Nașterea sistemului solar
Inceputul Universului
Astronomii cred ca totul a aparut în urma cu 15 miliarde de ani cu formarea particulelor care se agitau cu vitexe apropiate luminii. Dupa un sfert de ora în urma fuziunii nucleare s-au format nucleele atomice usoare. Apoi s-au format atomii si abia la capatul a 300 000 - 400 000 ani temperatura a scazut sub 3 000 C. Dupa sute de milioane de ani s-au format galaxiile. Teoria Big bangului a fost elaborata datorita analizei luminii emisa de galaxii, lumina acestora ajungând la noi cu o tenta luminoasa, ceea ce înseamna ca galaxiile se îndeparteaza unele de altele. Efectul spre rosu al galaxiilor care se departeaza de noi este numit efect Dopler. Cu ajutorul acestuia putem afla distantele între galaxii precum si daca acestea se apropie sau se departeaza de noi.
Daca expansiunea va continua Universul, va devenii din ce în ce mai gol, iar spatiul din ce în ce mai rece. Însa daca Universul va începe sa se contracte, galaxiile se vor apropia pâna când vor intra în coliziune si vor fuziona. Totul va fi distrus. Acesta va fi Big crunch. Viitorul depinde de cantitatea de materie pe care o contine Universul pe metru cub. Însa potrivit informatiilor actuale ea este prea mica pentru ca Universul sa înceapa sa se contracte. Cu toate acestea în prezent cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne putea exprima categoric.
NASTEREA SISTEMULUI SOLAR
Sistemul solar se întinde pe o suprafatã în formã de disc cu raza de 6 miliarde kilometrii. Cu toate cã el pare foarte întins la scara Universului acesta este cu adevãrat minuscul. Asa cum am mai afirmat acesta este alcãtuit din Soare, planete, asteroizi, comete.
Sistemul solar a luat parte acum circa 5 miliarde de ani dintr-un nor de gaze, care a început sã se prãbuseascã sub propria lui greutate si sã se învârteascã. A urmat un disc mai cald în interior decât la limitele exterioare.
Apoi materia din interiorul sãu a devenit suficient de densã si caldã ca Soarele sã înceapã sã strãluceascã. Pe parcursul a 100 milioane de ani s-au format planele. Sistemul solar a fost sortit sã disparã încã din momentul creerii sale. Astfel în mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul Soarelui se va transforma în heliu, iar Soarele va creste în dimensiuni "înghitind" planetele pânã la Jupiter. Dupã aceasta Soarele se va contracta transformându-se într-o piticã albã care se va stinge lãsând Sistemul solar in frig si întuneric.
LOCUL SAU IN UNIVERS
Sistemul solar face parte din Galaxia numitã Calea Lactee, o galaxie în formã de spiralã cu un diametru de 100 000 ani luminã fatã de o grosime de 1000-2000 ani luminã. Ea are trei sau patru brate în care este concentratã materia (tipul galaxiei noastre este Sc sau SAB dupa parerile unor astronomi). Sistemul nostru este situat în unul din aceste brate la circa 30 000 ani luminã de centrul ei. Nucleul Galaxiei are o lungime de 15 000 a.l. si o lãtime de 5000 a.l. si se ascunde în spatele unei nebuloase de gaze si pulberi. Imaginiile preluate prin infrarosu si unde radio de cãtre sateliti prezintã fie o mare aglomerare de stele fie o gaurã neagrã.
GALAXII
Alãturi de Galaxia noastrã se mai cunosc în prezent zeci de milioane de Galaxii. Dupã forma pe care o au ele au fost clasificate în Galaxii spirale (numite si S sau SB sau SAB, 80% dintre ele): asemenea Galaxiei NGC 2997, eliptice (E, 15%): Galaxia NGC 5128, neregulate (Ir, 3%): Galaxia NGC 1365. Ele se împart si în Galaxii active (5% din totalul lor). Se numesc active deoarece nucleul lor emite de o mie de ori mai multã energie decât cel al unei Galaxii obisnuite. Unele din acestea se numesc si Radiogalaxii deoarece emit unde radio.
Quasarii au fost identificati în 1963 când astronomii au identificat obiecte care pãreau a fi nucleul unei galaxii îndepãrtate. A fost cercetat modul în care acestea emit atâta energie. Specialistii cred cã în centrul acestora se aflã o Gaurã Neagrã. Quasarii sunt cele mai îndepãrtate corpuri ceresti cunoscute pânã în prezent. Datoritã distantei mari fatã de noi ei ne oferã date despre trecutul Universului.
Galaxia noastrã nu este izolatã în spatiu, ea fiind cuprinsã într-o aglomerare de galaxii numitã Roiul local. Acesta este format din circa 30 de elemente în care se situeaza si Galaxia Andromeda prima a cãrei distanta a putut fi mãsuratã. Ea este situatã la o distanta de 2,2 milioane a.l. si are de doua ori mai multe stele decât galaxia noastra. Roiul local este situat in Superroiul local. Superroiurile se întind pe o distanta de 100 milioane a.l. sau mai mult. În 1989 a fost descoperitã cea mai spectaculoasã aglomerare de galaxii din emisfera nordica numita "Marele zid". Acesta are o grosime de 500 milioane a.l. , 200 lãtime si o grosime de 15 .
În afarã de aceste roiuri si superroiuri astronomii au descoperit si spatii lipsite de galaxii. Un asemenea vid a fost descoperit în 1981 în directia constelatiei Boarul.