nu se mai cunoaşte de loc…

IORDACHE Da’ de loc. (trece în odaia din dreapta.)

CATINDATUL Inchipuieşte-ţi să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla… (Toţi îl

examinează.)

MIȚA

(încet lui Nae) Aţi şoptit? Ce ţi-a şoptit? Ce i-ai şoptit?

NAE

(asemenea) Eşti nebună? Iar începi?… Aşteaptă-mă mâine la opt

seara…

MIŢA Da… (se duc amândoi şi ei lângă Catindatul.)

CRĂCĂNEL

(uitându-se în ceafa Catindatului)

Aha! Iaca una a rămas în ceafa: adu francul…

CATINDATUL Las-o aia; aia e de la noi de la percepţie; ştii, am obicei, după ce

scriu, şterg condeiul; îl dau prin păr. (face gestul la ceafă; toţi râd.)

IORDACHE

(venind din dreapta) Daca poftiţi, masa e gata.

CATINDATUL Masa? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar?

NAE Cu plăcere, neică.

PAMPON ’Aida la masă.

CRĂCĂNEL ‘Aida! (toţi au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcănel,

Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)

CATINDATUL

(punând repede mâna la falcă, dă un ţipăt)

Ai! (se opreşte şi se întoarce în loc; toţi fac asemenea.)

TOŢI Ce e?

CATINDATUL

(umblând agitat)

Pfu! Pfu! Pfu! Iar m-a apucat; dar rău, rău de tot (cătră Iordache, hotărât.) Ştii s-o scoţi?

Scoate-o. (Toţi privesc pe loc.)

IORDACHE Lasă că-i ştiu eu leacul ei; eu i sunt popa… de la Matei citire… (se

repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari şi vine cu ele încruntat,

clănţănindu-le ca la tuns; Catindatului.) Şezi! (Catindatul şade; Iordache cu

foarfecele clănţănind îl ameninţă să i le bage pe gât.)

CATINDATUL

(ridicându-se înseninat) Mersi, neică, mi-a trecut!

(toţi pornesc veseli şi râzând spre dreapta.)

(Cortina)