Geto – dacii
– popor de origine indo-europeana, care reprezinta ramura nordica a tracilor
– traiau in spatiul carpato-danubiano-pontic
– denumirea de geti le-a fost data de izvoarele istorice grecesti, iar denumirea de daci le-a apartinut iszvoarelor romane.
Atestarea geto-dacilor in izvoarele literare
– Hecatalos din Milet (secolul VI i.Hr.) – aminteste despre triburi getice existente in Dobrogea
– Herodot in “Istorii” (secolul V i.Hr.) – vorbeste printre altele de campania lui Darius impotriva getilor din Dobrogea (in jurul anilor 514-513)
– Tucudide, in “Razboiul peloponesiac” (sec V i.Hr. ), afirma ca getii au fost aliati ai ATenei in anul 429 i.Hr.
– Vaesar, in “De bello Gallico” (secolul I i.Hr.), face referiri la epoca lui Burebista, lui datorandu-se prima mentiune sigura a numelui de daci
– Trogus Pompeius (secolul I d.Hr.) vorbeste despre un rege get din Dobrogea – rex Histrianorum, secolul IV i.Hr.
– Pliniu cel Batran, in “Istoria naturala” (secolul I d.Hr.), aduce informatii despre Dacia din secolul I i.Hr., el fiind primul care foloseste denumirea de “Dacia”
– Suetonius, in “Vietile celor doisprezece Cezari” (seolul II d.Hr., povesteste despre intentia lui Cezar de a-l ataca pe Burebista.
– Ptolomeu, in “Indreptarul geografic” 9seclolul II d.Hr., citeaza 44 de localitati din Dacia preromana
– Flavius Arrianus Xenophon, in “Anabasis” secolul II d.Hr., relateaza despre campania lui Alexandru Macedon din anul 335 i.Hr. impotriva getilor de la nordul Dunarii
– Cassius Dio, in “Istoria romana” (secolul III d.Hr.), ofera infrmatii despre razboaiele dintre romani si dacii, condusi de Decebal
– Iordanes, in “Getica” (secolul VI d.Hr., descrie relieful carpatic si utilizeaza izvoare din secolul I d.Hr.
Organizarea sociala si politica
– societatea geto-daca era caracterizata de prezenta aristocratiei militare si sacerdotale (sacerdotal – preotesc), numita tarabostes/pileati
si a oamenilor liberi, adica producatori (mestesugari, agricultori) si negustori care purtau numele de comati=capilati
– din punct de vedere politic, erau organizati in triburi si uniuni de triburi conduse de un sef militar (basileu)avand drept centru de asezare, de obicei fortificata, numita “dava”
Exemple de triburi geto-dace :
– costobocii
– carpii
– buridavensii
– burii
– apulii
– piefigii
Exemple de asezari = dava:
– Buridava (azi Ocnita, judetul Valcea)
– Cumidava (azi Rasnov, judetul Brasov)
– Argidava (azi Varadaia judetul Caras-Severin)
– Sucidava (Celei, judetul Olt)
– Sarmisegetuza (azi Gradistea Muncelui din Muntii Orastie)
Ocupatiile geto-dacilor
– au creat o civilizatie a fierului infloritoare
– au preluat roata olarului de la populatiile invecinate (getii de la greci si dacii dela celti)
– au practicat agricultura, cresterea animalelor,, apicultura, metalurgia, prelucrarea, metalelor pretioase; au inventat “murus dacicus”
– au intretinut relatii cmerciale cu cetatile grecesti, statul macedonean si cel roman (de la care au preluat si folosit moneda)
Arta stiinta si religie
– in arta se remarca o ceramica de culoare neagra, lustruita si confectionata la roata olarului
– atelierele de productie de la Pecica, Popesti si Cugir,realizau obiecte de podoaba din aur, argint, arme, unelte si coifuri
– geto-dacii cunosteau scrisul cu caractere grecesti si latine
– indrageau muzica si dansul
– aveau preocupari stiintifice (astronomie, elaborarea calendarului, matematica, botanica)
– din punct de vedere religios, erau politeisti, zeul suprem fiind Zamolxis iar alte zeitati Gebeleizis (zeul fulgerului si al furtunii), Bendis (zeita vanatorii si a padurii), tuturor acestora le-au fost inchinate mai multe sanctuare la Gradistea Muncelui
– ritul funerar predilect era incineratia insa este atestata si inhumatia.
Contacte cu alte popoare :
Geto-dacii au avut contacte cu :
– grecii din cetatile de pe litoralul romanesc (Historia, Tomis, Callatis) cu care au avut relatii mai ales de natura economica, incepand cu secolul VII i.Hr.
– celtii din zona Transilvaniei
– scitii din zona stepelor nord-pontice
– bastarnii din vecinatatea Moldovei
– tracii sudici
– romanii – incepand cu secolul II -I i.Hr.
Pentru cultura noastra generala sa aflam ce inseamna murus dacicus
Murus Dacicus (latinescul pentru Zidul Dacic) este denumirea dată unei metode de construcție pentru zidurile cetăților și fortificațiilor din Dacia antică. Tehnica a fost dezvoltată înaintea cuceririi romane, fiind o combinație între metodele tradiționale din Dacia și metode împrumutate din arhitectura greacă.
Zidul Dacic este format din două ziduri exterioare clădite din blocuri de piatră cioplite sub formă de paralelipiped dreptunghic, aparent fără a se folosi mortar între ele.
După așezarea fiecărui rând de blocuri, spațiul dintre cele două ziduri era umplut cu pietriș și piatră spartă amestecate cu lut și apoi compactate.
Legătura dintre cele două ziduri, interior și exterior, necesară pentru a rigidiza structura, era realizată prin intermediul unor grinzi din lemn ars care erau cioplite la capete sub formă de pană (coadă de rândunică), pentru a se bloca în șanțul săpat în partea superioară a blocului de piatră. În general grinzile erau perpendiculare pe cele două ziduri (interior și exterior), iar la colțuri abordau diferite unghiuri. Grinzile erau plasate din loc în loc, pe fiecare rând de blocuri de piatră.
Murus Dacicus au fost descoperite la cetățile de la Costești – Blidaru, Luncani – Piatra Roșie, Sarmizegetuza Regia (Grădiștea de Munte – Dealul Grădiștii), Grădiștea de Munte – Vârful lui Hulpe și cu modificări pentru a se adapta în teren la cetățile de la Bănița și Căpâlna.
Deși construcții similare au existat în lumea greacă antică, Murus Dacicus are particularitățile lui care îl diferențiază de zidul elenistic, printre care absența butiselor.
sursa : Wikipedia