Cum stam…
– Cum stam cu bulgarii? întreb pe amicul meu X…
– Nici asa, nici aminteri.
– Nu-nteleg…
– Cum, nu-ntelegi?
– Fireste… fiindca, pacum spui d-ta: nici asa, nici aminteri, însemneaza parca n-am sta în nici un fel, si într-un fel oarecare trebuie sa stam.
– Nu; voi sa spun ca nu stam nici bine, nici rau. N-ai citit ziarele?
– Le-am citit, dar îti marturisesc ca din ziare înteleg si mai putin decât din vorba dumitale.
– Cum se poate? pesemne ca nu esti deprins a le citi. Ia sa le citim împreuna.
Atunci amicul meu scoate un vraf de gazete din buzunar si începem a citi cu toata atentia:
“Ieri si azi noapte au circulat în oras fel de fel de stiri, care de care mai alarmante, asupra celor ce se petrec la granita Dobrogei.
Din informatiuni foarte pozitive aflam ca bande de bulgari ar fi trecut granita si ca s-ar fi încaierat cu anteposturile române.
Nu se poate sti pâna acuma rezultatul acestor ciocniri, cari pre cât aflam au fost foarte înversunate.
Ceea ce putem spune cu siguranta este ca aceste lupte sângeroase trebuie sa fi facut victime de o parte si de alta.
Guvernul nu mai poate tacea! guvernul trebuie sa vorbeasca! guvernul nu poate lasa tara în grozava neliniste, în care o arunca lipsa de stiri pozitive de pe câmpul luptei.”
– …trecut granita… încaierat… ciocniri înversunate… lupte sângeroase… victime… câmpul luptei… A! zic eu, atunci stam rau de tot.
– Asteapta, spune amicul X… Citeste aici.
Citesc:
“Voim a proba înca o data publicului, cât crezamânt trebuie sa acorde stirilor raspândite asupra unor conflicte la granita dobrogeana între niste bande bulgare si ostirea noastra.
Iata ce stiri primim din localitate, de la o persoana foarte serioasa, incapabila de a altera adevarul:
“Câteva cete de bulgari muncitori cu pasapoarte în regula s-au prezintat la pichetul de la Ostrov pentru a trece granita. O persoana care a vazut aceasta, fiind desigur foarte impresionabila, a alergat imediat sa înstiinteze autoritatile militare române, exagerând faptul, ca toate persoanele impresionabile. Bulgarii aceia erau oameni pacinici… Altfel, aici pace si liniste.”
– A! zic eu, rasuflând, daca erau muncitori nearmati, având pasapoarte în regula, si daca altfel e pace si liniste – atunci stam bine!
Amicul X… zâmbi de credulitatea mea si începu sa-mi citeasca:
“Stirile de la granita devin din ce în ce mai alarmante.
La Silistra este o fierbere militara neînchipuita. Acolo colonel Dandaneski si cu Sarafoff tin discursuri nebunesti trupelor regulate si bandelor de revolutionari, cari bande ar numara pâna acum aproape 50.000 de oameni.
Dintr-un moment în altul trebuie sa ne asteptam la o lovitura a acestor descreierati, cari dicteaza azi în Bulgaria.
Sa fim gata!”
– Am înteles, zic eu mâhnit. Guvernul bulgar, oricât ar vrea sa fie de cuminte, nu mai poate înfrâna pornirile militariste ale lui Dandaneski si turbarea sovinista a lui Sarafoff… Atunci, se-ntelege, stam rau!
– Poate ca nu, zice X… si-mi da sa citesc altceva:
“Dam din sorginte autorizata stirea ca în Bulgaria de rasarit, adica spre granita Dobrogei, si mai cu seama în districtul Varna, a izbucnit revolutia printre tarani, din cauza ca sunt amenintati a li se ridica dijma de pe câmp.
Taranii sunt furiosi si gata a lupta pâna la extremitate.
Corespondentul nostru ne da cu foarte putina rezerva stirea cum ca palatul printului Ferdinand de la Euxinograd este amenintat a fi darâmat si incendiat de taranii revoltati.
De aceea, printul Ferdinand nu s-a oprit la Sofia, ci a plecat numaidecât la Varna.”
– Putin îmi pasa de palatul printului Ferdinand! zic eu. Si daca e vorba, chiar nu-mi pare rau… o revolutie agrara la vrajmasii nostri nu ne poate face nici un rau, ba, poate, din contra… Atunci stam bine!
– Iar atât de bine, nu. Ia sa mai citim:
“Un ziar din Budapesta sosit azi dimineata ne spune ca o persoana din anturajul printului Ferdinand ar fi declarat într-un interview ca, dupa cum stau spiritele în Bulgaria, razboiul ar fi inevitabil.”
– Aoleu! strig eu.
Dar amicul X…, trecând cu ochii pe o alta coloana, urmeaza:
“Oficioasele austriace sustin ca, oricât de înasprite ar fi relatiile celor doua tinere state vecine, este mai mult ca probabil ca totul se va termina prin aplanarea pacinica a acestui regretabil conflict.”
– Bravo!
– Stai nitel.
“La Silistra se aduc mereu tunuri… Totul ne face a crede ca bulgarii, cari voiau sa faca a izbucni rascoala în Macedonia, vazându-se descoperiti, vor acuma sa precipite deznodamântul complotului lor, aprinzând focul mai devreme decât se putea cineva astepta.
De aminteri, un ministru al lor, Karaveloff, a zis:
“Un razboi, oricât de improbabil ar parea, poate fi totdeauna posibil!”
– Atunci, ce mai vrei? este o declaratie oficiala… Stam rau!
– Înca nu!
Si urmeaza citirea:
– “Noi nu vrem de loc razboi, a zis ministrul Ivancioff…”
– Atunci, daca nu vor, stam bine!
– “Trei salupe bulgare cu explozibile…”
– Stam rau!
– “Supraexcitarea populatiei rurale bulgare, în ajunul ridicarii dijmei, este desigur una din cauzele desfasurarii de forte armate dincolo de Dunare. Guvernul bulgar profita de conflictul cu România, ca sa poata chema rezervistii, cari în revolutia agrara din urma au condus pe rebeli.”
– Bine !
– “Corespondentul nostru ne telegrafiaza ca depesile-i sunt refuzate la telegraf. E o fierbere grozava la Silistra, Arab-Tabia si Ostrov.
Peste putinta sa mai treaca cineva la bulgari fara sa fie împuscat.”
– Rau!
– “Ma duc astazi la Silistra si la Arab-Tabia.”
– Bine!
– “Bulgarii nu mai lasa vaporul nostru sa intre în oras.”
– Rau!
– “Agentul navigatiei noastre secuestrat pe ponton.”
– Rau!
– “În Sofia panica… Agentia româna în primejdie…”
– Rau!
– “Alaltaieri, am vazut, în Sofia, plimbându-se prin oras pe d-na Misu, sotia agentului nostru diplomatic, cu copiii.”
– Bine!
– “Românii din Sofia tremura de groaza… N-au curaj sa iasa un moment pentru a-si vedea de afaceri…”
– Rau!
– “Ieri s-a deschis cu multa solemnitate cursurile scoalei primare române din Sofia, în prezenta d-lui Misu, agentul nostru diplomatic pe lânga guvernul bulgar.”
– Bine, zic eu.
– Ei? întreaba X…
– Ei! zic eu.
– Asa e ca pân-acu nu stam nici bine, nici rau, adica nici asa, nici aminteri?
– Asa e! raspund eu.