Istoria politica a Egiptului
Spre sfarsitul mileniului IV I.Hr. s-a constituit statul egiptean prin unirea a doua regate teritoriale asezate de-a lungul Nilului, la nord si sud de marele fluviu Nil. Structurile politice si administrative dominate de puterea despotica a faraonului se pare ca au luat nastere tot in aceasta epoca.
In vremea Regatului Vechi (mileniul al-III-lea i.Hr.), care a a fost caracterizat ca o perioada de propseritate economica si afrimare culturala, suveranul absolut fiind identificat in prima faza cu Horus, apoi cu ful lui Ra, zeu al soarelui. Aceasta ascendenta divina, sustinuta de clasa sacerdotala acorda faraonului si preotimii rolul central in structurile statului.
Dupa inaltarea Marii Piramide de catre Keops (Khufu), urmasii sai au incecat fara succes sa-l imite, ceea ce a dus la epuizarea de resurse materiale si umane ale tarii.
Dupa o perioada de tulburari si criza, in care autoritatile provinciale isi sporesc puterea, unitatea statala a fost restabilita de conducatorii din Teba, stapanii tarii din timpul Regatului Mijlociu (secolul XXII-XVIII i.Hr.). Amon-Ra devenind zeitatea centrala si Osiris domina cultul funerar.
Cel mai stralucit faraon al acestei perioade a fost Sesostris al III-Lea, care a impus functionari regali la conducerea provinciilor, indepartand vechile familii nobiliare si a intins stapanirea Egiptului in Nubia pana la a doua cataracta a Nilului. Trupele sale prezente in Fenicia si Palestina i-a sporit autoritatea in Orientul Apropiat.
Apogeul si prabusirea statului egiptean
Regatul Nou un stat puternic centralizat a adus Egiptul in Secolul XVI-XI i.Hr., in faza maximei sale puteri si infloriri culturale. Amon-Ra a devenit zeitatea suprema in stat, iar in Valea Regilor, langa Teba, a fost initiat un vast program de constructii, inlocuind piramida cu mormintele taiate in stanca, alaturi de mari temple funerare.
Tutmes al III-lea a organizat 17 campanii in Asia, a obligat Babilonul, Asiria si regatul hitit, sa plateasca tribut si a supus Palestina si Siria. In sud stapanirea lui a ajuns pana la cea de-a patra cataracta a Nilului.
La jumatatea secolului al XIV-lea i.Hr. Amenofis al IV-lea a suspendat cultul lui Amon, sustinut fiind de clasa sacerdotala si l-a inlocuit cu cel al lui Aton, simbolizat prin discul solar. O data cu schimbarea numelui, a mutat si capitala de la Teba la Tell El Amarna, in Egiptul de Mijloc, convins ca va deschide o noua era in istoria tarii. Uramasul sau, Tutankhaton, a restabilit vechii zei, dupa numele carora a devenit Tutankhamon.
“La vârsta de 7 ani Tutankamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon (“Ea trăiește pentru Amon”), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali.În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ, și în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton”, în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon”, marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.
Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal și mai puțin important.
Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit” (sursa: Wikipedia”)
Ramses al II-lea i-a succedat lui Tutankhamon dupa alti patru faraoni, care a domnit 67 de ani, intre anii 1304-1237 i.Hr). Domnia sa a fost asociata prosperitatea, cu puternica afirmare asiatica a tarii si un remarcabil program de constructii (templul de la Abu-Simbel, Rameseumul). Tot in timpul domniei lui a avut loc Batalia de la Kades si tratatul de pace care a urmat, fiind primul cunoscut in istorie)
In vremea Regatului Tarziu care a durat intre anii 1085-525 i.Hr., imperiul asiatic a fost pierdut definitiv. La sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr., o data cu cucerirea Egiptului de catre persi, in istoria tarii incepea o lunga perioada de dominatie straina..
Peste ani, interesul pentru civilizatia sa straveche a fost intretinut de mari calatori europeni in africa, de expediatia generalului Bonaparte si de descifrarea alfabetului hieroglific de catre Champollion.
Biografie : Jean-François Champollion (n. 23 decembrie 1790, Figeac, Franța – d. 4 martie 1832, Paris) a fost un orientalist francez
“Activitatea sa este legată în special de egiptologie, domeniu care i-a adus faimă, el reușind să stabilească metoda pentru descifrarea hieroglifelor. Această realizare se datorează cunoștințelor sale deosebite în ceea ce privește limbile orientale, în special copta. În descifrarea hieroglifelor s-a folosit în special de înscrisurile de pe piatra din Rosetta.
În 1810, într-un memoriu publicat la Grenoble, el afirmă că hieroglifele aveau calitatea de a reproduce sunete și în 1822 prezintă demonstrația ipotezei sale. Între anii 1828-1829 efectuează o vizită în Egipt, verificându-și teoria. Spre sfârșitul vieții sale a funcționat ca profesor la Collège de France în 1831.
În orașul său natal, Figeac, în semn de omagiu adus lui Champollion, se găsește astăzi instalată o replică mărită a pietrei din Rosetta”. (sursa Wikipedia)