Ţara
de Vasile Alecsandri
Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripile dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoara-a nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!
Ş-avântul tinereţilor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,
Prin lumile poeţilor
Zburând mă rătăceşte.
Şi-n farmecul avântului
Tot ce sub ochi răsare
În poalele pământului
Mai drăgălaş îmi pare;
Întinderea câmpiilor
În zări mai lin se pierde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeaţa e mai verde.
Mai înalte sunt înălţimile,
Mai cald e mândrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De râuri şi izvoare.
Iar fetele cu florile
Mai viu râd între ele,
Şi spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.
Aice-i ţara basmelor
Ce îngână-a noastră minte
Prin freamătul fantasmelor
Din timpi de mai înainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendară,
Ş-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primăvară.
Aice-i ţara ţărilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n liniştirea serilor
Te ţin uimit în cale.
Aici cu lăcrimioare
Bujori se prind în horă.
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o soră,
Şi-n stâncile Carpaţilor
Cresc păsări năzdrăvane,
Şi-n sufletul bărbaţilor,
Mândriile române!
O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zâmbire
Şi fericire traiului,
Şi morţii fericire.
Luceferii eterului
Râvnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndrăgit ca mine!