Probele scrise- fac parte din metoda clasica/traditională unanum acceptate. Nu stabilesc un un contact direct examinator/examinat. Evaluează de regulăstructurarea achizițiilor elevilor intr-o gamă variată de operații. Evaluarea scrisă sau proba scrisă o regăsim sub formulările: lucrări de control,teze, evaluari scrise trimestriale,extemporale, teste standartizate.
Caracteristici fundamentale ale probelor scrise:
-posibilitatea verificarii unui nr.foarte mare de examinați intr-un timp scurt
-acoperirea unitară și chiar completă a unui domeniu de conținut(secvență de învățare, temă de învățare, unutate de învățare
-raportarea tuturor examinaților la acelasi conținut curricular din perspectiva acelorasi criterii sau standarde(bareme)
Evaluarile scrise reflectă intr-o mare măsură capacitățile cognitive, ca atare cadrul emoțional este mai puțin tensionat întrucât elevul se reflectează la propria cunoaștere.
La evaluarea de tip oral, cadrul emoțional produce mari tensiuni.
Realizarea unui feed back slab întrucât nu se spune nimic despre erorile înregistrate în evaluarea probei scrise.
Probele scrise sunt ft adecvate evaluărilor formative.
Probele scrise acopera ft. bine și evaluarea sumativă și evaluarea formativă într un timp ft scurt(5-10 min)
Evaluarile de tip oral sunt cronofage(acoperă mult timp). Aceste probe scrise le gasim la toate formele de evaluare.
Probele practice:
Sunt specifice pt anumiteobiecte de învățământ. Aceste probe urmaresc încorporarea cunoștințelor teroretice dobândite în suporturi materiale solicitând copiilor, elevilor deprinderi și priceperi practic acționale reclabilități.Reflectă cea ce stiu să facă copii/elevii, demonstrând explicit utilitatea celor învățate.
Formele luate de probele practice sunt: realizarea unui obiect după o schiță, realizarea unei machete, unor experiențe,, unoe mulaje, realizarea unor produse chimice la cunoasterea mediului, lucrări în grădina școlii/ livadă,în laboratore specifice.