Iohann Heinrich Pestalozzi (nascut 12 ianuarie 1746 – decedat 17 februarie 1827), a fost pedagog elvetian si reformator al educatiei din timpul sau.
A imbogatit si reinnoit continutul si metodele invatamantului primar, fiind considerat intemeietorul scolii populare. Pestalozzi a considerat ca imbunatatirea situatiei sociale a oamenilor se poate realiza in primul rand prin educatie si instructie, care ar trebui sa se desfasoare, atat in scoala cat si in mediul familial, conform naturii, adica, sa descopere si sa stimuleze abilitatile innascute ale copilului.
Principiile scolii pestalozziene, au fost preluate, cu unele imbunatatiri de intreaga pedagogie stiintifica cum ar fi : intuitia, stimularea activitatii proprii ale copilului, respectarea individualitatii lui, asigurarea dezvoltarii armonioase si echilibrate a acestuia si incadrarea in comunitatea educativa (de la familie pana la umanitate).
Scopul si mijloacele educatiei pestalozziene
Pestalozzi deosebeste trei forte fundamentale ale fiintei omenesti :
1. forta fizica
2. forta intelectuala
3. forta morala
Aceste forte le gasim la origine numai sub forma de germene, de predispozitie. Aceasta predispozitie poate fi asemanata cu samanta pusa in pamant care tinde sa devina o planta, un copac, o leguma sau o fructa; toate acestea depind de predispozitia care tinde sa devina o forta. O forta de a razbi, de a se naste prin vointa omului care voieste orice lucru, pentru care simte ca poseda forta si trebuie sa vrea sa si le insuseasca pentru a le dobandi.
“Omul voieste orice lucru, pentru care simte ca poseda forta si trebuie sa voiasca, in baza acestor impulsuri interioare. Omul voeste sa vada, urechia sa auda, piciorul sa umble, mana sa apuce. dar tot asa voeste inima sa creada si sa iubeasca. Spiritul voeste sa cugete” – Pestalozzi, Scwannengesang XIV
Realizarea acestor tendinte depind in mare pare de educatie si asa cum incoltirea semntei si cresterea plantei depind de cum le ingrijeste gradinarul asa si copiii se dezvolta moral, educational si social, dupa isusinta profesorului. Analizand idealul educativ al lui Pestalozzi, UMANITATEA il putem defini astfel : “Unitatea armonica a fortelor bazata pe iubire si credinta”
Legile naturii omenesti – Cum vom gasi mijloacele pentru a realiza idealul educativ ?
Legile naturii omenesti vor fi ca un fir conducator, care ne vor arata limitele, in care poate evolua educatia. Acest raport dintre legile naturale si educatie, Pestalozzi il considera, analog raportului dintre o cladire si o stanca puternica, ce i-ar putea servi ca baza. Constructia se poate ridica fara, insa, sa pericliteze legatura dintre ea si stanca. Deci cata vreme vom mentine legatura dintre edificul educatiei si stanca legilor psihice naturale, opera educativa va fi pe cat de utila pe atat de solida.
Observam deeci, ca Pestalozzi, demn predecesor al lui Herbart, afirma necesitatea de a baza pedagogia pe psihologie.
“Materialul, pe care sa-l cultive si sa-l formeze educatorul, e insusi omul. De aceea dascalul trebuie sa-l cunosca pe copil de aproape si intocmai ca un gradinar bun, care vrea sa cultive cu pricepere cele mai delicate flori, de cand rasar pana la coacerea fructelor lor “ – Ein Wort
Pestalozzi recunoaste ca teoria fara practica nu e suficienta, dar considera ca teoria este ca o stea conducatoare, fara de care educatorul e intotdeauna expus sa rataceasca drumul, daca nu o poseda.
Un principiu general, care a re la baza stabilirea masurilor educative, este acela de a ne conforma legilor naturale ale fiintei noastre, principiu valabil pentru toate ramurile educatiei : intelectuala, morala, fizica.
