Tehnici Freinet în şcoala tradiţională
Fiecare dintre noi am asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o punere „sub lupă’’ a sistemului educaţional determinat atât de noile schimbări ale societăţii cât şi de impregnarea valorilor aduse din vestul Europei. În ceea ce priveşte sistemul educaţional, această tendinţă s-a concretizat prin introducerea alternativelor educaţionale, cele mai multe având la bază iniţiative private. Una din alternative, propusă sistemului tradiţional este Pedagogia Freinet.
Acţiunea pedagogică, în viziunea lui Freinet, trebuie să aibă elevul ca ax în jurul căruia să graviteze totul. Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele copilului, să ia în considerare interesele şi înclinaţiile sale. Învăţătorul ajută şi nu controlează, ameninţă, atenţionează, pedepseşte.
Esenţa pedagogiei Freinet are în centrul său individul precum şi relaţiile sale interumane. Tipologia educaţiei promovate de Freinet este învăţarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii, aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată mijlocul fundamental de educaţie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi durează 3-4 săptămâni. Neintervenţia educatorului îi va permite copilului să conştientizeze valoarea sa ca membru al unui grup ca şi valoarea celor cu care colaborează. În acest caz rolul educatorului se va limita doar la organizarea materialelor necesare educaţiei, menţinerea climatului de încredere.
Principiile pedagogiei Freinet:
- Pedagogie centrată pe copil;
- Pedagogie a muncii motivate;
- Pedagogie personalizată;
- Pedagogie a comunicării şi cooperării.
Voi detalia tehnicile Freinet care au destule puncte comune cu învăţământul
tradiţional dar şi anumite diferenţe. Am constatat că această alternativă este destul de apropiată de stilul meu didactic, prin tehnicile sale. Utilizez aceste tehnici în anumite momente ale orei, dar şi ca modalităţi de cunoaştere a copiilor .
TEXTUL LIBER – tehnica de bază a pedagogiei Freinet
Ce este textul liber ?
„Un text liber este, aşa cum indică numele său, un text pe care „copilul îl scrie în mod liber, când are chef să-l scrie şi pe tema care îl inspiră”. (C. FREINET)
Destinatarul textului liber
Acesta nu mai este învăţătorul care sancţionează prin notă, ci colegii, grupul-clasa, corespondenţii, părinţii, vecinii etc.
Rolul cadrului didactic:
să găsească spaţiu în orar pentru textul liber; să deschidă clasa pentru viaţă; să ajute pe copil să-şi găsească cuvintele care să-i exprime cel mai bine sentimentele, emoţiile; să nu facă tot timpul observaţii / sancţiune de genul : „ai scris cu greşeli; ai murdărit hârtia; nu ţi-ai ales cuvintele; nu ţi-ai revăzut frazele” etc.
Prezentarea textului liber:
aceasta se face dacă elevul o doreşte. Textul liber se citeşte în faţa colegilor, într-un climat de încredere şi bunăvoinţă. Colegii au o atitudine critică valorizantă, nu distructivă.
„Punerea la punct” a textului liber:
dacă textul liber a fost ales pentru a fi publicat în revista clasei, el va fi „pus la punct”. Aceasta implică analiza textului liber, adăugiri, modificări, completări, în deplin respect pentru gândirea autorului. Fiind rod al unei colaborări, textul liber nu se notează.
Ilustrarea textului liber
:autorul sau alţi colegi pot ilustra textul liber ales spre publicare, dându-i o formă artistică.
Prelungirile textului liber :
pornind de la textul liber., pot fi organizate lecţii de gramatică / ortografie, vocabular, istorie, geografie, biologie, se pot demara anchete documentare etc.
Concluzie
: Am observat faptul că şi în învăţământul tradiţional se foloseşte această tehnică, sub altă formă, în orele le limba română, de creaţie, compunere când elevul este liber să creeze anumite texte orale sau scrise, după care poate desena un aspect din textul compus, realizându-se interdisciplinaritatea. Atitudinea învăţătorului este de stimulare a elevilor, de încurajare permanentă.
JURNALUL ŞCOLAR DE TIP FREINET
Un mijloc de exprimare:
El este un jurnal de opinie pentru că publică ceea ce copiii gândesc.
Un mijloc de comunicare:
Este un mijloc privilegiat de a face cunoscut celorlalţi ceea ce copilul vrea să zică.
Un mijloc de socializare şi de formare civică:
Jurnalul este, ca şi textele compuse, o recunoaştere a dorinţelor individului. Realizând un jurnal copilul primeşte o imagine pozitivă asupra scrisului, iar simpla difuzare a lui în afara clasei îi dă copilului o dimensiune socială.
Un mijloc de învăţare:
copilul învaţă pentru că realizarea jurnalului necesită competenţe în citire, scriere, ortografie, vocabular prin necesitatea de a se face înţeles. Nu este supus la sancţiuni şcolare, de o notă sau alta. Singura lui grijă este aceea de a produce ceva care poate fi citit. Pentru că iese din clasă trebuie să fie „frumos” din respect pentru cititor, deci lizibil.
Concluzie
: Elevii mei din clasa a III-a au în clasă un caiet în care îşi notează sentimentele pe care le-au avut la ore, gândurile lor, cum li s-a părut că a decurs ora, ce ar dori să facem în plus. Noi îl numim „Caiet de impresii’’
EVALUAREA în pedagogia Freinet
Evaluarea în pedagogia Freinet constă în verificarea realizărilorelevilor.
Punctul de plecare este planul individual de muncă.
Scopurile evaluării :
Într-o clasă Freinet evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci are ca scopuri depăşirea eşecurilor şcolare şi valorizarea reuşitelor parţiale ale copiilor care,ajutaţi, trebuie să ajungă la realizarea proiectelor lor individuale.
Tipuri de evaluare:
A. – AUTOEVALUAREA
Pornind de la planul său individual de muncă elevul îşi corectează singur, cu ajutorul fişierelor autocorective (autocorectare) munca şi-o apreciază el însuşi, printr-un cod de culori, determinându-şi gradul de reuşită.
B. – EVALUAREA COLECTIVĂ (CO-EVALUAREA)
Rezultatul muncii individuale a elevului este prezentat grupului / clasă şi supus criticilor valorizante ale acestuia. Clasa determină nivelul de reuşită al proiectului individual. În funcţie de gradul de reuşită sau de eşec, educatorul decide maniera în care elevul îşi va continua munca până la realizarea definitivă a proiectului.
C. – SOCIALIZAREA
Definitivarea proiectului individual al elevului se realizează sub forma unui articol, album, expoziţie, înregistrare, film, program informatic etc.
Concluzie :
Şi în învăţământul tradiţional se utilizează frecvent autoevaluarea, evaluarea colectivă când munca şi rezultatele unui elev este apreciată sau criticată constructiv de ceilalţi colegi, se utilizează evaluarea reciprocă. Diferă sistemul de notare al elevilor.
PROF. INV PRIMAR:BĂLAN OVIDIU
GRUPUL ŞCOLAR „PETRU RAREŞ” BACĂU
BIBLIOGRAFIE :
- Pettini , Aldo – (1992) Freinet şi tehnicile sale, Editura CEDC , Bucureşti;
- Rădulescu , Mihaela – (1999) Pedagogia Freinet .Un demers inovator , Editura Polirom, Iaşi.