Stres şi traume familiale
1. Evenimente stresante şi evenimente traumatizante
Familia se doreşte a fi, la momentul constituirii sale, unul dintre factorii de echilibru ai persoanei, poate chiar cel mai important. De-a lungul timpului, în numeroase cazuri, acest fapt se transformă în realitate, dar în altele, prea multe chiar, familia se transformă în izvor al suferinţei şi al izolării individului.
Orice familie traversează momente dificile care necesită reorganizări, renunţări la unele pattern-uri de comportament şi elaborarea altora. Aceste momente reprezintă surse de stres pentru familie.
S. Minuchin (1974) consideră că există patru surse de stres pentru sistemul familial:
1. Contactul stresant al unui membru al familiei cu forţe extraconjugale. De exemplu, dacă unul dintre soţi este stresat din cauza problemelor de la serviciu, el poate începe să-şi critice partenerul sau chiar să deturneze conflictul spre copii, atacându-i pe aceştia, cu sau fără motiv. Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianţa celuilalt membru cu copiii, ca reacţie de apărare faţă de stres. Sau dacă un copil are dificultăţi de integrare în mediul şcolar, părinţii e posibil să reacţioneze diferit (mama poate exagera problema, în timp ce tatăl o poate minimaliza) ceea ce face ca graniţa în subsistemul marital să se rigidizeze.
2. Contactul stresant al întregii familii cu forţe extrafamiliale. Un sistem familial poate fi puternic afectat de efectele unei recesiuni economice, de mutarea într-un alt oraş sau altă ţară, mecanismele de rezistenţă ale familiei sunt ameninţate semnificativ de sărăcie sau de discriminare.
3. Stresul în perioada de tranziţie din familie. Există multe faze în evoluţia naturală a unei familii, iar ele necesită o negociere a unor noi reguli, ceea ce duce la conflicte. Acestea oferă membrilor familiei, dar şi familiei ca întreg, ocazii pentru o nouă creştere. Dacă aceste conflicte nu se rezolvă ele duc în timp la alte dificultăţi. Exemplul este cel al tranziţiei copilului spre adolescenţă. Adolescenţa presupune multe contacte ale copilului cu lumea extrafamilială, iar statusul lui în această perioadă se schimbă. Relaţiile cu părinţii se modifică, el având nevoie de mai multă autonomie şi responsabilitate. Tranzacţiile subsistemului parental cu adolescentul vor trebui schimbate de la părinţi – copil la părinţi – adulţi tineri. Astfel, rezultatul va fi o adaptare reuşită. În unele cazuri mama, de exemplu, poate rezista schimbărilor relaţiei ei cu fiul / fiica adolescentă, pentru că asta ar presupune schimbări în relaţia ei cu soţul. Astfel, în loc să-şi modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul şi submina autoritatea lui. Dacă tatal intră în conflict de partea copilului, se formează o coaliţie cros-generaţională nepotrivită care se poate generaliza până când toată familia se află în conflict. Dacă nu se produc schimbări adaptative, vor aparea seturi disfuncţionale ce se vor activa ori de câte ori vor exista conflicte.
4. Stresul cauzat de o problemă idiosincratică. Un exemplu de astfel de situaţie este prezenţa unui membru bolnav cronic sau retardat. Aceste probleme idiosincratice pot supraîncărca familia, resursele şi mecanismele ei de rezistenţă, deoarece funcţiile membrului respectiv trebuie preluate de alţi membrii ai familiei. Este posibil, de asemenea, ca într-o anumită fază de evoluţie a familiei şi a problemei cu care se confruntă să existe adaptare, dar mai târziu, adaptarea să fie îngreunată de intrarea într-o altă fază de evoluţie. De exemplu, o familie cu un copil autist se poate adapta în perioada în care este mic, dar poate să fie depăşită de dificultăţi atunci când acesta este mai mare.
