Genul liric – Aliteratia si Asonanta
Aliteratia si Asonanta sunt figuri de stil sonore care constau in repetarea unor sunete in interiorul unui vers.
In cazul aliteratiei se repeta consoane sau silabe initiale, aflate, de obicei, in radacina cuvintelor.
Exemple : “…Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate,
Catre țarmul dimpotriva se intind, se prelungesc ….”
“…Și ca nouri de arama si ca ropotul de grindeni,
Orizonu-ntunecandu-l, vin sagtți de pretutindeni,
Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie…”
(Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu).
In cazul asonantei se repeta aceeasi vocala accentuata. Termenul de asonanta este adesea folosit pentru a denumi rima imperfecta.
“Toate pasarile dorm,
Numai una n-are somn.”
(In gradina lui Ion – din folclor)
(L. Blaga); “Doamne, Doamne, mult zic Doamne,
Dumnezeu pare ca doarme.”
Invocatia – este o formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara, de la care nu se asteapta un raspuns. Este situata de obicei, la inceputul operei si realizata prin substantive in cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.
Exemple :
„-Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!” (Luceafarul de Mihai Eminescu)
„Daleu! Dragă primăvară,
De-ai veni când aș vrea eu.” (Cantic haiducesc – autor anonim)
Epitetul – este o figura de stil care exprima insusiri deosebite,neasteptate ale obiectelor sau actiunilor determinand un substantiv sau verb
Epitetul nu este o figura de stil în sine, ci numai un purtator de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet cand contine în acelasi timp o metafora, o metonimie, o sinecdoca, o hiperbola etc., sau cand face el insusi sa apara o asemenea figura. Daca nu cuprinde asa ceva, atunci el nu este epitet.“
Exemple : „….. și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși.“ (I. Creangă, Amintiri din copilărie)
„Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna ….“ (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)