Stefan cel Mare si Sfânt
Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504, fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
În timpul domniei lui Ștefan al III-lea numit cel Mare și după canonizare și Sfânt, Moldova a cunoscut perioada cea mai înfloritoare din istoria sa. Calitățile de om politic a stârnit admirația contemporanilor săi.
Ștefan cel Mare era fiul lui Bogdan Vodă, urmaș al Mușatinilor.
Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele mai plauzibile variante fiind anii 1438 sau 1439. Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date cunoscute, cel mai probabil acesta și-a petrecut-o la reședința familiei.
Urcarea pe tronul Moldovei :
Ștefan cel mare a venit în Moldova cu oaste primită de la domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş. La Doljeşti s-a înfruntat oastea munteană trimisă de Vlad Ţepeş şi un număr de susţinători moldoveni din Ţara de Jos, în total circa 6.000 de oşteni, cu un număr similar de oşteni ai lui Petru Aron. Bătălia a fost decisivă, Ştefan a învins şi a fost recunoscut domn.
Politica domnitorului Ștefan cel Mare :
Urmărind consolidarea statului, slăbit de războaiele interne şi de incursiunile panilor poloni, crailor unguri şi ale năvălitorilor turci, Ştefan cel Mare promovează o politică de întărire a autocraţiei şi de restabilire a domeniului domnesc. Conştient de rolul bisericii, sinteză a orînduirii medievale existente, el favoriza proprietatea funciară ecleziastică, acordînd bisericii danii de moşii şi lărgindu-i privilegiul de imunitate.
Bătăliile importante din timpul domniei sale :
Bătălia de la Doljești (12 aprilie 1457) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457) – victoria lui Ștefan cel Mare
Primul asediu al cetății Chilia (22 iunie 1462) – înfrângerea lui Ștefan cel Mare
Cel de-al doilea asediu al cetății Chilia (23-25 ianuarie 1465) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Lipnic (20 august 1469 sau 1470) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Soci (7 martie 1471) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la pârâul Vodna (18-20 noiembrie 1473) – victoria lui Ștefan cel Mare
Asediul cetății Dâmbovița (24 noiembrie 1473) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Podul Înalt- Vaslui (10 ianuarie 1475) – victoria lui Ștefan cel Mare, unde are loc zdrobirea otomanilor.
Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – victoria lui Ștefan cel Mare
Lipsa de ajutor din partea statelor europene îl sileşte pe voievod să reia (1485) relaţiile de vasalitate cu turcii şi să reînnoiască plata haraciului. În ultimele decenii ale secolului XV Ştefan cel Mare rezistă agresiunii polono-lituaniene. Beneficiază de alianţa politică ruso-moldovenească, care-i va înlesni normalizarea relaţiilor cu tătarii nohai din Crimeea şi va contribui la zdrobirea cotropitorilor poloni în bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Viața sentimentală a domnitorului :
Domnitorul a fost căsătorit de 4 ori, Maruşca cu care s-a căsătorit în 1457, Evdochia de Kiev (1463), Maria de Mangop (1472) şi Maria Voichiţa (1480) și a avut 10 copii. Alexandru a fost primul fiu al lui Ştefan cel Mare, copil conceput cu Maruşca. A doua soţie, Evdochia de Kiev, i-a dăruit trei copii (Elena, Iliaş şi Bogdan) – care au murit cu toţii în timpul vieţii tatălui lor. Maria de Mangop nu i-a oferit niciun fiu, motiv pentru care a divorţat de ea (celelate soţii au decedat). Cu cea de-a patra soţie, Maria Voichiţa, a avut patru copii: Bogdan al III-lea (succesorul tronului), Bogdan Vlad, Ana şi Maria Chiajna. Cu fiecare dintre cele două ibovnice a avut câte un fiu: Mircea şi Petru Rareş.
Ctitoriile lui Ștefan cel Mare:
Ștefan a fost și un mare ctitor de biserici. El a înalțat mai multe lăcașe de cult printre care mănăstirea Putna, unde se află inmormântat. În vremea lui Ștefan, în anul 1473, călugărul Nicodim de la Mănăstirea Neamț a pictat, la porunca domnului, cel mai valoros manuscris din isotria Moldovei, numit Evangheliarul, adică o culegere de texte ale Evangheliilor de la Humor. Coperta manuscrisului este de argint aurit.
Lista bisericilor ridicate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare:
Putna (1469),
Milișăuți-Bădeuți (1487)
Pătrăuți (1487)
Sfântul Ilie (1488)
Voroneț (1488)
Vaslui (1490)
Iași (1492)
Hârlău (1492)
Borzești (1494)
Huși (1495)
Dorohoi (1495)
Popăuți (1496)
Valea Albă (1496)
Tazlău (1497)
Neamț (1497)
Piatra (1498)
Volovăț (1502)
Dobrovăț (1504)
Reuseni (1504)
Râmnic (1704)
Scânteia (1846)
Importanta în istorie:
A înălțat biserici și mănăstiri, în epoca lui cristalizîndu-se stilul gotic moldovenesc, pentru a lăsa urmașilor adevărate capodopere. Eminent bărbat de stat, slăvit conducător de oşti, diplomat iscusit şi generos ctitor al culturii moldoveneşti, Ştefan cel Mare s-a bucurat de o binemeritată faimă internaţională, fiind unul dintre cei mai populari şi iubiţi eroi ai folclorului moldovenesc.