Istoria Greciei Antice
I.Spaţiul
Grecia continentală: de nord, de mijloc, de sud (peloponesul)
Grecia insulară
Grecia microasiatică
- Triburile greceşti
greciisunt, din punct de vedere lingvistic,
– indoeuropeni.
– ionienii– secolul al XX-lea î.Hr.: Atica şi centrul Asiei Mici;
– eolienii– secolul al XX-lea î.Hr.:nordul Asiei Mici;
– aheii– secolul al XVI-lea î. Hr.: Micene, Creta, Troia;
– dorienii– secolul al XII-lea î. Hr.: Pelopones, Sudul Asiei Mici.
III. Apariţia statului (polis)
din secolul al IX-lea î. Hr. reapare statul în lumea greacă. datorită reliefului nu a putut exista un stat unitar ci doar oraşe – stat pe care grecii le-au numit Polis; componentele acestuia erau:
– cetatea ce avea în centru acropola (zona sacră); terenul agricol din jur (chora);
– corpul cetăţenesc (demos ). cetǎţean putea fi doar cel: care avea pǎmânt în chora; era nǎscut din pǎrinţi cetǎţeni;participa la conducerea cetǎţii ca membru al adunǎrii poporului;
– necetǎţenierau: femeile; strǎinii (meteci la atena, perieci la sparta ); sclavii
IV. Marea colonizare greacă
Ø are loc în perioada cuprinsă între secolele VIII-VI î. Hr. şi înseamnă roirea grecilor spre ţinuturi bogate în resurse;
Ø metropolele vor întemeia mai multe colonii cu care vor întreţine legături strânse. se decidea direcţia numai dupǎ consultarea oracolului; colonia devine o cetate independentǎ care, totuşi, va întreţine relaţii privilegiate cu metropola;
principalele direcţii:
- litoralul Mării Negre;
- Italia de Sud; consecinţe:
transformarea vieţii economice. dezvoltarea comerţului între orient şi occident mediteraneean;
grecii s-au specializat în exportul de vin, argilǎ de bunǎ calitate, vase de
ceramicǎ;
controlul celor mai importante rute comerciale;
moneda, care apǎruse in Asia Micǎ în secolul al VII -lea î. Hr., s-a generalizat;
perfecţionarea navigaţiei;
civilizaţia greacǎ s-a rǎspândit în toatǎ lumea mediteraneeanǎ: grecii au construit în Sicilia templele magnifice şi au transmis altor popoare scrierea alfabeticǎ;
- Metode de guvernare
– monarhia – puterea era deţinută de un rege (mare preot, conducător al armatei, judecător suprem) care conducea împreună cu un consiliu;
– oligarhia – conducerea elitei aristocratice
– tirania – conducerea unei singure persoane ce a luat puterea prin forţă.
– democraţia (demos – popor; kratos– putere) – conducerea corpului cetăţenesc.
- RǎzboaIele Medice (greco-persane)
– durata: 499–478 î. hr.;
– forţe combatante: Imperiul Persan şi cetǎţile greceşti;
-izvor istoric: Herodot, istorii;
-490 î. Hr.: primul rǎzboi medic: victoria atenei de la maraton. consecinţa: atena îşi va impune hegemonia asupra unei mari pǎrţi a lumii greceşti.
480-479 î. Hr.: al doilea rǎzboi medic:
-480 î. Hr.: trecǎtoarea Termopile: grecii sunt înfrînţi. spartanii conduşi de regele leonida sunt ucişi pînǎ la unul;
-480 î. Hr.: insula Salamina: strǎlucita victorie navalǎ a grecilor conduşi de atenianul Temistocle în strâmtoarea cu acelaşi nume;
-479 î. hr.: Plateea: armata aliatǎ a grecilor condusǎ de spartanul Pausanias a înfrânt definitiv armatele perşilor conduşi de regele Xerxes.
consecinţa acestor douǎ rǎzboaie a fost creşterea prestigiului atenei care şi-a impus hegemonia asupra unei mari pǎrţi a lumii greceşti, creîndu-şi un adevǎrat
Imperiu Mediteraneean. sub forma Ligii de la Delos, creatǎ pentru a se apǎra de
Imperiul Persan, Atena şi-a supus majoritatea cetǎţilor. Sparta s-a aliat cu cetǎţile nemulţumite de puterea crescutǎ a Atenei şi a întemeiat liga peloponesiacǎ. cele douǎ ligi se vor confrunta într-un rǎzboi de proporţii care va slǎbi lumea greacǎ.
