AnnaE
#0

 

Modelul TRIZ al rezolvării problemelor

 

Altshuller în 1984  enunţă în mod profetic următoarea afirmaţie: "TRIZ ne permite astăzi să rezolvăm probleme non-tipice la un nivel de organizare a activităţii mentale care mâine va reprezenta normalul."

 

Modelul TRIZ folosit în peste 35 de tari și predat în mai multe universități de renume, care permite abordarea logică a creativității și inovației în soluționarea problemelor dificile. Ideea centrală a metodologiei este ca cineva, undeva, cândva s-a mai confruntat cu problema cu care vă confruntați și a găsit deja o soluție care ar putea fi adaptată situației dumneavoastră.

 

Originea conceptului

 

TRIZ este acronimul rusesc al metodologiei „Teoria rezolvării sarcinilor specifice inovării” („Teoriya resheniya izobretatelskikh zadach”), dezvoltată de inventatorul și scriitorul Genrich Altshuller între anii 1946-1985. Metodologia TRIZ a fost dezvoltată pe baza studiului a peste 4.000 de patente, căutând modele de inovare în soluționarea problemelor. Astfel, au fost dezvoltate conceptele de contradicții tehnice, sistem ideal, matricea contradicțiilor, cele 40 de principii ale invențiilor etc.

 

Înțelegerea conceptului

TRIZ pune la dispoziție strategii și instrumente care permit abordarea sistematică, științifică și inovativă a problemelor dificile, în vederea identificării unor soluții inovative, superioare celor obișnuite, standard. La baza oricărei probleme se află de fapt o contradicție între un lucru dorit și un altul nedorit. De exemplu, se dorește creșterea producției, însă aceasta ar presupune și creșterea costurilor cu personalul și mărirea spațiului de producție, fapt nedorit. Soluția standard presupune un compromis, renunțând fie la creșterea producției, fie la menținerea costurilor reduse, însă soluția inovativă va permite organizației să îți crească producția fără o creștere semnificativă a costurilor.

 

Într-o organizație poate exista un singur utilizator TRIZ sau o echipă de utilizatori TRIZ (care poate depasi chiar granițele organizației sau ale tării). De cele mai multe ori, echipele devin active doar în perioada de soluționare inovativă a problemelor; pentru ca aceasta să fie posibilă, este necesară instruirea anterioară a angajaților, unii dintre ei devenind chiar specialiști în TRIZ. Desigur că se poate apela și la consultanță, mai ales ca varietatea instrumentelor TRIZ este impresionantă.

 

Având în vedere că procesele presupun o permanentă creativitate,modelul TRIZ poate fi extrem de util în abordarea interațiunilor multiple cu preșcolarii, elevii, studenții și adulții (în cadrul cursurilor de formare).

 

Într-o organizație poate exista „un singur utilizator TRIZ sau o echipă de utilizatori TRIZ”. Utilizatorii TRIZ pot fi „activați” doar în perioada soluționării problemelor pe baza instrumentelor specifice acestui model.

Utilizarea TRIZ contribuie substanțial la modelarea creativă a gândirii membrilor organizației și va crește capacitatea de inovare a acestora.

 

Nu trebuie să folosiți toate instrumentele TRIZ, ci doar pe acelea pe care le considerați utile și care vă sunt la îndemână. Utilizarea continuă a metodologiei TRIZ va determina modelarea găndirii și va creste capacitatea de inovare a angajaților și a organizației.

 

Concluzii:

 

TRIZ este o metodologie de rezolvare a problemelor bazată pe logică, cercetarea datelor și mai puțin pe intuiție. Astfel, printr-o abordare structurată și algoritmică, TRIZ conferă procesului de rezolvare a problemelor: repetabilitate, predictibilitate si fiabilitate.

 

TRIZ este utilizat frecvent în cadrul proceselor Six Sigma, în managementul de proiect, în sistemele de risc management și în inițiativele inovative ale organizațiilor.

 

 

Bibliografie:

virtualboard.ro

Managementul calității îm învățământul preuniversitar – de Remus Chină