O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţă din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
– Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră în balcon…! Cred că are nevoie de un nou săpun… Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile ! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
– Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??
Soţul ei îi răspunse: – Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat eu geamurile casei noastre!
Şi în viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi…
Morala e simpla si o știm cu totii: „Uită-te la bârna din ochiul tău, și apoi la paiul din ochiul altuia”.