Educatia morala
Mijloacele fundamentale, de care dispune educatia morala sunt trei :
1. producerea unei dispozitii sufletesti favorabila moralitatii
2. exercitarea moralitatii si formarea bunelor deprinderi
3. stabilirea maximelor morale
Aceste 3 mijloace sunt considerate ca succesive, nu se poate aplica al doilea inaintea primului si nici cel din urma inainte de a fi aplicat primele doua.
De ce impune Pestalozzi aceste masuri si de ce aceasta ordine ?
Primele inceputuri ale vietii morale, la copil, nu pot fi sustinute de convingeri morale rationale(ca in cazul omului matur). se pot produce o serie de sentimente favorabile vietii morale, datorita, intuitiei morale, venita din viata de familie si a legaturilor afective instinctive dintre copil si parinti “Familia educa prin fapte vii nu prin cuvinte”
Pe baza acestor sentimente e posibila exercitarea moralitatii, spre deosebire de formarea deprinderilor pe cale pur mecanica, disciplinara, adica, fara constiinta valorii morale a faptelor executate
Maximele morale presupun doua elemente :
a) fara o intuitie prealabila a faptelor vii, maximele ar fi lipsite de continut
b) fara sentiment, nu ar avea putere de motivatie si ar ramane niste percepte inutile
c) fara deprinderi (exercitii) nu ar avea puterea executiva, ar fi norme irealizabile.
Educatia intelectuala
Daca scopul general al educatiei intelectuale va fi dezvoltarea fortei intelectuale si daca orice forta se dezvolta prin ea insasi, adica, prin exercitare si inteligenta se va forma prin exercitiul inteligentei
“Formula invatamantului (metoda) trebuie sa provoace activitatea spontana a elevului “
Instructia nu trebuie sa introduca nimic gata in sufletul copiilor ci numai sa desvolte fortele existente in ei datorita carora vor asimila ceea ce le vine la cunostinta…”
“Asa numita instructie o consider in primul rand ca pe un exercitiu al fortelor sufletesti”
Pestalozzi e primul pedagog care a prezis acest principiu, chiar daca gasim indicatii cu privire la cultura formativa si inainte de Pestalozzi, la Montaigne, Descartes, apoi la Kant, care deosebea fortele sufletesti in inferioare (perceptia, imaginatia, memoria si atentia) si superioare (intelectul, judecata care stabileste raporturi si ratiune, care cerceteaza cauzele ultime. Kant cere cultivarea acestor forte.
Trecerea de la intuitii la notiuni
Pestalozzi stabileste principiul ca :“….instructia trebuie sa fie o trecere continua de la intuitii sensibile la notiuni clare, de la experienta la abstractiune…”
“Orice regula trebuie sa se impue de la sine copilului, ca adevarata, prin constiinta unei experiente intuitive extrasa din raporturi reale”
“Indepartarea instructiei prea de timpuriu inspre reguli generale, inainte sa dobandeasca cunostintele necesare, e comparabil cu clocitul gainii fara sa aiba oua”
Factorii educatiei
Basza culturii poporului este educatia in familie, aceasta constituind primele influente in evoluita fizica si psihica, asupra copilului. Pestalozzi a dat o foarte mare importanta educatiei morale, fondul sufletesc necesar evolutiei morale si umane a individului, adica, trebuiesc desteptate in sufletul nostru iubirea si afectiunea.
In al doilea rand faptul ca educatia morala din familie favorizeaza echilibrul fortelor, deoarece obiectul activitatii in familie pune in miscare mintea inima si mana.
Scoala continua educatia familiara, iar datoria invatatorului, obligatia lui, este sa continue si sa desavarseasca sistematic si structurat ceea ce au inceput parintii.
Concluzie : daca citim pedagogiile moderne versus pedagogiile din secolele trecute, observam ca sistemul educational are in componenta sa principii impamantenite de-a lungul timpului, aplicate cu succes in educatie, fiind considerate sanatoase si morale pentru copii.
Bibliografie :
G.G, Antonescu – Istoria Pedagogiei – Doctrinele Fundamentale ale Pedagogieii Moderne
Editura “cultura Romaneasca” S.A.R. 1942