Pomul de Crăciun este probabil unul dintre simbolurile cele mai utilizate pentru a vesti Crăciunul. Este ornat în casele a milioane de oameni din întreaga lume. În timp ce sărbătorirea Crăciunului este în general asociată cu creștinismul și nașterea lui Iisus, amplasarea în cămin a unui brad nu era o tradiție a creștinismului timpuriu. De fapt, nu a fost menționată în legătură cu Crăciunul până în anul 1605 în Germania, iar unii sugerează că reformatorul german Martin Luther a popularizat utilizarea pomului de Crăciun.
Cu toate acestea, simbolismul copacilor veșnic verzi are origini mult mai vechi, care pot fi urmărite până în jurul anului 600 î.Hr, când Mithras, zeul luminii din mitologia persană, era simbolizat deseori lângă un copac verde, plin de frunze.
Secole mai târziu și la câteva mii de kilometri depărtare de Persia antică există dovezi care demonstrează faptul că bradul devenise un simbol cu semnificație deosebită pentru locuitorii din nordul Europei. Acești arbori au avut un rol important pentru popoarele antice care trăiau în aceste regiuni îndepărtate, mai ales în cea mai întunecată zi a anului, solstițiul de iarnă, care avea loc în data de 21 decembrie. Oamenii care se închinau Soarelui credeau că acesta se îmbolnăvea, motiv pentru care devenea foarte slăbit în timpul iernii și trebuia să reînvie. Pentru a ajuta la acest lucru, oamenii tăiau și atârnau pe pereții așezărilor lor crengi verzi de brad din care Soarele să-și extragă seva vindecătoare.
În secolele al XIV-lea și al XV-lea, pini au fost folosiți în Europa ca parte a „spectacolelor miraculoase” efectuate în fața catedralelor în timpul Crăciunului, care detaliau nașterea și căderea omenirii, mântuirea ei prin moartea și învierea lui Iisus. Pinii au fost decorați cu mere pentru a simboliza copacul vieții din grădina Edenului. Deși astfel de manifestări au fost mai târziu interzise de biserică, această tradiție s-a răspândit foarte mult și a fost păstrată vie.
sursa: cunoastelumea.ro
traducere si adaptare: Radu Ungureanu