Majoritatea familiilor suferă mari pierderi sau trec prin evenimente care acţionează negativ în structura lor profundă şi le împiedică funcţionalitatea normală. Aş denumi aceste evenimente ca traumatizante. Ele produc traume nu doar în individul care este martorul sau subiectul care trece printr-un astfel de eveniment, ci şi în sistemul familial, în toate componentele sale: membrii, graniţe, funcţii, relaţii etc. Astfel principalele diferenţe dintre evenimentele stresante şi cele traumatizante constau în:
– intensitatea lor – cele traumatice sunt mult mai intes resimţite de persoană şi familii;
– efectele lor asupra persoanei sau familiei – cele stresante produc dezorganizarea familiei pe o perdioadă determinată, după care revin la starea iniţială de funcţionare, în timp ce evenimentele traumatizante persistă mult în timp, poate pentru totdeauna şi produc schimbări de structură a familiei, care nu întotdeauna pot fi refăcute.
Oricum, graniţa între stresant şi traumatizant este foarte fină; ceea ce pentru o persoană sau familie este ceva stresant, pentru altele poate fi traumatizant (de exemplu, divorţul).
Evenimentele traumatice sunt definite (DSM III-R, DSM-IV) ca „evenimente care se află în afara orizontului normal de aşteptare şi astfel reprezintă pentru aproape toţi oamenii un stres sever”. Deoarece stresul este sever şi uneori astfel de evenimente au o durată îndelungată, efectele perturbatoare asupra personalităţii umane sunt de durată şi la nivele profunde. Am redat mai jos din DSM III-R scala factorilor sociali de stres la copii (tabelul 1) şi la adulţi (tabelul 2).
Tabelul 1: Scala factorilor sociali de stres la copii – sursa DSM III-R
Cod Concept Exemple de factori stresanţi: Evenimente acute
Circumstanţe de viaţă mai durabile
1 = nu există factori stresanţi – nu există evenimente acute care să fie în relaţie cu tulburarea
nu există circumstanţe de viaţă mai durabile care să fie în relaţie cu tulburarea
2 = uşor – despărţirea de un prieten sau prietenă, schimbarea de şcoală, aglomeraţia în condiţiile de locuit, certuri familiale
3 = mediu – exmatriculare, naşterea unui frate sau a unei surori, boala cronică şi invalidantă a unui părinte, certuri constante ale părinţilor
4 = sever – despărţirea părinţilor, sarcină nedorită, arest, părinţi severi sau represivi, boala cronică şi mortală a unui părinte, diferite internări în spitale şi sanatorii
5 = foarte sever (extrem) – abuz sexual sau maltratare corporală, moartea unui părinte abuz sexual repetat sau maltratare corporală
6 = catastrofal – moartea ambilor părinţi, boala cronică mortală
0 = informaţii insuficiente sau nici o modificare a stării
Tabelul 2. Scala severităţii factorilor psihosociali de stres la adulţi – sursa DSM III -R
Cod Concept Exemple de factori stresanţi: Evenimente acute Circumstanţe de viaţă mai durabile
1 = nici un factor stresant – Nu există evenimente acute care să fie în relaţie cu tulburarea
nu există circumstanţe de viaţă mai durabile care să fie în relaţie cu tulburarea
2 = uşor – ruperea relaţiilor cu un prieten sau prietenă; începerea sau sfârşitul şcolii; copilul părăseşte casa părinţilor, aglomeraţie în condiţiile de locuit; certuri familiale
3 = mediu – căsătorie, separarea de partener sau parteneră; pierderea locului de muncă; pensionare, avort spontan
probleme maritale, dificultăţi financiare, certuri cu superiorii statutul de părinte unic
4 = sever – divorţ, naşterea primului copil, şomaj, sărăcie
5 = foarte sever (extrem) – moartea partenerului sau partenerei, diagnosticarea unei maladii somatice grave, starea de victimă a unei violenţe, propria maladie cronică severă sau a unui copil,maltratare corporală durabilă sau abuz sexual
6 = catastrofal – moartea unui copil, sinuciderea partenerului sau partenerei, dezastru natural
luarea ca ostatic, prizonieratul într-un lagăr de concentrare
0 = informaţii insuficiente sau nici o modificare a stării
sursa : http://psihologiafamiliei.blogspot.ro/2 … liale.html