Monoteismul iudaic dar si cel budist, isi au originea in istoria zbuciumata a acestor popoare, aflate fie sub amenintarea captivitatii, fie sub o teribila presiune demografica. Ele si-au cautat salvarea, in Decalogul, impus de un Dumnezeu aspru si neindurator, in cazul iudeilor sau intr-un cod comportamental intemeiat pe intelepciune, disciplina mentala si conduita etica, drumul spre eliminarea dorintei, (considerata de indieni) sursa principala a suferintei.
Iudaismul
La baza intregii gandiri iudaice se afla Biblia ebraica (Vechiul Testament), la care se adauga Talmudul si literatura evreiasca din Evul Mediu.
Biblia este un vast monument literar, fiind alcatuita din 24 de carti repartizate in trei mari parti :
– Tora = reprezinta calea de urmat si a fost cartea primita de Moise pe muntele Sinai; ea se mai numeste si Pentateuh care are 5 parti : Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii si Deuteronomul
– acestea contin informatii despre originile lumii, legamantul lui Avram facut cu Dumnezeu, incercarile prin care a trecut poporul lui Israel, calauzit de Moise, relevarea Decalogului si primele legi date in desert
– Tora reprezinta partea fundamentala a Bibliei, fiind citita in sinagoga in zilele de sabat si sarbatoare.
– Profetii = reprezinta cartile profetice ale primilor profeti, inspirati de Dumnezeu, aduc lumina necesara intelegerii Torei
– Scrierile = reprezinta cartile istorice si literar religioase (psalmi, proverbe, cugetari despre viata, moarte si suferinta)
Talmudul – reprezinta opera rabinilor, interpretand mesajul viu al Bibliei, acestia formuland legi precise care permit aplicarea poruncilor divine in orice imprejurare din viata.
– in Evul mediu au fost scrise multe asemenea carti, dar dintre cele mai importante au fost “Ghid pentru cei nedumeriti”, a lui Moise Maimonide, in secolul al XII-lea si Cartea Splendorii sau Kabala de Moise din leon in secolul al XIII-lea. Kabbala avea sa aiba cea mai mare influenta asupra sufletului evreu dupa Biblie si Talmud.
– mesajul textelor face din iudaism prima religie care afirma existenta unui Dumnezeu unic, diferentiindu-i pe evrei de alte popoare ale antichitatii. Numele acestuia este IAHVE (Cel ce este), dar in rugaciuni se foloseste Elohim sau Adonai (Domnul)
– el interzice reprezentarea sa sub orice forma, iar prin legamantul lui Moise cu Dumnezeu, poporul evreu trebuia sa se supuna poruncilor inscrise pe tabelele Legii din templul lui Solomon.
Cultul Iudaic – la inceput evreii ridicau altare simple pentru ofrande, apoi dupa iesirea din Egipt au inaltat Cortul Marturiei, ca loc de pastrare a chivotului (cutie in forma dreptunghiulara in care se pastra vasul de aur cu mana, toiagul lui Aaron si Tabelele Legii), iar consolidarea statului a permis, sub regele Solomon, ridicarea marelui Templu din Ierusalim
– templul era destinat a fi o casa a lui Dumnezeu si NU un loc de intalnire a poporului sau, doar preotul putea sa intre in prima sala si Marele preot in cea de-a doua (Sfanta Sfintelor), o data pe an.
– templul a fost devastat si ruinat de babilonieni, reconstruit de Irod, apoi din nou daramat de romani (anul 70 i.Hr.); astazi se mai pastreaza din vechiul templu, doar Zidul plangerii.
Omul evreu
– marile etape ale vietii unui evreu o constituie caminul si sinagoga, care este locul de rugaciune si studiu sub indrumarea rabinului. Rabinul prezideaza ceremoniile, preda invatatura si-i sfatuieste pe credinciosi.
– nasterea copiilor – la 8 zile dupa nastere, are loc circumcizia baietilor, aceasta reprezentand legatura lui Dumnezeu cu Israel; apoi la varsta de 13 ani, baietii sunt confirmati iar dupa ani de studiu consacrat Torei, devin membri activi ai comunitatii lui Israel.
– casatoria este o indatorire sacra, celibatul nefiind recomandat; viitori soti trebuie sa fie evrei iar ceremonia se oficiaza in sinagoga
– inmormantarea : cadavrul trebuie invelit in panza alba si se spun rugaciuni pentru sufletul celor decedati, incheindu-se cu rugaciunea ce amintea despre pogorarea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.
– rugaciunea – marcheaza puternic viata spirituala a evreilor; se practica la comun in locasul de cult sau individual acasa, und ebarbatul poarta pe cap salul de rugaciune (talitul); la mesele de familie, barbatul binecuvanteaza painea si vinul
– sarbatorile – Sabatul (sambata) este zi de odihna, fiind inchinata Domnului cand sunt interzise orice alte activitati in afara de rugaciunea la sinagoga, lectura si studierea Torei sau vizitarea bolnavilor;
Alte sarbatori :
– Roș Hașana (Anul Nou) care e la inceputul lui septembrie;
– Sukkot (sarbatoarea culesului) cand se poarta ramurele de palmier, mirt si salcie
– Yom Kippur (ziua purificarii) – este cea mai însemnată dinte cele trei mari Sărbători evreiești. Este o sărbătoare deosebit de sobră și austeră, care cuprinde un post absolut de 25 de ore care marchează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim („Ziua ispășirilor”). Este ultima din cele zece „Yamim Noraim” („Zilele Penitenței” sau ale „temerii reverențioase”) care încep cu Anul Nou ebraic Roș Hașana. .
Un șofar în stil evreiesc yemenit.
În calendarul ebraic Yom Kipur începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tișrei (lună care corespunde ultimei jumătăți a lui Septembrie și primei jumătăți a lui Octombrie din calendarul gregorian), și continuă până la apusul soarelui următoarei zile.
Evenimente importante : – sunt comemorate zilele cand evreii au fost salvati de la masacru gratie Esterei si Pastele (Pesah), marcand iesirea din robia faraonica, zi care se celebreaza in familie.