VII. Sparta şi Atena – modele politice ale lumii greceşti
- Sparta: „o societate pietrificatǎ”
– regim aristocratic militarist;
– conducere oligarhicǎ;
– spaţiu: sudul peloponesului;
– etnic: dorieni; ocupaţia: rǎzboiul; societatea:
– spartanii – hiloţii: populaţia cuceritǎ, obligatǎ sǎ munceascǎ pentru spartani (puteau fi ucişi de cǎtre aceştia, dar nu şi vânduţi),
– periecii: strǎinii aşezaţi în zonele de margine ale cetǎţii, sunt oameni liberi dar nu au drepturi politice;
Instituţii politice:
– regalitatea (diarhie – doi regi): atribuţii militare şi religioase,
– gerusia (sfatul bǎtrânilor): 28 de membri,
– colegiul celor cinci efori: exercita conducerea propriu -zisǎ, control asupra activitǎţii regilor,
– apella (adunarea poporului): alcǎtuitǎ din toţi spartanii capabili sǎ poarte arme; rol minor;
– se preocupa doar de întreţinerea unei armate puternice. lipsa reformelor şi conservatorismul a transformat-o într-un simbol al regimurilor autoritare şi militariste.
- Atena: „Invǎţǎtoarea Eladei”
-regim oligarhic apoi democratic,
-conducerea oligarhiei apoi a tuturor cetǎţenilor;
-spaţiu: attica; etnic: ionieni; societatea: • cetǎţenii (demosul): egali în domeniul politic dar diferiţi ca statut social;
-metecii: strǎinii aşezaţi în attica (nu aveau drepturi politice);
-sclavii
-procesul de trecere de la sistemul aristocratic la cel democratic s-a desfǎşurat în mai multe etape
Dracon (621 î. hr.): alcǎtuieşte primelelegi scrise din lumea greacǎ, dar nu au putut fi aplicate datoritǎ asprimii lor;
Solon (594 î. hr.): – împarte populaţia dupǎ avere în patru categorii, anulând privilegiile politice ale eupatrizilor (aristocraţiei):
Timocraţia (timos: avere, kratos: putere);
-instituie consiliul celor 400, care va pregǎtii lucrǎrile adunǎrii poporului;
-desfiinţeazǎ sclavia cetǎţenilor din datorii;
Clistene (510 î. hr.):
– limiteazǎ atribuţiile arhonţilor instituind colegiul celor 10 strategi;
– instituie ostracismul pentru a preveni instiuirea tiraniei aşa cum s-a întâmplat dupǎ Solon;
– împarte din punct de vedere administrativ attica în triburi şi deme (pentru a înlǎtura şi ultimeleprivilegii ale aristocraţiei);
Sfatul celor 400 devine sfatul celor 500;
-instituie tribunalul poporului
Pericle (443-429 î. Hr.):
– face din adunarea poporului cea mai puternicǎ instituţie; – toate funcţiile politice sunt ocupate prin tragere la sorţi (pentru ca toţ cetǎţenii sǎ aibǎ aceeaşi şansǎ );
– introduce remuneraţia pe prioada ocupǎrii funcţiei (pentru a putea participa şi cetǎţenii mai puţin bogaţi);
– reface vechile monumente ale atenei distruse de persani în timpul rǎzboaielor medice;
– a ridicat marile ziduri ale cetǎţii şi portului Pireu (care adǎpostea flota de rǎzboi şi cea comercialǎ, era prima aşezare urbanǎ sistematizatǎ din europa, era opera arhitectului hippodamos din milet);
sistemul introdus de el poartǎ numele de democraţie (demos: popor, kratos: putere): puterea corpului cetǎţenesc;
Instituţiile ateniene:
– adunarea poporului (ecclesia): din care fac parte toţi cetǎţenii, va devenii cea mai importantǎ instituţie;
– bulé (consiliul celor 500): alcǎtuia lucrǎrile ecclesiei;
– consiliul celor 9 arhonţi (instituţie aristocraticǎ): va pierde puterea;
– colegiul celor 10 strategi: aleşi anual, au atribuţii militare şi politice;
– areopagul (tribunalul aristocratic): va pierde puterea;
– heliaia (tribunalul poporului): primul tribunal cu juraţi, avea 6000 de membri, desemnaţi anual prin tragere la sorţi;
VIII. Rǎzboiul peloponesiac. Ridicarea Macedoniei
Durata: 431-404 î. Hr.;
– forţe combatante: liga de la delos condusǎ de atena şi liga peloponesiacǎ condusǎ de Sparta;
– atena va ieşi distrusǎ de Sparta. Macedonia va fi hegemonul lumii greceşti.
(Alexandru Cel Mare (336-323 î. Hr.) – dupǎ moartea sa imperiul a fost împǎrţit între generalii sǎi (diadohii)
-din amestecul elementelor civilizaţiei greceşti cu cele orientale s-a format civilizaţia elenisticǎ.