Mihai Eminescu
Familia din partea mamei poetului era inclinata spre cultura dar partea importanta a culturii sale generale si-a dobandit-o prin scrierile sale.
Rolul lui in viata societatii Junimea este importanta prin scrierile sale dar si impunerea lui Ioan Slavici si Ion Creanga in randurile societatii.
Debutul sau literar a fost “Scrisoare la mormantul lui Aron Pumnul” si mai apoi publica poezii in revista “Familia” (“De-as avea” – poezie cu influenta generatiei anterioare prin folosirea excesiva a diminutivelor
“Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie” – un imn inchinat patriei personificate unde intalnim influente revolutionare, patriotice din perioada pasoptista. Unul din textele mediatizate in perioada comunista pentru ca se potrivea cerintelor regimului.
“Junii corupti” – poezie care are deja accente critice in forma incipienta.
1870 – publica primele poezii in “Convorbiri literare” ( Venera si Madona”, “Epigonii”, “Mortua est”)
Poet care atinge mai multe teme artistice : timp, istorie, folclor, cosmic, natura si iubirea
Realizeaza un studiu in tematica literaturii in “Epigonii”, unde principala este antiteza intre trecutul maret si lipsit de valoare.
Iar trecutul maret este fixat in metafora “zilele de aur al structurelor romane”.
“Glossa” – poezie cu forma fixa, prima si ultima strofa identice dar versurile in ultima strofa in forma inversa
– versurile de la ultima strofa devine un vers al strofelor intermediare.
– tema principala ramane timpul dar si atitudinea omului superior care trebuie sa ramana indiferent la cele din jur pentru a putea ramane impartial
Poezii in care tema iubirii si natura se impletesc : “Dorinta”, “Lacul”, “Floare-Albastra”
Pe de alta parte in multe poezii ale sale intalnim tema de natura cosmica si terestra : “Scrisoarea I”, “Luceafarul”;
“Floare-Albastra” – considerata o idila, o poezie ce reprezinta un dialog sau mai degraba doua monologuri intre principiul feminin si principiul masculin
– in poezie este prezentat principiul feminin care proiecteaza un adevarat scenariu erotic intr-un spatiu feeric
“Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.
…
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
…
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.”
– din descrierea naturii nu poate lipsi soarele
“Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.”
pe de alta parte exista replicile barbatului care nu poate raspunde intensitatilor sentimentelor fetei, acestea fiind foarte scurte, in care-si exprima regretul ca nu se poate infaptui iubirea.
“Inc-o gura si dispare…
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist în lume!”
– motiv specific romantic, motivul florii albastre; pe de o parte floare albastra in folclorul romanesc sugereaza iubirea vesnica (floarea de nu-ma-uita) in timp ce in folclorul german floarea albastra sugereaza cautarea absolutului.
“Sara pe deal” – poveste de iubire in cadrul rural
– natura e surprinsa la ceasul inserarii
– indragostitul este nerabdator dar iubirea apare tot proiectata in viitor
Sinteza poeziei eminesciene cuprinde toate temele si multe dintre sursele de inspiratie sunt : filosofia lui Schopenhauer, folclorul, mitologia, propria viata.
“Luceafarul”
Primul tablou – cuprinde planul terestru si planul cosmic surprinzand iubirea dintre fata de imparat si Luceafar
Al doilea tablou – cuprinde spatiul exclusiv terestru si prezinta compatibilitatea in iubire dintre Catalin si Catalina, doua personaje apartinand aceleeasi lumi.
Al treilea tablou – prezinta natura cosmica prin calatoria Luceafarului catre Demiurg, luceafar care doreste dezlegarea de nemurire
Al patrulea tablou – sunt din nou ingemanate planurule terestru si cosmic prin prezentarea iubirii implinite dintre Catalin si Catalina dar si aparitia Luceafarului care isi da seama in final de diferenta dintre cele doua lumi.
– poemul are un incipit reprezentat de formula de poveste “A fost o data…” rolul acestei aeste ca cititorul sa patrunda in lumea fictiunii;
– antiteza este un procedeu artistic fundamental pentru ca pe langa antiteza celor doua lumi apare si antiteza dintre Luceafar si Catalin, intre intamplarile succesive ale Luceafarului precum si intre natura cosmica si natura terestra;
– motivele specifice din poemul “Luceafarul” sunt cele romantice : noaptea, stelele, luna, luceferii
– pe de alta parte fata de imparat considerata unica si superioara in lumea ei ajunge in final egala cu ceilalti
– esenta antitezei dintre cele doua lumi este surprinsa in ultim areplica a Luceafarului prin sintagmele “cercul vostru stramt” si “lumea mea”
Proza eminesciana are drept teme pe cele care le gasim si in poezia sa : metempsihoza – “Sarmanul Dionis”, iubirea – “Cezara”, evolutia unui geniu pustiu – “Revolutia”, folclorul – “Fata Frumos din Lacrima” (basm cult care pastreaza multe elemente din basmul popular dar stilul scriitorului este cel care face diferenta)