O concluzie sustinuta ferm de specialisti, este ca una din primele pagini ale istoriei a fost scrisa de sumerieni, aceeasi specialisti, care, de mai multe secole au cautat insistent locul unde s-a nascut civilizatia si pe cei care i-au dat viata. Primele raspunsuri au fost Grecia si Roma, mai cu seama in vremea Renasterii si in Secolul Luminilor, mai aproape de zilele noastre spre Asia Mica si spre tinutul cuprins intre Tigru si Eufrat, Mesopotamia straveche, adica Irakul de azi.
Fertilitatea bazinului celor doua fluvii au atras aici mai multe semintii, cei mai vechi dintre cei cunoscuti au fost chiar sumerienii, o populatie indo-europeana, a carei patrie de origini ar fi fost zona Golfului Persic.
In antichitate acestora li s-au alaturat akkadienii (dupa numele cetatii Akkad, inca nedescoperita, dar care se banuie ca ar fi situata in apropierea Bagdadului de astazi).
Civilizatie si societate la vechii sumerieni
Aflati pe marele drum care lega sudul de nordul Mesopotamiei si de aici cu Siria si Anatolia spre nord, dar si cu Bahreinul, Iranul si chiar India spre sud, creatia culturala a sumerienilor s-a difuzat in intreg Orientul.
Lor li se atribuie descoperirea rotii olarului si tehnologia prelucrarii metalelor. In necropola regala de la Ur au fost descoperite o mare varietate de obiecte metalice din aur si lapislazuli (o piatra pretioasa de culoare albastru intens), electrum ( un aliaj de aur si argint) sau altele din os.
Viata economica si sociala a cetatii gravita in jurul templului, care detinea o mare parte a bunurilor funciare, asa cum intreaga societate isi regla existenta in acord cu vointa zeilor, numele si puterea acestora fiind diferite de la o cetate la alta. Lacasurile de cult care le-au fost inchinate, folosind ca material lutul, piatra si chiar metalele, au parcurs o mai lunga evolutie, care a culminat cu acele constructii in terase suprapuse numite ziggurat, la fel ca si cea de la Ur, pentru zeita Nanna (la sfarsitul mileniului III i.Hr.), care erau inalte pana la 100 de metri, aveau rampe si scari monumentale care permiteau accesul in partile superioare si o forma care ar fi trebuit sa permita legatura intre cer si pamant.
Dictionar :
Divinitati sumeriene :
An = zeu al cerului, dupa multe opinii trebuia sa fie zeul suveran prin excelenta, cel mai important al panteonului (M. Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase)
ENLIL = zeu al atmosferei (stapanul aerului) apoi si al pamantului, care in actul cosmogonic si-a despartit parintii AN- cerul de KI – pamantul
ENKI = zeu complex, stapan al pamantului, ocrotitor al apelor dulci, patron al intelepciunii si cunoasterii
NAMMU = apa primordiala simbolizand substanta materna universala, mama nascatoare fara barbat care i-a zamislit pe zeii AN (cerul) si KI(pamantul)
NANAR (luminatorul) = zeu selenar; in Ur era considerat drept intemeietor al cetatii, care primise prerogativele de ENLIL
INANNA-ISTAR – stapana feminina a cerului, protectoarea dragostei si a maternitatii. Era in acelasi timp si zeita intelepciunii care dadea monarhilor insemnele regale, zeita universala a dragostei
GHILGAMES = erou mitic si semizeu, personajul principal al unei capodopere literare, care ar fi domnit in orasul Uruk, 127 de ani. Fundamentala in mitul lui Ghilgames este drama existentiala a omului, lupta lui cu fortele oculte, raportul cu femeia, raporturile d eprietenie, teama de moarte si setea de nemurire. Mitul rezuma alegoric istoria devenirii si destinului oamenilor ca societate : vanatoare, civilizatie urbana, stat arhaic, catastrofe cosmice, marile intrebari ale gandirii.
ENKIDU = personaj mitic, intruchipand forta si puritatea omeneasca primara, prietenul lui Ghilgames, care moare dupa un delir de 12 zile si pe care acesra din urma il cauta in infern. El pare a fi un simbol al omenirii. Plamadid din lut de zei, el strabate treptele obligatorii ale existentei, viata inocenta, prietenia, eroismul, boala si moartea.