Textul nonliterar
Definiție : Textul nonliterar este rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie având scop informativ. Vizează domenii diverse, de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/ scris; popular/ cult; regional, colocvial, argoul şi jargonul).
Particularităţi
– scopul textului este de a informa cititorul
– informaţiile oferite sunt reale, concrete (despre persoane, evenimente)
– textul este lipsit de expresivitate (se foloseşte numai enumeraţia)
– limbajul folosit poate conţine termeni specifici unui anumit domeniu de activitate
– textul se remarcă prin obiectivitatea relatării
obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcţie de domeniu;
– sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte
oficiale, scrisori etc.)
– în textele ştiinţifice sunt prezenţi termeni specifici unui anumit domeniu de
cercetare;
– se referă la persoane reale, din punct de vedere individual, comunitar, etnic,
naţional etc.;
– prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de
medicamente, instrucţiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică publicitate,lucrări ştiinţifice etc.